Ciubotele bunicului

În ‚Amintiri din copilărie’ de Ion Creangă, întâlnim cuvintele ciubotă, ciubotar, ciubotărie. „Regionalisme”, explică DEXonline.  Pe vremea ţarului Nicolae al II -lea,  bunicul meu, răzăş din judeţul Soroca, a făcut armata în Caucaz, fiind încartiruit la Tiflis, astăzi Tbilisi, capitala Republicii Georgia. Militarii moldoveni nu luptau împotriva unor  guerilleros gruzini, ci asigurau stabilitatea împotriva  atentatelor bolşevice care devalizau băncile. Stalin condusese un jaf armat împotriva unei bănci din Tiflis la 1907. În principiu, stagiul în armata ţaristă era destinat să îi înveţe limba rusă  şi pe soldaţii non- ruşi. Moldovenii  refuzau  obstinat  să asimileze  cuvintele străine, de nu erau italiene. Este probabil arhetip cultural vechi, în vremuri moderne  s –a supus arhetipului  şi Paul Goma, vezi romanul Ostinato. Iată, îmi povestea mai departe bunicul,   vine ordin ca soldaţii moldoveni să fie verificaţi pe cuvinte ruseşti. Ordinul  se aplică de dimineaţă, chiar în cazarmă, pe nume de obiecte.  Gradatul rus (velicorus) arată spre cizme. Bunicul fiind  căsătorit cu o malorusă care îl aştepta acasă, îşi aminti că ea spunea „cioboti” la ciubote. Când velicorusul gradat aude  „Cioboti!” strigat de bunicul,  ripostă cu „Bitvoimati!”  şi lovitură de cizmă. Apoi urmă, educativ,  cuvântul „Sapahi!” strigat de velicorus. Chiar şi DEXonline  explică etimologia „regionalismului”  prin cuvântul ucrainean. Căutând pe alte surse, găsesc cuvântul italian ciabatta, precum şi  ciabatteria şi ciabattare (a tropăi). Originea italiană a cuvântului  ciubotă  mi se pare ţinând de evidenţă. Dicţionarul italian îmi mai spune că provine “dall’arab. SABAT”, ce ar fi dat şi cuvântul francez sabot. De ce nu şi „Sapahi”? întreb eu.Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: