Mistificarea perfectă

Să nu ne facem iluzii. Poezia lui Adrian Păunescu nu a însemnat vreodată altceva decât un cuţit bine ascuţit pus pe beregata Limbii Române. Textul „DIMINEŢI CU POEZIA LUI ADRIAN PĂUNESCU”, publicat de domnul conferenţiar universitar  Dr. Constantin Mălinaş în revista electronică Agero :

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/DIMINETI%20CU%20POEZIA%20LUI%20ADRIAN%20PAUNESCU%20de%20Malinas.htm,

poate să fie caracterizat  cel mai bine de excerptul:  „Şi acum îmi este viu în suflet, cum a vuit peste Oradea unda de cântec, care venea de la stadion şi plutea peste tot oraşul. Acolo erau tinerii, copii noştri, iar adulţii ascultau acasă, din balcoane. Se propaga extraordinar cântarea în comun, sub aripile nopţii osianice.”

Căci „aripile nopţii osianice” înseamnă mistificarea perfectă,  ‚hoax’  în limba engleză, „farce, blague, canular, fraude, arnaque”  în limba franceză,  „una broma de mal gusto” în limba spaniolă. Iar să reţii şi să asertezi o valoare culturală imensă mistificării notorii a scoţianului James Macpherson (1736 – 1796) mi  se pare o lipsă  flagrantă de elementară onestitate intelectuală.  Absenţa egregioasă de spirit critic  este greu de suportat mai ales acum, când avem atâta nevoie de valorile intelectuale  splendid construite  de  reprezentanţii Iluminismului scoţian. Se poate  cita un Panteon de nume ilustre acolo! Apoi,  Junimea se afirmă ca far de valori pentru cultura română,  doar pentru  că urmează programul  cărturarului scoţian Thomas Carlyle (1795–1881) de tranziţie de la Iluminismul secolului XVIII cu  idealuri liberale,  la spiritualitatea dinamică a secolului XIX,  ilustrată prin  cultura germană.

Sub aripile „nopţii osianice”,   poetul  Adrian Păunescu ucidea firavele noastre tentative  de a crea şi de a face publice fragmentele discursului în limba română. Aţi numărat vreodată câte  alte reviste din România a ucis publicarea  săptămânală a periodicului  Flacăra ?

Ca tînăr refugiat basarabean  adus de soartă în Craiova, am încercat să leg un dialog cu „marele bard” de la Bîrca. Am fost întîmpinat  numai de tăcerea superioară a lui Adrian Păunescu. Care nu era o tăcere de Sfinx. Este greu să vorbeşti despre iubirea lui  Adrian Păunescu faţă de basarabeni. Uciderea lui Ion Aldea Teodorovici şi a Doamnei Doina  Aldea Teodorovici ar putea să figureze în literatura de specialitate ca  exemplul crimei  perfecte.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: