Marele Joc

Politica lordului Palmerston în Eurasia va fi continuată de Anglia sub alţi politicieni, precum Benjamin Disraeli (1804-1881).  „Orientul este o carieră!”, anunţa Disraeli regulile  Marelui Joc  sau  ‚the Great Game’,  cum numea  Rudyard Kipling (1865-1936)  maşinaţiunile imperialiste din Eurasia. Ştim că militantul ţărănist Corneliu Coposu era traducător al celor  mai subtile nuanţe din poezia lui Rudyard Kipling. Ce câştig pentru cultura română, dacă intelectualii ţărănişti de mare valoare ar fi copiat jocul politic inteligent şi oportunist al lui Mihail Ralea, care, în fond, nu era decât un fragment din Marele Joc!   Intelectualii români se impart în două categorii: carieriştii de profesie  care susţin acum democraţia achiziţională, şi cărturarii, cei care se simt datori numai faţă de legile fatale, faţă de arhetipurile culturale. Un  Corneliu Coposu mai puţin radical şi intransigent ne- ar fi dat poate o explicaţie pentru semnificaţia  Marelui   Joc  la români. Apoi, ce confortabil ne-am simţi noi acum dacă  am avea  o traducere semnată Corneliu Coposu a marelui text al lui Rudyard Kipling: „The Man Who Would Be King”, când privim filmul  cu Sean Connery şi  Michael Caine! Textul lui Rudyard Kipling unde apare definiţia Marelui Joc se cheamă  „Kim”. Ar fi putut exista o traducere Corneliu Coposu a textului, însoţită de un glosar cu  explicaţia sa pentru  ‚the Great Game’. Titus Filipas

Etichete: Benjamin Disraeli, Corneliu Coposu, Marele Joc, Mihail Ralea, Rudyard Kipling, Titus Filipas