Muzica bună

“Il n’y a plus de produit fini en matière de news.” De pe blogul lui Francis Pisani

Studiul acesta despre decorarea grupului Phoenix, –au şi nişte avantaje materiale,  cred că le merită–, pare inedit şi interesant. Trebuie să îl recitesc, vezi :

http://psihedelicul.wordpress.com/2008/03/19/comunicare-nonverbala-la-o-decorare/

Dar şi comunicarea verbală mi se pare a fi lămuritoare. Am discutat,  în compartimentul de tren, cu unul dintre membrii grupului Phoenix. Despre ce ?  Tema este aproape ezoterică.  În 1709, în cursul bătăliei de la Malplaquet, ducele Marlborough este grav rănit. Soldaţii lui se roagă pentru grabnica lui vindecare, într-un cântec compus special pentru el: „For He’s a Jolly Good Fellow!”. Melodie ce avea să cunoască o carieră surprinzător de longevivă.

Îmi amintesc că la câteva ore după  ce se întâmplase înmormântarea muzicianului  Teo Peter la Cluj, am urcat la Oradea în acceleratul Cluj-Timişoara. În compartimentul de clasa I se afla un personaj semănând uluitor  cu muzicianul Nicu Covaci de la grupul   Phoenix, dacă nu era chiar el!  Poseda o excelentă ştiinţă a construirii discursului verbal. Însă muzica bună nu aparţine discursului, general sau comun, fiind definită mai curând  ezoteric.

Am putut discuta cu acel personaj despre Eugeniu de Savoia, ducele de Marlborough, cântecul „For He’s a Jolly Good Fellow!” şi alte cântece, literatura care le-a inspirat textele, chiar şi despre uciderea muzicianului Teo Peter…

Titus Filipas

Etichete: Cluj, Cluj-Timişoara, ducele Marlborough, Eugeniu de Savoia, ezoteric, For He's a Jolly Good Fellow!, Francis Pisani, Grupul Phoenix, Nicu Covaci, Teo Peter, Titus Filipas