În vremea regimului Nicolae Ceauşescu, s-a încercat predarea „Teoriei mulţimilor” în învăţământul românesc chiar din clasa I-a. Dar specialiştii internaţionali mai dezbăteau încă tema Axiomei Alegerii! Aceasta a creat mari dificultăţi elevilor, învăţătorilor, pedagogilor români. Care nu erau lăsaţi să lucreze cu vechea modelare a „Omului Ideologic” epitomic, creaţia pedagogiei lui Condillac şi de Tracy, ci erau forţaţi să lucreze într-un model al „omului nou” ! Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice din Bucureşti a fost chiar obligat să recurgă la modelul foarte contorsionat al omului din „Meditaţia Transcendentală”. Nu trebuie să îl credităm pe Ceauşescu Nicolae cu meritul că el ar fi fost primul care l-a demascat pe Maharishi Mahesh Yogi (fondatorul „Meditaţiei Transcendentale”) că era un escroc. Prioritatea demascării lui Maharishi Mahesh îi aparţine lui Mick Jagger, acesta observând siderat cum yoghinul o îmbrăţişa mult prea carnal pe Marianne Faithfull, egeria grupului Rolling Stone.
Dar în anul 2004, Doina Jela şi Gabriel Liiceanu au încercat să dea respectabilitate acelei escrocherii, publicând la editura Humanitas cartea Afacerea Meditaţia Transcendentală, unde canularul lui Maharishi era descris ca “tehnică orientală de destindere şi de optimizare a randamentului individual.”Titus Filipas
Etichete: Axioma Alegerii, canular, Condillac, de Tracy, Doina Jela, Egeria, Gabriel Liiceanu, Humanitas, Ideologia Şcolilor Centrale, Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice, Maharishi Mahesh Yogi, Marianne Faithfull, Meditaţia Transcendentală, Mick Jagger, Nicolae Ceauşescu, Omul ideologic epitomic, omul nou, pedagogia liberală, Rolling Stone, Teoria mulţimilor, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 