Creşterea demografică a proto-românilor ce ară pământul cu plugul cel nou, supranumit şi ‘plugul thematic’, va genera „masa critică” şi relativ omogenă de protoromâni la nord de Dunăre, şi pe istmul baltico-pontic. Pentru secolele VII, VIII, IX, şi X , săpăturile arheologice arată două tipuri de populaţii şi de morminte pe istm: unele populaţii au lăsat morminte care conţin arme, alte populaţii au lăsat morminte cu unelte. Intuiţia lui Alexe Mateevici este totală. Chiar dacă nu argumentează, versul său exprimă cu forţă de convingere copleşitoare: „Limba noastră-i graiul pâinii”,. La noua Unire, aşa va trebui să fie ales Imnul. Textul imnului ‘Deşteaptă-te române’ este invitaţie la trezirea „naţiei române” printr -o gramatică generativă. Pe istmul baltico-pontic avem „un orizont spaţial cu totul aparte”. Definit prin Doină. « În adevăr, doina, cu rezonanţele ei, nu se înfăţişează ca un produs de-o transparenţă desăvîrşită: în dosul ei ghicim existenţa unui spaţiu-matrice, sau al unui orizont spaţial cu totul aparte», afirma Lucian Blaga.
Împrumutând din aceeaşi memorie veche, Nicolae Labiş scrie, într-un timp al kolhozului departe de a fi autarhic: „…se ară,/Se-nalţă gânduri, se sapă fântânile,/ Se şuieră doinele de primăvară”. Extensia „pământului” se face până la frontiera lingvistică pe care „doina” românească difuzează în „daina” lituaniană, o graniţă determinată mai curând de concurenţa cerealelor: grâul roman şi secara varegă, şi de « răbdarea » lor diferită la rigorile climei. Şi eroul prozei eminesciene ‘Toma Nour în gheţurile siberiene’ călătoreşte aici, pe istmul baltico- pontic. Unde Toma Nour aude “calde doine de primăvară”.
Pâinea din secară varegă capătă dreptul de a se transforma în anaforă abia la 988. Când un popă roman, ori ‚bizantin’ cum îi numim cu denotaţie negativă printr-un termen inventat de francezul Charles-Louis de Montesquieu (1689-1755), termen fervent popularizat de savantul englez Edward Gibbon, îl botează pe prinţul viking Rus Vladimir cel Mare (980-1015). Atunci când Vladimir cel Mare al Kievului se căsătoreşte cu sora bazileului macedonean Vasile Bulgarohtonul, pentru a-şi ajuta cumnatul aflat într-o criză de luptători de calitate, Vladimir îi trimite la Constantinopol o gardă de 6000 de vikingi în soldă. Aşa s-a constituit Garda Varegă. Lăudată de Kira Ana Comnena pentru credinţa în luptă. Se vor înrola multe generaţii de vikingi în Garda Varegă. Există deci şi explozia demografică varegă. Ce cauze ecologice au determinat apariţia acestei mase demografice de „oameni ai nordului” -vikingii ? Cred că este vorba despre producţia agricolă mare de secară – o cereală adecvată climatului Scandinaviei. Secara nu putea fi cultivată decât cu plugul cel nou, care a călătorit spre Nord, într-o poveste lungă, ce se termină poate doar atunci când Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400 – 1432), se căsătoreşte cu o prinţesă lituaniană, sora lui Vitold, Marele Duce. Este surprinzătoare, spun oamenii de specialitate, asemănarea între graiul românesc şi graiul unor popoare baltice de pe istmul baltico-pontic. Voievodul Litvaniei, ţară între Marea Baltica şi Marea Neagră, deci controlând şi vămuind comerţul între cele două mări, dispunând astfel de resurse mai mari, ajută pecuniar domnul Moldovei să construiască atât biserica din Lujeni, cât şi Cetatea Hotinului. Întâlnim arhetipul cultural chemat „Spicul viu”, creat după 600 A.D. de daco-românii în tranziţie pe istmul baltico-pontic, într-o predică a Sfântului Ioan de Kronstadt. În Nord, grâul este înlocuit natural de secară, ce are nevoie de căldură solară mai puţină pentru a creşte în spic. Primul rigă suedez al dinastiei Vasa întemeiată la 1523 fusese chiar numit ‚Gustavus, Rex-Seciae’. Riga purta spice de secară pe scutul heraldic. Şi mai cred că numai plecând de la formula : „Gustav, regele-secară”, poetul român Ion Barbu va fi inspirat să construiscă sintagma : „Crypto, regele-ciupearcã”, prinsă în versul baladei hiperboreene „Riga Crypto şi Lapona Enigel”. Aici tema din ‘Toma Nour în gheţurile siberiene’ se întîlneşte cu tema din ‚Nunta Zamfirei’. Ele sunt văzute prin Noua Obiectivitate, inhalată de Dan Barbilian în anii studenţiei din Germania. ‘Die Neue Sachlichkeit’ era o mişcare de idei în arta plastică. Dan Barbilian învăţase bine lecţia de estetică a sclipitorului Paul Zarifopol: Valorile dintr-o artă pot fi transferate uneori fericit şi în alte arte. Există o dovadă indirectă că, odată cu plugul, este purtată spre Nord şi memoria despre Dacia. Ştim aceasta de la un alt „dascăl”, diaconul Dudo sau Dudonis (965-1043) de la mănăstirea Saint Quentin, Franţa. În anul 986, acest „dascăl” a fost trimis de Albert I, conte de Vermandois, cu o misiune la curtea normandă. Unde domnea absolutist Richard I, ducele Normandiei. Prin învăţătura şi spiritul său, diaconul Dudo lasă o amprentă de congenialitate la curtea ducală normandă. Unde petrece – un fel de a spune– câţiva ani buni. La a doua misiune, „dascălul” Dudo fu ceremonios invitat de voievodul Richard I să scrie istoria normanzilor. Plecând de la începuturile lor ca „oameni ai nordului”. Între 1015 şi 1030, Dudo scrie Historia Normannorum sau Gesta Normannorum. Dudo consemnează că vikingul întemeietor, Rollon sau Rolf (860-933), care prin Tratatul de la Saint Clair-sur-Epte din 911 AD primea de la regele Franţei Charles al III-lea cel Simplu dreptul de aşezare într-un ţinut ce se va chema Normandia, venea dintr-o Dacia hiperboreană! Vorbind despre legătura dintre Dacia tradiţiei antice şi Dacia hiperboreană din Evul Mediu, la care se ajunge după 600 AD cu brazda plugului tractat de boii înhămaţi la jug, mi se pare semnificativ faptul că în Europa occidentală jugul pentru boi a intrat sub denumirea de ‚jug suedez’.
‘Saga regelui Sverrir’ înregistrează cum la 1195, împăratul Alexius III Anghelos Comnenul (numit aşa pentru că făcea şi el parte din familia mai extinsă a Comnenilor) trimitea mesager rapid din Constantinopol în Scandinavia, cerând să vină de urgenţă 1200 oameni pentru a fi angajaţi în garda varegă. Or, se putea călători iute numai pe un drum bine cunoscut, traversând istmul baltico-pontic.
Titus Filipas
Etichete: Alexandru cel Bun, Alexe Mateevici, arhetip cultural, Cetatea Hotinului, Constantinopol, Creşterea demografică, Crypto, Dacia, Dacia hiperboreana, daina, Die Neue Sachlichkeit, doina, Dudo, Dunăre, Garda Varegă, gramatica generativă, Gustav, Gustavus Rex-Seciae, Historia Normannorum, Ion Barbu, istmul baltico-pontic, Kira Ana Comnena, Limba noastră-i graiul pâinii, Lucian Blaga, Macedonean, masa critică, Montesquieu, Nicolae Labiş, Noua Obiectivitate, Oikumena de nord, Paul Zarifopol, plugul thematic, proto-români, regele-ciupearcă, regele-secară, Riga Crypto şi Lapona Enigel, Rollon, Secară, Spicul viu, Sverrir, Titus Filipas, Toma Nour, Vasa, Vasile Bulgarohtonul
Blog ideologic Titus Filipas 