În MATHESIS SAU BUCURIILE SIMPLE, Constantin Noica întinde cititorului o capcană atunci când scrie :”Este astăzi un lucru bine asigurat în ştiinţă faptul că, din punct de vedere al formei, tot universul, ca şi orişice parte a lui, pot fi înglobate într-o expresie de forma f(x, y, z).”
‚In f(x) Venenum’, superba expresie post-modernă în latina scolastico-matematică ne dezvăluie că găsim doar venin fără o cale pentru descifrarea dependenţelor cauzale. „Ecuaţiile fizicii matematice” sunt înlănţuiri lacaniane de categorii ontice: timpul şi spaţiul. În toate facultăţile din România unde se studiau pe vremea comunismului ecuaţiile fizicii matematice exista un perete pe care scria: “Loc de dat cu capul”. Pentru că în ‚realitatea directă’ marxist- leninistă nu se putea explica topologia lacaniană a categoriilor ontice. Cum se poate păstra unitatea lacaniană a spiritului în lumea românească post-modernă, aflată într-o atât de radicală şi rapidă schimbare? Prin revenirea la filonul reprezentărilor ontologice în Limba Română, unde se află şi prelegerile lui Nae Ionescu din anul 1926. Realitatea este rezultatul căutării şi găsirii cauzalităţii, ideea pe care o extragem din metafizica lui Nae Ionescu este opusă ‚realităţii directe’.Titus Filipas
Etichete: categorii ontice, Constantin Noica, Ecuaţiile fizicii matematice, Lacan, latina, MATHESIS, post-modern, realitatea directă, România, scolastic, Spaţiul, Timpul, Titus Filipas, Venenum
Blog ideologic Titus Filipas 