Archive for iulie 2008

“Aseara, am fost in parcul Georges Brassens”

iulie 25, 2008

Acest text a fost început ca un comentariu pe blogul domnului Adrain Năstase la postarea http://nastase.wordpress.com/2008/07/23/raspunsuri-23/ .

@ Corina, cu tot respectul cuvenit*, în fond sîntem comentatori pe acelaşi blog. Dumneavoastră îl blamaţi pur şi simplu că există. Eu îl frecventez pentru aspectele sale culturale. Care incontestabil că există. Vreau să reamintesc o mostră : “Aseara,  am fost in parcul Georges Brassens, locul unde se intalnesc, saptamanal, multi din anticarii din Paris. Am gasit, cu multa sansa, si foarte ieftin (25 euro) doua volume de poezii ale lui Ilarie Voronca, publicate, dupa razboi in Franta, cu dedicatii pentru prieteni francezi si o carte foarte speciala, varianta bibliofila, semnata de Vladimir Ghika, cu gravuri executate dupa desenele lui, din 1919. Va trebui sa va vorbesc mai mult despre cartea asta. Oricum am descoperit, pe internet, un site foarte interesant si am vizionat un filmulet documentar, realizat de B1. Fascinanta si dramatica viata lui, incheiata in anii ‘50 la Jilava, la 80 de ani. M-a impresionat si discursul colegului Chelaru, din Senat, pe acelasi subiect. Am mai gasit, aruncata intr-un cos, si cu geamul spart, o fotografie care cred ca este a printului Franz Ferdinand, cu o dedicatie, in spaniola, pentru mama lui, scrisa in spaniola. Sper ca nu m-am inselat. O sa verific acasa.”

De ce vă displace? În ce măsură consideraţi că acest text violentează cultura română?

Aştept cu sincer interes răspunsurile dumneavoastră.

*Cer anticipat scuze dacă sună impertinent întrebările mele.

Originalul excerptului  se găsea pe firul

http://nastase.wordpress.com/2008/07/21/reuniune-la-paris/   .

Abia după ce distinsa ziaristă, Doamna Roxana Iordache, a comentat,  iulie 22, 2008 la orele 7:05 ante meridian : +@Adrian Năstase. Foarte interesant. […] Sunteţi norocos pentru cărţi.+, am îndrăznit să adaug. “Sunteţi norocos pentru cărţi.” Aşa vroiam să spun şi eu. Nişte probabilităţi incredibile pe intervalul acela de timp scurt. Când se merge anticipat pe distribuţii Poisson. Dar n-a fost poisson d’avril.

Titus Filipas

Ford a pierdut 8,7 miliarde dolari pe Q2

iulie 24, 2008

Compania mamă din Detroit a firmei Ford Craiova anunţă  pierderi de 8,7 miliarde dolari pe cel de al doilea trimestru al anului în curs.

Este evident că delocalizarea de la Craiova era destinată să micşoreze cheltuielile de producţie ale firmei Ford. Mă întreb însă dacă managementul de la Ford nu speră să obţină de la statul român aceleaşi avantaje financiare pe care le -au obţinut, pe vremuri, mai întâi firma Citroën, apoi firma Daewoo.

Titus Filipas

Rusnaci încearcă să infiltreze blogosfera românească

iulie 24, 2008

Pe 19 iulie 2008, observam pe panoul blogului meu, în “Top 10 Posts” ale blogurilor româneşti din wordpress.com,  un blog  din Tiraspol. Avea numai câteva “cuvinte – lozunghi” în limba română, restul fiind un lung  post în ruseşte, –foarte bine scris, deşi era despre fotbal, autorul părea din intellighentsia–, urmat de comentarii în limba ucraineană. Ziua următoare, pe 20 iulie 2008, iată ce pot citi  la Panoul de onoare Top 10 Posts : “1/Ce`am mai observat cu un ochi prin Istanbul;  2/Interviu cu Dave – „Honor et Patria”;  3/Subtitrare Felon;  4/Si dinozaurii mor cateodata;5/Realitati…; 6/SATANOCHIO in Brutallica!;7/Pomenirea părintelui Selafiil la Noul Neamţ;8/Savatie Baştovoi – din nefericire, încă un bou; 9/Nevoia de dragoste naşte monştri ;  10/Cine vrea cu Cristi Gram?”.

Mă nedumereşte vulgaritatea aflată la numărul 8. Savatie Baştovoi este un basarabean român care a suferit cumplita brutalitate rusească, totuşi el s -a străduit să atingă excelenţa în Limba Română, şi a reuşit! Fără a deschide numărul 8, înţeleg că este scris de cineva care nu ştie bine româneşte, dacă ştia, regulile de civilitate româneşti îi cereau să folosească eufemisme, să scrie o epigramă ori un pamflet!

În fine, deschid şi văd adresa

http://urdumheit.wordpress.com/2008/07/18/savatie-bastovoi-din-nefericire-inca-un-bou/

Eu sînt dintr-o  familie de răzeşi soroceni refugiaţi în martie 1944. Din haosul vulgar al textului recunosc imediat mujicul rus stabilit în respublika Moldova. Influenţa rusească alterează profund limbajul nativilor români, astfel încât  practic, în fiecare sat sau orăşel unde se instalau agresiv ruşii,  începea să se folosească varianta proprie de ‘limbă moldovenească’. Aşa  că putem spune ca pe o certitudine: Câţi mujici ruşi sunt instalaţi acum în RESPUBLIKA MOLDOVA, tot atâtea variante de ‘limbă moldovenească’ există. De fapt ‘limba moldovenească’ (1,2,3,…) are statutul unei  sub-vernaculare groteşti. În asemenea sub-vernaculară este redactat blogul urdumheit.wordpress.com.

Ce pot eu comenta la post ? Încerc să pescuiesc în vreo insulă de cuvinte româneşti o inepţie  imensă, inepţie vizibilă imediat şi dacă ar fi tradusă în limba rusă cultă. Inevitabil, găsesc. “pe iulie 19, 2008 at 7:24 am7  urdummheit […] noi, satanele mici şi negre […] stăm momentan într-o incertitudine dubioasă”

Copiez şi postez  pe iulie 20, 2008 at 2:04 am45 :   “incertitudine dubioasă”?!

Abia apoi observ şi „lozunga” blogului. Şi o comentez: +Cred că trebuie să modifici titlul de blog (Şturm und Zdrang), dragul meu. Eram frustrat în liceu pentru că nu mai studiam gramatica generală, eram tentat să pun mereu întrebări de “gramatică filosofică” despre care sistemul   şcolar comunist inducea în mine sentimentul că este numai „rătăcire a gândului”. De altminteri celebra probă de ‘filosofie’ din bacalaureatul francez nu este în fond nimic mai mult decât o probă de ‘gramatică filosofică’. Întâmplător, am studiat la liceul ‚Fraţii Buzeşti’ din Craiova,   şi aveam un respect extraordinar faţă de vechii profesori ai şcolii, eliminaţi   de regimul comunist. Să-l amintesc aici numai pe Fanu Duţulescu, autorul unui  concentrat „Dicţionar al filosofiei” în care explica atât de bine conceptele metafizicii, printre care şi noumen-ul sau „lucrul în sine”. Lucrurile în sine, inaccesibile experimental, constituiau la Immanuel Kant realitatea accesibilă prin discursul de cauzalitate. Eu mai cred că şcoala înseamnă toţi profesorii ei, chiar şi aceia trimişi la canal pentru că au „simpatizat cu legionarii”! Prin aplicarea imperiosului dicton leninist „Învăţaţi, învăţaţi, invăţaţi!”, mulţi dintre noi, care ne-am primit educaţia în deceniile, -căci 7 ani nu ajung-, de după cel de al doilea mare război, n-am învăţat limba germană. Majoritatea   profesorilor români de limba germană, legionari sau simpatizanţi cu legionarii, săpau la canal ori tăiau stuf în deltă, aşa că noi nu-l citeam pe Goethe nici în traducere, nici în original, iar mitul lui Faust nu ne interesa. De vină mai era poate, fără să-i scuzăm pe ideologii secundari ce ne-au ucis profesorii, şi starea limbii române, pribeagă într-o Nirvana pastorală, de-ar fi să-l credem pe Ioan Eliade Rădulescu, -dar cine-l mai ia în serios?-, când Occidentul inventa conceptele din Epoca Luminilor. Şi chiar dacă, după Eliade, am avut profesori de română buni, la capitolul de   literatură universală, când ajungeau la mişcarea Sturm und Drang, ni se traducea Furtună şi Elan. Cum din lecturile prohibite aflaserăm noi câte ceva despre Drang nach Osten, sinapsele rebele, nebune pentru că refuzau controlul ideologiei secundare, încercau să facă legătura. Despre tema interzisă nu ne vorbise niciun adult, cei care ştiau putrezeau prin puşcării, şi fără dascăl   de sprache n-am păşit îndeajuns în Walhalla. De mergeam câţiva paşi în direcţia arătată de lehrer, l-am fi întâlnit poate pe Goethe. Şi l-am fi recitit pe Faust adeseori, dacă nu în original, atunci în orice traducere românească de sărbătoare. „Elan”-ul pus în locul lui Drang l-am împrumutat de   la francezi, englezii traduc infinit mai bine, Storm and „Stress”, starea de tensiune este aceea care dă relevanţă şi forţă mişcării intelectului, brainstorming-ul, furtuna mentală. Sigur, acel stress este comun interpretat ca accent pus pe subiectivitate, însă realizam, făcând legătura cu Drang nach Osten, că-i vorba despre o tensiune ce are incorporată foarte multă energie. Energia unei tendinţe. Energie mintală care te ferea, de pildă, de acceptarea carnetului roşu. Se spune că Sturm und Drang ar fi pornit de la ideile lui Jean -Jacques Rousseau despre educaţia copilului liber. Dar timpul Sturm und Drang este şi Geniezeit, iar acel Genius pre-romantic nu-i cumva chiar   „Copilul Sălbatic” al lui J.-J. Rousseau? Astfel, să ne liniştim, Sturm und Drang, prin sălbăticia sa, n-a fost, nu este şi nu va fi niciodată o atitudine „politiceşte corectă”.+

Mă văd nevoit să repet întrebarea: “incertitudine dubioasă”?

Şi îmi răspunde, în fine pe iulie 20, 2008 at 12:09 pm58  un urdumheit nedumerit :

“chiar dacă îmi place Hermes carele zburătăcea de colo colo cu scrisorele divine, ermetismul tău neuro-alchimic mă lasă perplex. iar de uimire, aproape mă fac circumflex.”

Urmează replica mea, pe iulie 20, 2008 at 12:18 pm59  blogideologic: Nu ştii ce înseamnă ghilimelele unui citat?Nu recunoşti citatul? Îţi aparţine! Nu îl explici?

Îmi răspunde, pe iulie 20, 2008 at 1:43 pm61, în limba moldovenească numărul “n”, un colectiv urdumheit şi mai nedumerit : + nu. nu-l recunosc. am dat cu search-u pe tăt blogu. şi nu l-am retrouvat. nu ştiu de unde ie. la cât de ciudat sună, foarte posibil să hie al meu. totuşi n-aş merge până acolo încât să am pretenţia ca cineva să mă citeze. fii te rog amabil şi indică-mi contextul. şi şi eu voi fi la fel de amabil încât să-ţi explicitez dacă ie o imbecilitate au ba.+

Pe iulie 20, 2008 at 2:00 pm62, întreb :  Sunteţi o echipă de fapt, şi nu ştie unul ce a făcut celălalt?

Altă explicaţie nu găsesc.

Titus Filipas

Web 2.0 şi psihologie

iulie 23, 2008

“Blogul, un refugiu al complexaţilor?”.  Întrebarea aceasta a fost formulată de Ioan T. Morar şi Florin Iaru? Aşa pare din lectura postării de blog  aflată la adresa : http://suciu.wordpress.com/2008/04/17/confera-blogul-notorietate/ .

O redăm : +Recent a avut loc o dezbatere online pe site-ul ziarului Cotidianul cu tema : Blogul, un refugiu al complexaţilor?. Protagonişti : Ioan T. Morar şi Florin Iaru. S-au spus foarte multe lucruri acolo dar nu s-au conturat nişte concluzii. Adică nu este cert dacă blogul este un produs valoros sau nu, dacă blogul poate substitui publicarea într-o revistă pe hârtie, dacă producţiile care apar direct pe net fără cenzură sau autocenzură (în sens de filtrare, selectare) îmbogăţesc cultura sau cantitatea de informaţii utile, de ce nu se scrie cu diacritice dar se practică atacuri pe teme de greşeli gramaticale  (sintaxă şi morfologie) etc. Cineva spunea că are talent, nimeni nu vrea să-l publice şi de aceea şi-a făcut blog, dându-i naibii pe toţi încuiaţii şi publicându-şi producţiile pe net. Bun. Are desigur doi – trei prieteni care-l admiră. Hai să zicem patru. Dar ce se-ntâmplă cu faptul că nu este remarcat de cine trebuie, critici şi editori, care nici nu citesc bloguri ? Va rămâne toată viaţa publicat pe un blog pe care nu-l vede nimeni din personalităţile importante ? Pot fi băgate aceste persoane cu nasul în calculator dacă ele nu vor şi pace ?+

Întrebarea din Cotidianul cerea legătura dintre Web 2.0 şi psihologie. Răspunsul cere scrierea   unei cărţi.

Titus Filipas

Şarada evanghelică

iulie 23, 2008

Dau aici cuvântului şaradă cea de a treia semnificaţie prezentă în Merriam-Webster pentru charade : “an empty or deceptive act or pretense”.

Cu alte cuvinte, vreau să  vorbesc despre  o pretenţie evanghelică  înşelătoare în Limba Română. Am mai atras o dată atenţia asupra temei  celui care gestionează blog – ul  de prozelitism evanghelic danutm.wordpress.com/2008/.

Repet ce am spus atunci: +Găsesc pe adresa din blogosferă: http://danutm.wordpress.com/2008/03/26/evanghelicii-intre-liberalism-si-fundamentalism-ii/ , articolul purtând titlul: “Evanghelicii intre liberalism si fundamentalism”. Cred, mereu prea naiv, că toţi aceia care mai scriu pe blogosfera românească trebuie să respecte adiţional,  chiar obligatoriu,  nu doar opţional, Limba Română ! Pentru că titlul acesta de  articol pe care îl scrie  danutm introduce  evidentă confuzie lingvistică, m-am simţit obligat să postez pe blogul domniei sale o corecţie necesară : “Antonimul fundamentalismului este nihilismul.+

Însă adepţii „noului evanghelism românesc” refuză subtilităţile de stil ale discursului în Limba Română, aşa cum arată mai departe postarea de la adresa: http://danutm.wordpress.com/2008/07/16/patriarhul-daniel-un-om-al-noului-mileniu-1/ .

Am fost nevoit să comentez la respectiva postare: +Această laudă venind “din zona evanghelică” către patriarhul Daniel al BOR îmi spune multe despre setul de valori străine de ortodoxism care ghidează atitudinea managerială a patriarhului Daniel.+

Am primit replica imediată a owner-ului de blog :“Nu ma mir ca un om animat de patimi maniheiste gindeste astfel.”

Nu sînt adeptul patriarhului Keroularios, domnule Dănuţ Mănăştireanu!, spun abia acum.

Pe blog- ul domniei sale am comentat : „Dumneavoastră îl lăudaţi pe patriarhul Daniel al BOR doar pentru că nu lucrează la împlinirea principalei sale funcţii în ortodoxie. Lăudaţi lenevia patriarhului Daniel ! Aceasta vă bucură.”

Ciudat, un neoevanghelist român precum domnul Dănuţ Mănăştireanu, totuşi poate condus de bune intenţii, primeşte sprijin din partea unui blogger de provenienţă rusească, un blogger ce atacă  şi el, dar exclusiv în termeni vulgari,  ortodoxia românească, vezi aici, http://urdumheit.wordpress.com/2008/07/18/savatie-bastovoi-din-nefericire-inca-un-bou/ .

Titus Filipas

Gerontofobie şi comunism

iulie 23, 2008

Citesc pe un blog, http://lorenalupu.wordpress.com/2008/07/21/lupta-pentru-supravietuire/ , o postare tăioasă despre veteranii comunismului.

Citesc şi comentariile. Nimeni nu a scris cuvântul ruşinos  “gerontofobie”.  Şi alt cuvânt ruşinos :  “comunism”.  Pentru  că acestea sunt cauzele fenomenului descris de Lorena, mă rog, “explicaţiile eficiente”.

Titus Filipas

Declaraţii ale ziariştilor Cornel Nistorescu şi Ion Cristoiu

iulie 22, 2008

Câteva declaraţii „deontologice” ale ziariştilor Cornel Nistorescu şi Ion Cristoiu, la întrebări puse în articolul “Magureanu inca ii ameteste pe greii presei”, vezi aici http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-07-22&id=240522

Întrebarea lui Victor Roncea se referea la identificarea momentului unei pretinse dezvăluiri ce ar fi fost făcută cu totul benevol presei la începutul lui 1990 de către Virgil Măgureanu (aşa zice domnia sa în prezent), cum că domnia sa a fost ofiţer de securitate sub acoperire mai înainte de înfiinţarea SRI.

Victor Roncea: +Cornel Nistorescu e singurul care pare sa-si aduca aminte precis. El declara concis: “Era vorba de martie-aprilie 1990. Si a aparut in Expres, pe ultima pagina. Era o notita mai maricica”. Care, probabil, a scapat atentiei civice.+, mai comentează ironic Victor Roncea.

Victor Roncea: +L-am cautat apoi pe Ion Cristoiu, care isi aducea aminte mai degraba de anii 1994-1995, cand i-au aparut file din Dosar in Evenimentul Zilei. Cristoiu m-a indrumat spre Cornel Nistorescu, responsabil de suplimentul platit de Europa Libera. Amintindu-si de acele zile, Cristoiu e si acum amuzat cum a descoperit ca vecinul sau de deasupra, intamplator Virgil Magureanu, e securist si disident: in 22 decembrie 1989, la poarta blocului a aparut un TAB. “N-am banuit nimic pana in acel moment. Era un tip retras. Mi-am facut cruce!”, spune Cristoiu. E adevarat: despre profesorul Virgil Magureanu se stia atunci doar ca lucra la “Stefan Gheorghiu” pe langa Iosif Boda, Dorel Sandor, Elena Zamfirescu si Rodica Culcer, cele doua ocupandu-se si de revista Partidului, “Era Socialista”.+

Titus Filipas

„CATALIN CROITORU”

iulie 21, 2008

Pomenit  de  un comentator, personajul a fost evaluat ca lider sindical negativ într-o discuţie pe blogul domnului Adrian Năstase, aici http://nastase.wordpress.com/2008/07/19/realitati%e2%80%a6/#comments

Cine l-a înscăunat pe acest Cătălin Croitoru ca lider sindical în învăţământ ? Am înţeles că el nici măcar nu este un cadru didactic prin vocaţie. Sindicatul pe care îl conduce nu pune vreun accent pe o perfecţionare continuă şi permanentă a cadrelor didactice, spre deosebire de sindicatul Spiru Haret. Iar la televiziuni, apariţiile lui Cătălin Croitoru sunt realmente sinistre. Are numai cereri impertinente, fără echilibrul  discursului. Dar, probabil, cineva mare din lumea politică are nevoie să menţină asemenea personaj ambiguu la conducerea unui sindicat din  învăţământ.

Titus Filipas

‘Eseiştii rafinaţi’ de la Aldine

iulie 20, 2008

Aldinele sunt suplimentul săptămânal cu eseuri al ziarului România liberă. ‘Eseiştii  rafinaţi’ îşi laudă un op aici http://www.romanialibera.ro/a129377/puterea-si-exilul-reflectate-in-istorie.html

Se pare că aceşti ‘rafinaţi eseişti’ români N. Merişanu şi Adrian Majuru nu au citit opiniile filosofului  sloven anti-postmodern Slavoj Žižek despre interpretarea comunismului balcanic. Slavoj Žižek porneşte de la ideile lui Theodor Adorno privind comunismul de stat, cu extrapolare la comunismul instaurat în ţările din Europa de Răsărit de Iosif Stalin.

Titus Filipas

Agenda 21 de proximitate

iulie 20, 2008

Blogul domnului Adrian Năstase a deschis o discuţie interesantă despre învăţământul românesc, vezi http://nastase.wordpress.com/2008/07/19/realitati%e2%80%a6/ .

Din nou spun că şi în educaţia şi instruirea şcolară românească, plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica Uniunii Europene. De exemplu, pentru dinamizarea învăţământului românesc, bun lucru ar fi, zic eu, ca în şcoală să fie îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă acum, să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. Comentam pe blogul unui parlamentar PSD – ist, pe care altminteri îl cred a fi om de bună credinţă, că în fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Mai spuneam că profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, aşa cum cere sindicatul Spiru Haret, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate. Mi s a replicat superior de către acel parlamentar că fiecare cadru didactic din preuniversitar trebuie să facă aceasta pe banii proprii, că aşa era pe vremuri. Măi să fie! Parlamentari de un cinism extrem se găsesc în mod egal pe cele două laturi ale eşichierului politic, se pare. Opinia mea este aceea că trebuie să fie create în toate şcolile din România ONG- uri de mediu sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta. ‘Agenda 21 de proximitate’ alcătuită de fiecare asemenea ONG de mediu şcolară trebuie să fie publicată de un blog al şcolii. În felul acesta, elevii învaţă din şcoală cultura şi atitudinea Web 2.0, precum şi o atitudine corectă faţă de mediu.

Titus Filipas