Adjectivul “regalian” este un termen format de la cuvântul latin rex, regis, el fiind ataşat de atributul suveranităţii statului, indiferent de faptul dacă statul este organizat ca monarhie („L’Etat c’est moi”), ori ca republică (puterea este a poporului). Întrucât statul deţine monopolul violenţei legitime, atunci prerogativele lui legitime sunt adesea identificate cu domeniile unde violenţa este justificată. Funcţiile îndeplinite de stat în aceste domenii se numesc « funcţii regaliene ». Acestea sunt următoarele :
1/Asigurarea securităţii externe a statului, prin diplomaţie şi apărare.
2/ Asigurarea securităţii interne a statului şi a ordinii publice.
3/ Definirea dreptului şi furnizarea justiţiei.
Uneori se defineşte încă o funcţie regaliană, şi anume :
4/ Emiterea de monedă, prin intermediul unei bănci centrale, monedă care serveşte tuturor agenţilor economici din stat.
Unii specialişti în filosofia politică au subliniat diferenţa enormă între primele trei funcţii regaliene, şi cea de a patra funcţie. Un teoretician fondator al doctrinei ultra-neoliberale din secolul XX, Friedrich von Hayek, contestă chiar legitimitatea caracterului regalian al celei de a patra funcţii, şi consideră că ar putea exista monede private. De altminteri Fed, care este banca centrală în USA, este instituţie privată.
Ideologii neoconservatori americani, care au dominat politica USA în ultimii opt ani, au exacerbat primele două funcţii regaliene ale statului, neglijând într-o anumită măsură justiţia.
Titus Filipas
Etichete: atributul suveranităţii, Friedrich von Hayek, Funcţii regaliene, monopolul violenţei legitime, Regalian, Stat, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 