Simţirea românească şi senzualismul lui Condillac

Construirea  Limbii Române perfecte în secolul XIX  constituie unul dintre cele mai impresionante capitole din istoria culturală a Europei, deşi cei mai mulţi nu vor fi de acord cu noi în susţinerea clamării. Cred că Alexandru  Macedonski (1854 – 1920) este cel dintâi  dintre oamenii de litere români cu percepţia  trăirii într-un Geniezeit. Momentul iniţial este în spaţiul  Schitului  Măgureanu, când  elevul  Ioan Eliade Rădulescu (1802 – 1872)    citea  cărţile lui  Condillac, referenţiale  pentru ideologia primară. Căci „Simţirea” românească în care ne-a educat şcoala de naţionalism clădită de Ioan Eliade Rădulescu provine din „senzualismul” lui Condillac. Într -adevăr, ideile lui Bonnot de Condillac au  influenţat profund şi pe durată lungă discursul românesc. Când pe vremea tovarăşului  Nicolae Ceauşescu, domnul  Petre Ţuţea era contactat de un activist internaţionalist cu apelul  de a sprijini „drepturile omului în România”, cugetătorul  răspundea  : „Dar eu nu sînt om.”, inspirându- se dintr – o propoziţie  de Condillac : „Il n’y a point d’homme en général.” (La Logique, Livre II chap. V). Gânditorul nostru presimţea faza  când implementarea „drepturilor  omului în România”  va deveni   actul unic al unei  neîntrerupte piese de  teatru absurd.   Titus Filipas

Etichete: activist, Alexandru Macedonski, Condillac, Geniezeit, Il n'y a point d'homme en général, internaţionalist, Ioan Eliade Rădulescu, La Logique, Limba Română, Naţionalism, Nicolae Ceauşescu, Petre Ţuţea, Schitul Măgureanu, Senzualism, Titus Filipas