Stilul Tribonian

În grupul  cronicarilor  moldoveni  care au copiat şi interpolat, trebuie să îl enumerăm  mai ales pe Simion Dascălul. „Om de multă neştiinţă şi minte puţină”, cum îl percepea Miron Costin (1633-1691),  într-o « corectitudine istorică » intransingentă  modelată de ordonanţa împăratului Justinian I care interzicea adnotările şi interpolările în documente. Aşa cum Grigore Ureche se inspira din Titus Livius, tot la fel s-ar putea spune că Miron Costin se inspiră din Justinian.

Forma constituţiei bizantine era  stabilită de Justinian I   prin tentativa  de a  simplifica  deciziile   în justiţia romană. Jurisprudenţa latină acumulată  introducea    confuzie prin decizii care dobândiseră prin aplicaţii iterate forţă de lege.  Uneori erau lipsite de  coerenţă  între ele. Justinian I numeşte o comisie de experţi condusă de Tribonian care trece printr-o « sită a coerenţei » constituţiile imperiale,  începând cu aceea promulgată de împăratul Hadrian, cel care a vizitat şi Dacia. Rezultatul bine armonizat al lucrării grupului Tribonian era  faimosul Cod al lui  Justinian, promulgat la  529 AD. Urmează alţi patru ani de trecere prin sită a vechii jurisprudenţe concentrată în două mii de volume, cu scopul de a fi rezolvate contradicţiile ce puteau fi rezolvate, lăsate deoparte contradicţiile care nu puteau fi rezolvate.  Astfel rezultă faimosul  ”Tot ceea ce a fost spus despre subiect”, ori „Pandectae”.  Forma simplificată ce a rămas s-a mai  numit şi Digesta. Justinian I promulgă ordonanţe care interziceau copiştilor să facă adnotări, ori, dimpotrivă, să abrevieze ; totul trebuia tratat, întotdeauna, ad litteram.

 Titus Filipas 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: