Reforma protocronistului Mircea Maliţa

A existat  o reală încercare de reformă creativă în scoala românească din vremea regimului Nicolae Ceauşescu. O reformă întreprinsă  pe vremea domnului ministru Mircea Maliţa. Care a construit atunci nişte licee industriale formidabile, competitive cu oricare instituţii similare din lume.  Mircea Maliţa aplica fructuos principiul lui  W. Edwards Deming: ‘Nu-i suficient să  faci tot ce-i mai bun. Întâi trebuie să ştii ce să faci, apoi să  faci ce-i mai bun.’ Am fost profesor timp de doi ani şi jumătate la un liceu industrial din Craiova, şi pot să depun oricând mărturie despre atmosfera de emulaţie între copii, despre calitatea intelectuală a conversaţiilor între ei, despre lucrurile noi pentru laboratoare pe care le construiau ei înşişi în atelierele şcolii. Iar când am corectat într-un an, la faza naţională a olimpiadei de  fizică, lucrările unor elevi selectaţi prin calitatea răspunsurilor din fazele judeţene, am rămas uimit de gândirea lor extraordinar de puternică. Numai sistemul managerial din industrie a blocat progresul României, căci elite autentice existau şi atunci. Sistemul educaţional implementat de Mircea Maliţa nu a rezistat totuşi decât 7 ani (sunt posibile şi alte evaluări, ele ar fi interesante), dar a fost un septenat al excelenţei în şcolile româneşti, când liceele noastre industriale erau într-adevăr cele mai bune din lume. Însă un lucru bine realizat de sistemul comunist a fost distrus tot de sistemul comunist. În primul rând pentru că liderii decizionali de atunci, care se doreau şi ‚lideri de opinie’, nu cunoşteau elementele teoriei New Economics, de altminteri la fel ca şi liderii de acum. În New Economics, scoala este chiar întreprindere economică dotată cu un capital intangibil, imperceptibil,  inefabil, şi prin aceasta cu atât mai puternic,  un capital intangibil care este chiar ştiinţa de carte a  profesorilor,  transmisă inevitabil şi elevilor care vin în şcoală dotaţi din familiile lor cu arhetipul cultural  numit curiozitatea intelectuală, un arhetip cultural fundamental pentru lumea de astăzi.  În ‘noua economie instituţională’, şcoala trebuie să fie principalul motor care asigură dezvoltarea durabilă către prosperitatea naţională. Nomenclatura victorioasă de azi (în alegeri libere, se putea altfel?) este văzuta prin prisma ‚noii economii instituţionale’ în acurateţea ei factuală: indiferent de siglele partidelor, totdeauna nomenclatura victorioasă reprezinta o pătură superpusă ce toacă bugetul statului, un buget din greu adunat. Ciudat, reforma protocronistului Mircea Maliţa este criticată în mod expres în unele trimiteri  bibliografice de la Raportul Tismăneanu !Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: