Diagrama Ishikawa

Diagrama de cartare cauzală a fost inventată în anul 1943 de statisticianul japonez Kaoru Ishikawa (1915-1989), preşedinte la Institutul de tehnologie  Musachi din Tokyo. Diagrama de cartare cauzală nu este propriu-zis un instrument de statistică, deşi a fost mai întâi folosită de statisticienii interesaţi de calitatea actului managerial în industrie.  În stagiul său de muncă educaţională în Japonia, William Edwards Deming afla despre existenţa acestei diagrame de la industriaşii japonezi pe care îi instruia în aplicarea metodologiei ‘3sigma’ ; el va transmite ulterior  ideea respectivei diagrame de cartare cauzală printre statisticienii din S.U.A.  care operau în câmpul dezvoltării  calităţii  în managementul industrial. Însă abia în anul 1962 profesorul  Joseph M. Juran o denumeşte “Ishikawa Diagram”,   şi o popularizează  atât prin ediţiile succesive ale cărţii sale fundamentale : „The Quality Control  Handbook”,  cât şi prin conferinţe. Să mai observăm că după instituirea “premiului Deming” în Japonia, Kaoru Ishikawa  se va număra   printre primii  laureaţi ai acestei prestigioase medalieri ce  recunoaşte meritele persoanelor având  contribuţii majore, –teoretice şi practice–,  la  gestionarea calităţii  în industrie. Diagrama de cartare cauzală  a lui Kaoru Ishikawa  se mai numeşte « diagrama cauză-efect », ‘diagrama-brăduţ’, termen prin care am tradus  « tree diagram »,  diagrama ‘schelet de peşte’ – « fishbone diagram », sau ‘analiza cauzelor radicale’ – « Root Cause Analysis » . 

Prin “efect” se înţelege aici   problema care trebuie să fie  rezolvată,  oportunitatea ce trebuie să fie exploatată, ori rezultatul ce trebuie căutat şi  găsit. « Efectul » într-o diagramă Ishikawa se mai cheamă  « simptom », el constituie de fapt motivaţia cartării cauzale.

În general diagrama  Ishikawa nu se ocupă de ceea ce se cheamă ‘cantitate’, ci numai de categorii. Diagrama Ishikawa  aduce mai multe detalii secvenţiale doar  pe o anumită porţiune a unui tablou mai mare. În acea porţiune, diagrama de cartare cauzală serveşte la clasificarea proceselor şi enumerarea cauzelor.

Diagrama Ishikawa poate să fie utilizată atât de persoane individuale, cât şi de echipe. Cartarea cauzală încurajează dezvoltarea unei reprezentări obiective şi profunde asupra cauzelor unei probleme.

Diagrama de cartare cauzală Ishikawa  facilitează  organizarea şi punerea tuturor  factorilor cauză-efect dintr-o problemă bine specificată prin procese anterioare de ‘brainstorming’, diagramări de afinitate, foi de verificare, diagramări Pareto,  într-o relaţie. În diagrama Ishikawa, cauzele care contribuie la un efect sunt documentate ierarhic. Din acest punct de vedere, diagrama Ishikawa oferă multe avantaje imediate, sensibile, directe, însă aplicarea ei nu trebuie  supralicitată. Dezvoltarea unei diagrame Ishikawa nu trebuie împinsă până la punctul în care devine prea  complexă, ajungând eventual la  stadiul în care poate să fie dificil a se  identifica ori  demonstra  existenţa unor relaţii reciproce într-o problemă « analizată Ishikawa ». Deci trebuie să avertizăm sincer că desenarea completă, sau chiar « absolut » completă,  a unei diagrame Ishikawa  reprezintă o provocare pe care în realitate nimeni nu poate să o ducă până la capăt de  o manieră coerentă, adică  înainte de instaurarea un adevărat « haos »  în prezentarea ideilor. Totuşi, cu sau fără  ‘furtuna mentală’ de iniţializare, şi oricum până la instalarea acelui ‘haos final’, crearea unei  diagrame Ishikawa stimulează  discuţiile şi conduce frecvent  la aprofundarea înţelegerii unei probleme complexe.

Aşa cum îi arată şi numele, diagrama de cartare cauzală  sau diagrama cauză-efect serveşte pentru a pune în relaţie cauzele şi efectele, de  fapt ’efectul’, pentru că este unul singur, fiind  reprezentat în diagrama « fishbone » prin ‘coloana vertebrală’ din ‘scheletul peştelui’. Numele efectului este scris  ca o etichetă lipită peste  “capul peştelui”, capătul acestei ‘coloane vertebrale’ a schemei lui Ishikawa  desenate  de obicei pe orizontală. Procesul de alcătuire a unei diagrame cauze-efect începe cu trasarea unei linii ori săgeţi orizontale, la capătul căreia, –numit uneori şi ‘capul peştelui’ (‘the head of the fish’)– se plasează o etichetă cu numele ‘efectului’. La ora actuală, denumirea de ‘diagramă păianjen’ tinde să fie dată unei forme a diagramei Ishikawa modificată faţă de forma clasică, numită fishbone-diagram. În forma modificată a diagramei Ishikawa, ‘capul peştelui’ este înlocuit de ‘corpul păianjenului’, iar  ‘oasele peştelui’, de ‘picioarele păianjenului’.  Deci la început se desenează ‘corpul păianjenului’   peste care se incripţionează numele efectului căutat (problema managerială concretă care trebuie antamată şi rezolvată), apoi se desenează ‘picioarele păianjenului’ continuate prin etichete orizontale pe care se incripţionează cauzele imediat vizibile. Procesul poate continua prin identificări cauzale şi etichetări de rang superior. Dar, bineînţeles, trebuie să existe şi un moment de oprire, un punct de cut-off atunci când diagrama Ishikawa devine prea complicată şi raţionamentele asupra ei îşi pierd coerenţa.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: