Andrei Pleşu contra lui Dante şi Kant

Domnul Andrei Pleşu se defineşte  însuşi ca „un specialist al suspensiei“, întrucât  „conştiinţa morală dinlăuntrul meu mă împiedică să văd cerul înstelat de deasupra“ (vezi http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/817521/DAN-C-MIHAILESCU-Andrei-Plesu-sexagenar/).

Prin formularea de atâtea ori citată :  „Cerul înstelat deasupra noastră, şi legea morală în noi”, Immanuel Kant vroia să stabilească  o analogie între navigaţia corectă după stele, şi acţiunile corecte umane ce sunt ghidate de ‚valorile morale’. Ideea aceasta era prezentă în Divina Commedia a lui Dante  Alighieri. Trebuie să înţelegem că Andrei Pleşu s-a „înălţat” el însuşi pentru că le-a aplicat o „binevenită” corecţie lui Dante şi Kant.

Coroborând cu ce scrie aici, http://www.adevarul.ro/articole/andrei-plesu-sexagenar-in-romania.html , conchidem că personajul Dan C. Mihăilescu este unul dintre cei “trei amici [care] au simţit […] nevoia să mă firitisească prin gazete, lucru pentru care le mulţumesc, deşi efectul a fost, cum era de aşteptat, altul decît cel scontat: s-a relansat tema găştii, a elitiştilor, băsesciştilor, monopoliştilor, fripturiştilor, impostorilor, „intelectualilor”, plagiatorilor etc.” Nu am afirmat că i-aţi plagiat pe Dante şi Kant, domnule Andrei Pleşu! Doar că îi contraziceţi.

În primul articol din care am citat, sicofantul Dan C. Mihăilescu mai clama despre Andrei Pleşu: “cel mai pătimaş alchimist de contrarii, omul cu fobia dihotomiilor”.

De acord. Andrei Pleşu poate fi „înălţat” cu inepţii.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: