Cauzalitatea şi teoria atribuţională*

O scurtă notă pe care am citit-o aici : http://www.encyclopedia.com/doc/1O87-attribution.html, precum şi interesul mai vechi faţă de reprezentările ontologice  pentru cauzalitate m-au îndemnat să scriu acest text. Se ştie că tema reprezentărilor ontologice  pentru cauzalitate a fost propusă de către unul dintre iluminiştii scoţieni ai secolului XVIII, anume David Hume. Acesta considera mitul ca fiind primul exemplu de reprezentare ontologică pentru cauzalitate. Problema ridicată de filosoful scoţian stârneşte un viu interes pentru metafizică teologului din Prusia Orientală chemat Immanuel Kant. De asemenea, chestiunea construirii reprezentărilor ontologice  pentru cauzalitate îl provoacă intelectual pe Leonhard Euler, singurul matematician vreodată sanctificat. Firul roşu (aceasta este o veche metaforă bizantină, este vorba despre un fir roşu din mătase) continuă, se ştie, către determinismul laplacian şi filosofia pozitivistă. Dar abia în anul 1958, Fritz Heider (1896–1988) introduce în mod expres reprezentarea ontologică pentru cauzalitate şi în psihologie, prin crearea teoriei atribuţionale.

*Este continuarea unei teme propusă în anul 1926 de metafizicianul român Nae Ionescu.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: