Arendaşul român

Cât de diferit era acest Cilibi Moise, păstor demn al literelor  româneşti,  de „Arendaşul român” !  Marele Joc are în România o fază  marcată prin  clauza obligatorie de împământenire a celui de al doilea val de carpetbaggers,  obligaţie internaţională care fu impusă  României,  la Congresul de la  Berlin din 1878,  de către Benjamin Disraeli. Politicianul britanic a diktat nenumărate capitulaţii esenţiale pentru garantarea  prosperităţii valului de carpetbaggers în România, stimulând  astfel crearea instituţiei de exploatare numită  „Arendaşul român”  după  mult-lăudatul ‚război de independenţă” ce nu a fost un  război naţional. Deja în ‘Teoria fatalismului’, atât de necesară în contextul ideologic anti-românesc din 1876, Vasile Conta exprima doctrinar opoziţia faţă  de  punctul de vedere că adevărul ar fi tranzacţional. Dar tranzacţional  fu „adevărul istoric”  negociat la Congresul de la Berlin din 1878. Unde cuvântul lui Benjamin  Disraeli  ridicat împotriva adevărului dorobanţilor morţi la   Asaltul redutei  a cântărit  greu. Titus Filipas

Etichete: 1878, Arendaşul roman, Benjamin Disraeli, carpetbagger, Congresul de la Berlin, Titus Filipas, Vasile Conta