Ceea ce impresionează la teologul Cristian Bădiliţă este curajul intelectual prin care demolează teoria intelectualului evreu Moses Gaster considerată până acum la noi doctrină sacrosanctă, o ipoteză literară despre influenţa textelor neamţului Richard Kunisch asupra Luceafărului eminescian. În vremea studiilor sale în Occident, Cristian Bădiliţă descoperă, Iată!, documente ce racordează tema Luceafărului eminescian la iluminismul scoţian din secolul XVIII.
Mergând pe calea deschisă de cărturarul Cristian Bădiliţă în cultura română, aflu cu plăcută uimire că Mihai Eminescu primise inspiraţia pentru poemul Luceafărul din prima carte a lui Enoh, la care el accede prin mijlocirea unor tălmăciri, prezentări şi sinteze în limba germană. Este într – adevăr remarcabilă extensia influenţei culturale a iluminismului scoţian asupra culturii române! Când Limba Română era aproape sugrumată de jugul fanariot, cartea ‘1 Enoh’ fusese adusă la 1773 din Etiopia în Europa de către exploratorul scoţian James Bruce. Acela care descoperise şi izvoarele Nilului Albastru. Acum ştiu de ce vroia Mihai Eminescu să înveţe a citi în slavonă. Pentru acces la cartea ‘2 Enoh’, ce exista doar în slavona foarte veche.
Mihai Eminescu arăta un deosebit respect (sau poate interes intelectual special) faţă de gramatica generativă bizantină instituţionalizată în textele din Oikumena slavonică. Această gramatică va fi de altminteri şi nucleul de autentificare pentru ideologia panslavistă din secolul XIX, care apare practic în acelaşi timp cu ideologia sionistă, ea însăşi născută prin sciziparitate din ideologia comunistă care nega Haskala. Mihai Eminescu îşi schiţase un vast program de lectură a textelor din Oikumena slavonică, începând cu a doua carte a lui Enoh, un text apocaliptic pseudoepigrafic evreiesc care în secolul XIX mai exista numai în slavona foarte veche. Aceasta demonstrează foarte clar că între actualii evrei ashkenaze şi vechii evrei descrişi în Testamentele creştine nu există vreo punte biologică, vreo punte genetică, vreo punte demografică, şi că pretenţiile evreilor ashkenaze la drepturile de moştenire ale “poporului ales” de Dumnezeu nu au vreo justificare!
Titus Filipas
Etichete: 1773, ashkenaze, Cristian Bădiliţă, Curaj intelectual, Cărţile lui Enoh, Etiopia, gramatica generativă, Haskala, ideologia comunistă, ideologia panslavistă, ideologia sionistă, iluminismul scoţian, James Bruce, Junimea, Luceafărul, Mihai Eminescu, Moses Gaster, Nilul Albastru, Oikumena slavonică, poporul ales, Pseudoepigrafic, punte biologică, punte demografică, punte genetică, Richard Kunisch, sciziparitate, secolul XIX, secolul XVIII, slavona, Testamentele creştine, Titus Filipas, umanism bizantin
Blog ideologic Titus Filipas 