Când domnul Cristian Pârvulescu scria în ziarul România liberă din 11 octombrie 2007: ‘În 1860 era înfiinţată Universitatea din Iaşi, urmată în 1864 de cea din Bucureşti şi, în 1872, dar în Imperiul austro-ungar de cea de la Cluj’, domnia sa arăta fie ignoranţă crasă, fie se lansa în periculoasă pledoarie abia voalată pentru Kakania, idea care a ucis Hungaria Neoacquistica. Iuliu Maniu mai percepea încă pozitiv Hungaria Neoacquistica, deşi pentru politicienii maghiari ideea Neoacquistica fusese eutanasiată în Compromisul de la 1867. ‘Elita maghiară’ luptase din greu pentru acel Ausgleich ucigaş care instaurase regimul ‘K und K’, monarhia duală pe care scriitorul Robert Musil o numea Kakania. Iuliu Maniu nu dorea Kakania, ci Hungaria Neoacquistica. După 1867, Kakania a înlocuit Hungaria Neoacquistica. În realitate universitatea europeană de la Cluj nu datează din anul 1872, cum afirma profesorul Cristian Pârvulescu al Universităţii din Bucureşti, ci a fost creată în Epoca Luminilor. Universitatea europeană de la Cluj a fost ctitorită de iezuiţi, nu de maghiari, necum de regele Ferdinand al României Mari ! Student la colegiul universitar iezuit de la Cluj a fost cărturarul nostru Petru Pavel Aron. Acela care de la anul 1760 la anul 1761 traducea Vulgata într- o vernaculară românească de excepţie. Petru Pavel Aron refăcea astfel un magnific arc cultural peste timp. Într- adevăr, puţini universitari mai ştiu acum că Vulgata a fost pusă în limba latină de călugarul scit Ieronim, care pe la 381 AD învăţa la Constantinopol dogma Bisericii Orientale ascultând predicile Sfântului Ierarh Grigore Bogoslovul. Puţini universitari ştiu că acest text al Vulgatei în limba latină face parte din capitolul de literatură străromână al culturii noastre! Puţini universitari mai ştiu că Vulgata a fost textul care asigura succesul Contra Reformei promovate de iezuiţi. Tocmai pentru că era centrat pe ceea ce se cheamă cunoaşterea prudenţială, eliminată brutal de comunişti prin reforma învăţământului de la 1948, spiritul academic iezuit trebuie resuscitat şi insuflat nu doar la universitatea din Cluj, ci şi în toate celelalte universităţi româneşti. Mai bănuiesc ca insistenţa etnicilor maghiari pe o discriminare de tip apartheid în viata universitară şi culturală din România se datorează exclusiv dorinţei lor egoiste de a reţine numai pentru ei moştenirea întemeierii culturale iezuite. Ca şi cum ar mai fi posibilă în zilele noastre instituirea unui apartheid cultural în inima Europei! În treacăt fie adăugat, cred că un model fiducial ce ar asigura eficienţa transformării învăţământului superior în România ar putea fi Santa Clara University, excelenta universitate iezuită postmodernă din Silicon Valley, sau, de ce nu? chiar acea şcoala academică iezuită înfiinţată la Cluj, unde limba de predare a disciplinelor din curriculum era latina scolastică a lui Anselme, o limbă unificatoare în Europa intelectuală. Şi mai întrebăm, fără vreo umbră de maliţiozitate, nu era chiar acea veche şcoală academică de la Cluj, iezuită şi latinistă, modelul fiducial din visul marelui cărturar român August Treboniu Laurian ? Bogdan Petriceicu Haşdeu respingea invenţiile lingvistice propuse de latinişti pe motivul bine întemeiat ca ele nu ţineau de un lexicon generativ, ci de unul macaronic. După expulzarea iezuiţilor, –forţată de extremismul maghiar–, şcoala universitară de la Cluj ajungea macaronică peste noapte. Atât de macaronică, încât sfârşea prin a deveni universitate maghiară. Hai să vedem cum era percepută acea universitate pur maghiară de la Cluj, fondată la anul 1872 dar lăudată şi acum de politologul Cristian Pârvulescu. Cum era percepută de către un român inteligent forţat să înveţe la universitatea europeană barbar desfigurată de aşa-numita ‘elită intelectuală maghiară’? Poetul George Coşbuc antama la acea universitate studii de filosofie, însă renunţă dezamăgit şi conchide : ‘Nu cerceta aceste legi, / că eşti nebun când le- nţelegi”. Era concluzia lui George Coşbuc despre falsa calitate a textului scolastic în limba maghiară care îl forţa la alienare.Titus Filipas
Etichete: 1867, 381 AD, alienare, apartheid, August Treboniu Laurian, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Compromisul, Contra Reforma, Cristian Pârvulescu, Curriculum, Epoca Luminilor, George Coşbuc, Hungaria Neoacquistica, Ideologia Şcolilor Centrale, Ieronim, Iuliu Maniu, K und K, Kakania, latina scolastică, latinist, literatura străromână, macaronic, model fiducial, Petru Pavel Aron, Robert Musil, România liberă, Santa Clara University, Sfântul Ierarh Grigore Bogoslovul, Silicon Valley, Titus Filipas, universitate iezuită postmodernă, Universitatea din Cluj, Universitatea din Iaşi, Vulgata