„Tata Uda”, profesorul nostru de istorie medievală la şcoala Fraţii Buzeşti din Craiova, ne vorbea, enigmatic aproape, despre fraţii de Hauteville, familia lui Robert Guiscard, şi despre istoria constituirii Regatului celor două Sicilii. Am reţinut de la Tata Uda ideea că pentru a înţelege bine istoria trebuie să priveşti cu atenţie tripticul: Infrastructura, Economia, Suprastructura. Nu reuşeam să răspund la toate întrebările de economie politică formulate de acel Homo Balcanicus, profesor la Liceul Fraţii Buzeşti. Bănuiesc că răspunsurile se aflau în cărţi scrise deja pe româneşte, care fuseseră arse la ordinele unor comunişti internaţionalişti din România precum Valter Roman, Silviu Brucan, şi Gizela Vass. Am mărturia unui fost elev de la Liceul Comercial Gheorghe Chiţu din Craiova privind felul cum au fost selecţionate, în mod special pentru incinerare, textele de istorie, de filosofie politică şi de economie politică din biblioteca liceului comercial Gheorghe Chiţu. În Oltenia existase chiar o editură sătească unde erau tipărite cărţi de filosofie politică şi cunoaştere prudenţială scrise de studenţi legionari – asasinaţi apoi la ordinele regelui Carol al II-lea. Mărturisesc că am scris textul acesta ca să înţeleg istoria formării Regatului celor două Sicilii – în mare măsură istoria ramurii italiene a familiei normande de Hauteville, precum şi funcţionarea economiei acelui regat. Dar bănuiesc că altcineva a scris deja pe româneşte despre acestea. Cărţile erau incontestabil o ameninţare la adresa viitorului fericit al urmaşilor tovarăşilor cominternişti din România şi au fost arse. Încerc să retrasez deci conţinutul acelor vechi cărţi cu ideologie românească scrise de studenţii noştri ucişi.
Guillaume Bras de Fer, Dreux (Drogo), şi Onfroy (Onofrei) sunt primii fraţi de Hauteville care vin în Italia. În anul 1040, Guillaume Bras-de-Fer însoţit de companionii normanzi îi atacă brusc, violent şi implacabil pe bizantini, luându-le cea mai mare parte a provinciei Apuglia. În adunarea de la Melfi din 1043, căpitanii normanzi hotărăsc să dividă teritoriul provinciei în douăsprezece părţi (implementarea schemei vetero-testamentare). Ele au fost alocate baronilor normanzi subordonaţi lui Guillaume Bras-de-Fer. Căruia baronii îi recunosc titlul de conte de Apuglia. Guillaume Bras-de-Fer moare la 1046, iar titlurile sunt preluate de Drogo. El încercase toate aventurile de luptă alături de Guillaume Bras-de-Fer.
Drogo de Hauteville obţine în 1047 investitura de conte de Apuglia şi conte de Benevento, din partea împăratului german Henric al III-lea. Curând, Drogo de Hauteville trebuie să îşi apere titlurile în faţa unei ligi formată din bizantini, papa Leon al IX-lea (1048-1054), şi … împăratul Henric al III-lea care îşi schimbase opinia.
Drogo de Hauteville comite greşeala de a se arată dur până la exces faţă de italienii localnici. Consecinţa ? Pe 10 august 1051, Drogo de Hauteville este asasinat în biserica din Montoglio. Onfroy de Hauteville devine succesorul lui Drogo.
Dacă Drogo de Hauteville pe vremuri i-a respins lui Robert Guiscard fraternitatea de arme, în 1053 Onfroy de Hauteville îi solicită ajutorul înarmat contra papei Leon al IX-lea. Cei doi fraţi de Hauteville, Onfroy şi Robert, luptă cu succes împotriva bizantinilor, a imperialilor germani, împotriva papei Leon al IX-lea, toţi coalizaţi contra normanzilor, şi îl capturează pe suveranul pontif.
Pe data de 18 iunie 1053, armata papală a lui Leon al IX-lea, compusă din şvabi, din lombarzi şi din italieni, se confruntă lângă Civitate, localizată la 40 km nord-vest de Foggia, cu armata normandă condusă la centru de Onfroy de Hauteville, pe flancul stâng de Robert Guiscard în fruntea contingentului din Calabria, iar pe flancul drept de contele Richard de Aversa, dintr-o familie normandă ce venise în Italia cu două decenii înaintea familiei de Hauteville.
Împotriva normanzilor trebuia să se arate şi o armată bizantină, condusă de generalul Argyros. Locul convenit pentru joncţiunea cu armatele papei era la Siponto (actualmente Manfredonia). Bizantinii au aşteptat în zadar o coaliţie armată prea dezorganizată. Coloana lui Richard de Aversa i-a învins uşor pe lombarzi. Apoi i-a forţat să lupte şi pe italieni. Centrul armatei normande şi flancul stâng au rezistat asaltului trupelor de elită şvabe, ce vor fi exterminate de coloana lui Richard de Aversa.
Spre deosebire de fratele său Drogo, normandul Robert Guiscard avea grijă să nu umilească inamicul înfrânt. Din cauza aceasta, acum normanzii îl tratează cu maxim respect pe suveranul Leon al IX-lea. Papa rezistă mai multe luni înainte de a semna vreun act. Spre deosebire de papii tusculani, acest pontif roman se temea de consecinţele cuceririi normande a sudului Italiei. Leon al IX-lea vedea spectrul unui cleşte lombardo-normand ce ar fi prins domeniile papale aflate în mijlocul Italiei. A trebuit să vină anul 1054, până să accepte de jure cuceririle normanzilor în detrimentul themelor bizantine din Apuglia şi Calabria. Prizonier, suveranul Leon al IX-lea semnează hrisovul care i se cerea. Aceasta semnătură a papei de la Roma va declanşa un val de furie populară la Constantinopol. Era un fond extrem de favorizant pentru a se produce Marea Schismă din acel an. Familia de Hauteville obţinea la 1054 din partea lui Leon al IX-lea atât investitura asupra teritoriilor bizantine pe care le cucerise, cât şi asupra celor care eventual le va mai cuceri, chiar şi asupra Siciliei, deşi insula nu era luată încă de la bizantini ori de la musulmani!
La moartea lui Onfroy, în 1057, Robert Guiscard preia titlul de conte de Apuglia, provincie din « carâmbul » cizmei italice. La schimbarea papilor, Robert de Hauteville câştigă încrederea noului episcop al Romei, Nicolae al II-lea.
Robert de Hauteville cucereşte orasul Reggio din Calabria, supune baronii normanzi din Apuglia şi Calabria, primeşte de la companioni titlul de duce de Apuglia şi Calabria, titlu confirmat de papă la 1059. Tot în acelaşi an o repudiază pe prima soţie, Aubrée (Alberda de Buonalbergo), din vagi motive de incest fără vreo bază biologică. Se căsătoreşte cu Sichelgaita, fiica prinţului lombard din Salerno.
În anul 1060, Robert Guiscard a cucerit Taranto, Brindisi şi Reggio. Bohemond (1052-1111), fiul lui Robert Guiscard din căsătoria cu prinţesa Aubrée, i-a rămas loial în toate campaniile. Nu va moşteni decât Taranto.
Reggio era un important cap de pod. De aici Trinacria (Sicilia) devenea accesibilă normanzilor. Însă efortul personal al lui Robert Guiscard era focalizat mai mult pe lupta cu bizantinii din sudul Italiei, ce nu se va termina decât cu izgonirea lor din Bari, la 16 aprilie, anul 1071.
Dante Alighieri începe Cântul XXVIII din Infernul printr- o pregătire a descrierii luptelor cumplite din Apuglia: „Chi poria mai pur con parole sciolte/ dicer del sangue e de le piaghe a pieno/ ch’i’ ora vidi, per narrar più volte?/ Ogne lingua per certo verria meno/ per lo nostro sermone e per la mente/ c’hanno a tanto comprender poco seno./ S’el s’aunasse ancor tutta la gente/ che già, in su la fortunata terra/ di Puglia, fu del suo sangue dolente/ per li Troiani e per la lunga guerra/ che de l’anella fé sì alte spoglie,/ come Livio scrïve, che non erra,/ con quella che sentio di colpi doglie/per contastare a Ruberto Guiscardo”.
George Coşbuc traduce: “ Deplin s -arate, chiar şi – n proza lui/şi oricât repovestind, cine- ar fi- n stare/de- atâtea răni şi sânge cât văzui ?/Prea slab-ar fi o limbă orişicare,/Căci loc în ele atât- de mult a strânge/Nici mintea -ne, nici graiul n- are./Şi chiar s- aduni pe câţi avur- a plânge/Cândva- n Apulia- n ţara cea- ncercată/vărsat de oşti romane- atâta sânge ;/pe toţi şi- acei ce- n lupta- ndelungată/inele- au dat ca spolii fabuloase,/cum Titu- Liviu negreşit ne- arată ;/pe toţi răpuşii luptei dureroase /ce- n drumul lui Guiscard au stat”.
Deşi ghidul lui Dante în Infern este poetul roman Vergilius, care în Eneida scrie despre luptele purtate de ‘li Troiani’ (Eneus însuşi este eroul troian), vă rog să observaţi că din traducerea altminteri admirabilă a lui George Coşbuc lipseşte detaliul Troienilor.
Sarcina cuceririi insulei Sicilia a fost delegată de Robert Guiscard fratelui său, Roger de Hauteville. Roger I, cum a fost numit ulterior, a început lupta printr-un atac nereuşit asupra cetăţii Messina, la anul 1060. În acel timp, autoritatea islamică din Sicilia era foarte decentralizată în entităţi regionale de tip hinterland focalizat pe câte un oraş. Dar fiecare asemenea mică putere raională islamică dorea, „pohtea”, avea dezideratul sau „pohta” să evolueze într-un califat independent. Ne interesează acum puterea islamică din Siracuza, unde liderul încrezător în sine era Ibn al-Thumna, ce îşi alesese deja nume de calif: „Al-Qadîr bi’llâh”. Pentru urechea interioară a lui Ibn al-Thumna, numele era probabil sublim.
Între 1053 şi 1060, Thumna încercase unificarea puterii islamice din insula cu „trei vîrfuri” – Trinacria. Dar la 1060, el este viguros atacat de rivalii musulmani din Sicilia. Pentru a face faţă cu succes presiunii armate a fraţilor săi arabi, mahomedanul Thumna vrea să angajeze nişte mercenari normanzi. Nu prea mulţi, pentru că orice lider bun trebuie să respecte principiul precauţionar. Adresează deci rugămintea şefului normanzilor din Italia, anume ducelui de Apuglia şi Calabria. Viitorul overlord de Sicilia, Robert Guiscard de Hauteville, îşi trimite fratele în Sicilia, însoţit de trei sute de cavaleri. Aşa se explică uşurinţa debarcării lui Roger I de Hauteville în Sicilia, în fruntea unui contingent relativ restrâns. De atunci, arabii interesaţi de Sicilia, chiar cei din zilele noastre, îl vor considera mereu un trădător pe Ibn al-Thumna care a deschis poarta de intrare normanzilor în Trinacria. Cu ajutor primit din partea altor islamici sicilieni dizidenţi, Roger de Hauteville atacă iar Messina la anul 1061, reuşind să captureze cetatea.
Messina va deveni centrul de unde vor fi conduse operaţiile normande ulterioare în Sicilia. Speculând luptele inter-islamice din Sicilia, normanzii au cucerit cetăţile Rometta, Frazzano, Paterno, şi Petralia. Dar un conflict izbucnit la 1062 între fraţii de Hauteville întrerupe şirul de victorii. Grecii din insulă s-au revoltat împotriva normanzilor la 1063. Rebeliunea fu rapid sugrumată. Tot la 1063 AD, islamicii din Tunisia trimit ajutor militar coreligionarilor din Sicilia. Musulmanii reocupă oraşul Palermo ce fusese temporar pierdut, toată regiunea dintre Mazara şi Cefalu, precum şi Girgenti/Agrigento. Roger I de Hauteville reuşeşte până la urmă să învingă combinaţia forţelor sarazine în lupta de la Cerami.
Ca recompensă a campaniei purtate cu atâta succes împotriva mahomedanilor din Trinacria, pontiful roman dăruieşte normanzilor o banieră cu însemne papale. Încurajaţi astfel de puterea spirituală care se dorea şi putere lumească, fraţii Robert şi Roger de Hauteville încearcă să recucerească Palermo la 1064, dar eşuează. Însă musulmanii cad pradă luptelor intestine. Normanzii vor sprijini facţiunea islamică locală, alungându-i pe intervenţioniştii tunisieni la anul 1068. Acum Robert Guiscard se poate ocupa exclusiv de asediul cetăţii Bari. Bizantinii sunt alungaţi definitiv la 1071 din ultimul lor punct de rezistenţă în Apuglia. După alte patru luni, normanzii cuceresc Palermo în Sicilia. Robert Guiscard este recunoscut de instituţia papală drept duce de Sicilia. Roger Hauteville capătă titlul de mare conte de Sicilia, când rezistenţa islamică nu era complet sugrumată. Insula sudică a Italiei va deveni complet normandă la 1091 AD.Titus Filipas
Etichete: 1054, 1071, Al-Qadîr bi’llâh, Alberda, Apuglia, Aubrée, Aversa, Bari, Benevento, Bohemond, Buonalbergo, Calabria, Cântul XXVIII, Cefalu, Cerami, Civitate, Dante Alighieri, de Hauteville, Dreux (Drogo), Economia, Economie politică, Eneida, filosofie politică, Foggia, Frazzano, Fraţii Buzeşti, George Coşbuc, Gheorghe Chiţu, Girgenti/Agrigento, Gizela Vass, Guillaume Bras de Fer, Homo Balcanicus, Ibn al-Thumna, incinerare, Infernul, Infrastructura, istorie, Leon al IX-lea, Liceul Comercial, Marea Schismă, Mazara, Melfi, Messina, Onfroy, Palermo, Paterno, Petralia, Regatul celor două Sicilii, Reggio, Robert Guiscard, Roger de Hauteville, Rometta, Salerno, Sichelgaita, Sicilia, Silviu Brucan, Siracuza, studenţi legionari, Suprastructura, Titus Filipas, Trinacria, Valter Roman, Vergilius, vetero-testamentar
Blog ideologic Titus Filipas 