Domnul Andrei Pleşu se defineşte însuşi ca „un specialist al suspensiei“, întrucât „conştiinţa morală dinlăuntrul meu mă împiedică să văd cerul înstelat de deasupra“ (vezi http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/817521/DAN-C-MIHAILESCU-Andrei-Plesu-sexagenar/).
Prin formularea de atâtea ori citată : „Cerul înstelat deasupra noastră, şi legea morală în noi”, Immanuel Kant vroia să stabilească o analogie între navigaţia corectă după stele, şi acţiunile corecte umane ce sunt ghidate de ‚valorile morale’. Ideea aceasta era prezentă în Divina Commedia a lui Dante Alighieri. Trebuie să înţelegem că Andrei Pleşu s-a „înălţat” el însuşi pentru că le-a aplicat o „binevenită” corecţie lui Dante şi Kant.
Coroborând cu ce scrie aici, http://www.adevarul.ro/articole/andrei-plesu-sexagenar-in-romania.html , conchidem că personajul Dan C. Mihăilescu este unul dintre cei “trei amici [care] au simţit […] nevoia să mă firitisească prin gazete, lucru pentru care le mulţumesc, deşi efectul a fost, cum era de aşteptat, altul decît cel scontat: s-a relansat tema găştii, a elitiştilor, băsesciştilor, monopoliştilor, fripturiştilor, impostorilor, „intelectualilor”, plagiatorilor etc.” Nu am afirmat că i-aţi plagiat pe Dante şi Kant, domnule Andrei Pleşu! Doar că îi contraziceţi.
În primul articol din care am citat, sicofantul Dan C. Mihăilescu mai clama despre Andrei Pleşu: “cel mai pătimaş alchimist de contrarii, omul cu fobia dihotomiilor”.
De acord. Andrei Pleşu poate fi „înălţat” cu inepţii.
Titus Filipas
Etichete: Andrei Pleşu, Cerul înstelat, Dan C. Mihăilescu, Dante, Kant, legea morală, Titus Filipas