Oraşul Balkh, de unde provine materia primă naturală incorporată în Albastrul de Voroneţ, se află pe linia imaginară trasată între Kabul şi Buhara. Pe această linie, Balkh e mai aproape de Kabul decât de Buhara. Din oraşul Balkh se trăgea tatăl filosofului islamic Avicenna (980-1037). Tot în medievalul Balkh s-a născut, la anul 1207, marele cugetător şi poet sufit Al Rumi, adică „Romanul”. Numele său complet este Jalal al-Din Mohammad Ibn Mohammad Ibn Mohammad Ibn Husain al-Rumi. Tradiţia spune că poetul, filosoful, teologul Al Rumi ar fi compus 70 000 de versuri şi aforisme de o singură linie. Ei bine, ceea ce sună aproape incredibil, cam jumătate dintre aceste aforisme şi versuri fuseseră compuse de Rumi în limba greacă, folosind dialectul vorbit încă la acea vreme în Cappadocia! Multe dintre aforismele lui Rumi amintesc atât de mult înţelepciunea predicată de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare din Cezareea Cappadociei, încât este imposibil ca Al Rumi să nu fi citit direct o parte din textele cappadocianului, ori cel puţin comentarii pertinente ale exegeţilor operei lui în greceşte. După moartea lui Rumi, catedra profesorală din şcoala de poezie şi aforistică de la Iconium (actualul oraş Konya din Anatolia) este oferită eminentului său discipol pe nume Husameddin Celebi. De atunci, în dialectul turcesc anatolian, numele aristocratic de familie Celebi ajunge să semnifice eleganţa stilului literar, în particular eleganţa stilului aforistic. În literatura română din secolul XIX, această semnificaţie este făcută viabilă în primul rând de către autorul evreu Ticu Goldstein (1812-1870), care în onoarea acestei familii de Celebi islamici adoptă chiar pseudonimul mult mai cunoscut de Cilibi Moise, un concoct de influenţă islamică şi influenţă mosaică. Ticu Goldstein îşi asuma la modul cel mai deschis o ascendenţă de evreu khazar (ashkenaze) din Asia Centrală. Criticul literar G. Călinescu, o personalitate care fără vreo îndoială ştia ce înseamnă stilul aforistic perfect în Limba Română, l-a rânduit pe scriitorul Cilibi Moise spre glorie, a lui dar şi a noastră, în „Istoria literaturii române”. Titus Filipas
Etichete: ashkenaze, Cezareea Cappadociei, Cilibi Moise, G. Călinescu, Iconium (Konya), Jalal al-Rumi, khazar, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Titus Filipas