Dezvoltarea durabilă a litoralului

Citesc în ziarul România liberă din  19 septembrie 2007  articolul domnului Darius Martinescu, intitulat : ‘Hotelierii vor administra direct staţiunile”. Constat că hotelierii cer lucruri irealiste! De exemplu : ‘statul român să asigure şosele şi infrastructura de calitate, sistem feroviar şi un aeroport adaptat unui aflux mare de pasageri.’ Ca şi cum litoralul  românesc ar avea condiţiile climatice ale unor  insule din Mările Sudului, ori ar exista condiţiile naturale obiective  ca el să ajungă vreodată să fie o Riviera românească!  Litoralul nostru n-are nici măcar condiţiile climatice de pe litoralul bulgăresc, comparaţi de pildă vremea la Eforie cu vremea la Varna! În condiţii optime, reţeaua hotelieră şi toate facilităţile de divertisment de pe litoralul  românesc nu pot  fi exploatate comercial decât patru luni pe an. Dar această infrastructură trebuie să fie menţinută la o stare optimă  cu nişte  costuri exorbitante  celelalte opt luni din an! Pe banii statului ? Apoi, chestiunea construirii şi întreţinerii şoselei costiere pe litoral, idee susţinută de primarul anti-ecologie din Constanţa, Radu Mazăre ! Chiar şi  pe unele insule din Azore s-a ajuns la concluzia că aceste şosele costiere au produs numai dezastre ecologice, şi la ora actuală se cheltuiesc bani de la  UE pentru desfiinţarea şoselei costiere şi refacerea ecosistemelor de litoral. În fine, chestia cu ecologia ‘ne omoară’, pentru că trebuie să ţinem cont în permanenţă de condiţiile de mediu atunci când vrem să facem dezvoltare cu adevărat durabilă. Or, eroziunea plajelor pe litoralul românesc este o realitate. Oricât de convingător ar fi domnul  Radu Mazăre  arătând unor investitori străini albumele sale de proiecţii pentru viitoarea Riviera românească, oamenii aceia inevitabil  îşi vor pierde banii ! Forţele geofizice lucrează,  sunt infinit mai puternice decât Radu Mazăre,   hotelierii, ori statul român. Hai să spunem lucrurilor pe nume! Toate proiectele dezvoltării durabile ale litoralului trebuie să fie exploatabile pentru profit 12 (douăsprezece) luni din an! Şi la ora actuală  există întrunite absolut  toate condiţiile favorabile de economie normativă  pentru aceasta! Numai că economia politică normativă  şi normele sale trebuiesc învăţate! Revenim la o problemă  veche  de mai bine de o sută de ani, semnalată de Constantin Rădulescu-Motru în cartea sa din 1904, ‘Cultura română şi politicianismul’. Hai să punem învăţătura lui Constantin Rădulescu-Motru în contextul actual al dezvoltării durabile a litoralului românesc. Normele de economie  politică normativă  pentru devoltarea durabilă trebuie puse în reprezentări ontologice pe româneşte, în alineate clare în limba română înainte de a fi  ‘proiecte legislative’! Credeţi că adoptă vreunul dintre politicieni metodologia aceasta? Reamintesc că o metodologie este un ‘discurs de cauzalitate’ verificat, validat. În fine, criza  pescuitului în apele marine conduce   inevitabil la necesitatea pisciculturii, deci la dezvoltarea unor ‘fish farms’. Iar chestiunea eroziunii constante produsă de valuri poate fi rezolvată prin ‘wave farms’, un sistem de platforme plutitoare care captează energia valurilor şi o transformă în energie electrică. Dezvoltarea  durabilă  a litoralului românesc pentru profit 12 (douăsprezece) luni din an se poate realiza  prin investiţii (întotdeauna se vor găsi bani pentru proiecte convingătoare de dezvoltare durabilă) în două sisteme de ‘farms’ paralele cu plaja. O bandă de ‘fish farms’ mai apropiate de plajă, protejată de o  bandă de ‘wave farms’ ceva mai în larg. Vă daţi seama câte ‘credite pentru CO2’, în afară de electricitatea propriu-zisă, rezultă din activitatea  ultimului tip de ferme? Titus Filipas

Etichete: Constantin Rădulescu-Motru, Dezvoltare durabilă, discurs de cauzalitate validat, economia politică normativă, Eforie, fish farms, Mările Sudului, Riviera, Titus Filipas, Varna, wave farms