Nu am pretins vreodată că fac parte din categoria “bobo people”, precum Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici (culturnici “de elită” la GDS). Nu uit ce  dubios intra GDS pe scena românească în 1990 : sprijinit  de bătr ânul  bolşevic alogeno-cominternist Silviu Brucan, şi de speculatorul financiar internaţionalist George Soros, cunoscutul adept al strategiei Cloward-Piven pentru distrugerea fundamentelor unui stat. Cazul în speţă : România.

Titus Filipas

Iată alte detalii despre traducătoarea lui BHL la Humanitas. Pe un fir http://nastase.wordpress.com/2009/12/15/jihad-de-craciun-sau-reconciliere/#comments de pe blogul lui Adrian Năstase, am postat : +@ Harabula / Stai, că povestea nu s-a terminat! Spui că eşti mason, iar @Aya confirmă. De câtă vreme eşti mason, dragă Harabula ? Îmi amintesc că înainte de 1989, vedeam pe Calea Victoriei, în apropiere de Academia Română, o firmă de instituţie purtând doar, cu mare discreţie, însemnele masonice. După 1989, cineva mi-a confirmat că acolo era un sediu al masonilor chiar pe vremea lui Nicolae Ceauşescu ! Ei conduceau din umbră România ? Tot câţiva ani buni înainte de 1989, un “grup de elită” a fost trimis pentru studii doctorale în Occident, pe banii statului comunist român. Din acel “grup de elită” făcea parte Petre Roman, dar şi membrii primului cabinet Petre Roman care au ghidat foarte “eficient” economia României spre dezastru. Ce detalii ne puteţi da, tu şi @Aya (care, aşa cum spunea, era intim conectată cu familia de alogeni de la centrala securităţii din Bucureşti) ?+

Mi se răspunde, pe decembrie 17, 2009 la 9:46 am : +@ Blogideologic / Nea Titi, iti zic ceva foarte serios in legatura cu postarea matale din decembrie 15, 2009 la 11:05 am. Eu ii cunosc foarte bine si pe Aya si pe Harabula. Nu te juca cu focul. Eu inteleg ca matale glumesti. Vad ca tot zici de masoni, dar sa stii ca asta sunt si ea si el. Aya este in Marea Loja Feminina din Romania unde mare maestra e Anca Nicolescu, de care sigur ai auzit. De Harabula nici nu indraznesc sa discut, ca are un grad inalt si nu e in adormire cum ai fost pacalit. Stai cuminte ca astia doi se mai distreaza cu unii ca alde matale, dar este posibil sa se supere Lojele si alea au bratul lung. Stiu ca matale ai de terminat o carte serioasa, asa ca iti mai zic o data sa nu te joci cu focul ca e pacat. / P.S. Ai dreptate cu cladirea aia de pe Calea Victoriei. Mai e una alaturi si putin mai incolo e un fel de cartier general, fosta casa a lui Sadoveanu transformata, apoi, in restaurantul Uniunii Scriitorilor.+

Titus Filipas

Până la urmă, este interesantă strategia aceasta de distrugere a unui acquis deja existent în limba română, în numele unei false modernizări a României. Pentru a te feri de  „încremenirea în proiect”, este necesar să ai mai întâi un corp de cunoaştere ce serveşte drept bază solidă şi sigură pentru managementul proiectului. Nu există vreun principiu Kurt Lewin care să justifice înlocuirea unui acquis deja existent ca un corp de cunoaştere  (focar, punct focal, focalizare, grup de discuţii focalizat pe o temă), cu “focus”, focusare” şi “focus group”.

Titus Filipas

Îmi amintesc că Scânteia lui Silviu Brucan publica frecvent articole scrise de intelectuali cu ideologie anti-România, intelectuali alogeno-cominternişti, intelectuali subliniind că noi, simplii români autohtoni trăitori în vremea comunismului adus pe tancuri sovietice, nu trebuie să ne interesăm de Epoca Luminilor! Mesajul alogeno-cominterniştilor era în total contrast cu mesajul profesorilor “reacţionari desueţi” (dar care ştiau carte !) pe care îi aveam la Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova. Mergând  contra curentului oficial, am refuzat să devin membru al partidului comunist, şi am citit avid tot  ce găseam despre iluminism. Din păcate, cărţile bune, cărţile complete, cărţile iluminatoare care se găseau până la 1948 în bibliotecile de mare prestigiu din Craiova fuseseră arse, la ordinele alogeno-cominterniştilor  care conduceau România. Ştiu de la cineva care a făcut liceul comercial Gheorghe Chiţu din Craiova în acea perioadă sumbră, că de asemenea toată literatura de economie politică neoclasică franceză care exista în biblioteca liceului Gheorghe Chiţu fusese arsă  pentru încălzirea băilor comunale din Craiova! Aşa ceva se mai întâmplase doar la 1848, când ienicerii foloseau cărţile din biblioteca Şcolii Centrale din Craiova (vezi şi tabloul Şcolii Centrale din Craiova pictat de Aman) pentru focul de sub cazanele în care îşi pregăteau pilaful! Dar fenomenul cărţilor arse la ordinele alogeno-cominterniştilor  s-a întâmplat  în toată România. S-au mai păstrat doar exemplare unice la “fondul special” de carte din Bucureşti, unde aveau acces doar alogeno-cominterniştii şi progeniturile lor.  Românii autohtoni nu aveau voie să citească  acele cărţi. Ştiam despre ele, ne ajunseseră la urechi citate fragmentate şi încercam să construim prin inducţie restul discursului. De unde vina forfetară care ni se aduce de către alogeno-cominternişti chiar şi acum : “urechisme” ! Just assumptions, le răspund, vorbesc despre punţile inductiv-discursive construite peste hiatus, dar nu cred că intelectualii de sorginte alogeno- cominternistă pricep ceva. Ei ne acuză de “fascism românesc” dacă încercăm să construim o nouă Gramatică de la Sibiu pentru secolul XXI. Este  continuitate aici cu politica bibliotecilor arse. Dar conturile din Epoca Luminilor nu sunt încă reglate! Văd că Franţa republicană de acum plăteşte anuităţi la o datorie contractată de Franţa monarhiei absolutiste în anul 1738 ( mai multe detalii revelatoare puteţi citi la adresa URL   http://www.chicagofed.org/publications/workingpapers/wp2009_12.pdf ). Actualitatea problematicii grave create pentru noi de Epoca Luminilor va fi prezentă în următorii cinci ani de mandat prezidenţial Traian Băsescu. De ce ? Traian Băsescu a anunţat un program de “reformă” a statului şi de “modernizare” a României. Programe dirijate şi supervizate de culturnicii de elită de la GDS, SAR, ICR. Or, dacă privim cărţile despre anul 1774 şi România publicate la editura Humanitas, nu poate scăpa paralela favorabilă ce se face între fanarioţi şi actualii culturnici de elită de la GDS. Regimul fanariot ne-a răpit Epoca Luminilor.  Regretatul istoric Vlad Georgescu asemăna epoca fanarioţilor cu  era comunistă. A fost ucis pentru acea comparaţie care dovedea spirit liber.  Am totala convingere că un Raport Vlad Georgescu asupra comunismului din România ar fi contrazis concluziile Raportului Tismăneanu destinat mankurtizării populaţiei româneşti. Spuneam că în editura Humanitas se publică volume care obturează intenţionat semnificaţia anului 1774 pentru România. Profesorul meu de istorie de la Liceu ştia mult mai multe lucruri despre pacea de la Kuciuk Kainargi din 1774 decât spune profesorul universitar Keith Hitchins în cartea tradusă la editura Humanitas. Trecând pragul secolului XXI, sîntem forţaţi să devenim anti-voltairieni. Mihai Eminescu era deja anti-voltairian în secolul XIX, cu poezia DOINA. Pentru Voltaire, în cartea lui din 1730 despre regele suedez Carol al XII-lea, românii nu existau, teritoriul vechii Dacii fiind populat de greci! Voltaire organizează acel lobby pro-Rusia care forţa încheierea tratatului de la Kuciuk Kainargi din 1774, ce anula Capitulaţiunea de la 1740 care fixa frontiera răsăriteană a principatului moldovenesc pe Bugul pontic. Destul de bizar pentru conştiinţa comunistă,  în cel de al doilea război mondial, Anglia şi America re-legitimau graniţa răsăriteană pe rîul Bug pentru România lui Ion Antonescu.  Deci Capitulaţiunea de la 1740 căpăta o re-validare după două secole ! Cred că şi Ion Antonescu a rămas surprins, unele măsuri ale lui dovedesc aceasta. În fine, despre „morţii din cetatea noastră numai de bine”, dar seniorul Corneliu Coposu a trădat acest interes românesc legitim.  Atunci când a fost cu delegaţia PNŢCD în vizită la ambasada URSS,  nu a pus problema revalidării Capitulaţiunii  de la 1740, care fusese recunoscută totuşi de Rusia acelui timp. Prin tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774, Occidentul iluminist european din triada ideologică Montesquieu-Voltaire-Gibbon pur şi simplu a asmuţit Rusia asupra intereselor româneşti din Romania Orientală. În ciuda tuturor, am rezistat, mulţumită proiectului voluntarist-intelectualist al naţionaliştilor şi romanticilor români din secolul XIX. Dar conturile din Epoca Luminilor nu sunt încă reglate.

Titus Filipas

Revin ostinato la indicatorul privind starea de vitalitate a unei economii, anume trenurile de marfă încărcate, indicator economic folosit  de Nicolae Ceauşescu, dar şi de Warren Buffett. Cred că la noi nu se acordă suficientă importanţă transportului intermodal, adică trenurile încărcate cu trailere deja încărcate cu marfă. Cred că în loc de a permite traversarea ţării de nenumărate camioane şi trailere pentru  transport internaţional de mărfuri, este mai  bine ca ele să fie încărcate la o graniţă de intrare pe un tren intermodal, şi să fie găsită o modalitate convenabilă economic de transbordare la graniţa de ieşire din ţară. În condiţiile în care capitalismul islamic anatolian pare să fie cel mai dinamic şi echilibrat capitalism islamic din lume, iar Turcia  vrea să se integreze în UE,  cred că există deja un debit potenţial pentru încărcarea acestor trenuri intermodale. În acelaşi timp este un transport de mărfuri foarte green, cu impactul ambiental cel mai mic în comparaţie cu alte tipuri de transporturi de mărfuri la scară europeană. Ar fi o dezvoltare de infrastructură ieftină şi garantată pe termen lung !

Titus Filipas

În vâltoarea care clasiciza Limba Română,  transformând-o în cale regală spre Absolut (’candida vîlvoare’ – metaforă pentru Spirit !),   fixând o direcţie de proaspăt interes românesc către Metafizica iluministă, Simion  Dascălul era  nu doar uitat,  obliterat din cultură prin paradigma impusă de  Miron Costin, ci devenea  aproape un  « alien » ce urăşte neamul românesc. Pe de altă parte, este plauzibil că ideea subliminală despre  Romania, prezentă mereu la Simion Dascălul, să-l fi influenţat totuşi pe Miron Costin. Într-o lectură atentă  observăm  că boierul  admitea  validitatea  demersului întreprins de  umilul Simion. Fraza :  « Să încep osteneala aceasta după atâtea veacuri de la descălecatul ţărilor cel dintâiu de Traian împăratul Râmului cu câteva sute de ani peste mie trecute, se sparie gândul » arată cât se poate de explicit că  ipoteza continuităţii statale era socotită exagerată chiar şi de marele vornic. Mai târziu, Ioan Eliade Rădulescu va încerca  în textul « Biblicelor »   să zidească   discursul continuităţii de care  « se sparie gândul »,   prin mijlocirea unei versiuni originale, –dacă putem zice aşa–, a teologiei creştine. Era   celebra interpretare anagogică  a continuităţii româneşti, valorificată de Mihai Eminescu în  Epigonii,  amintită  de Nichita Stănescu în smalţul unei  teserale  care pavează misterul  poeziei sale. Creaţia maximă a secolului XIX românesc ? Nu „Independenţa naţională”, loc de „pupat toţi” -  autohtoni şi carpetbaggers–, sub supraveghere internaţionalistă, ci Limba Română perfectă! Recunoaşterea acestei performanţe absolute a excelenţei cultural româneşti  o vedem întreprinsă de Constantin Rădulescu -Motru la anul 1904, atunci când el subliniază  repetitiv importanţa principiului identităţii din logică în cultura română. Noi nici acum nu dăm prea multă importanţă constatării acestui fapt : Limba Română este capabilă  a susţine reprezentări  ontologice, în principiu chiar toate reprezentările necesare pentru a deschide înţelegerii noastre întreaga realitate a lumii de azi! Să ne reamintim bine că în lipsa evidentă a unui Paradis pământesc,  Nichita Stănescu  revendica ontologiile scrise în Limba Română drept Patria sa! Instinctiv şi intuitiv, Poetul Naţional Nichita recunoştea naşterea unui Imperiu cultural neolatin. Imperiu ale cărui frontiere livreşti  se extindeau după gramatica lui Ioan Eliade Rădulescu publicată la 1828, gramatică după care  explodau numeric, într-o „lege a marelui J” (graficul exponenţialei în dreapta „zeroului” seamănă cu litera J mare, iar în cultura populară de azi legea marchează trecerea de la „excepţional”, la „exponenţial”, acestea fiind categorii, termeni consideraţi  prin prisma experienţei ontice), tipăriturile  româneşti  sub forma periodicelor  şi cărţilor! Cezar Ivănescu scria serios că lista de „trofee de vânătoare” ale lui Mircea Dinescu ar fi început cu Nichita Stănescu. Poetul Nichita Stănescu era invitat, ceremonios dar  fratern,   să recite versuri la  Struga de Ohrid,  aşezare mirifică  de pe Via Egnatia. Regiunea  străbătută de Via Egnatia este supranumită uneori, fie pentru că Via Egnatia prelungeşte Via Appia, fie din exces de metaforă geografică : « Moldova Italiei », fără accent maliţios. După hrisovul pentru curăţirea catedralei Aghia Sofia, Împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul retrasa o extensie administrativă ecleziastică   a Romaniei în Oltenia, Muntenia şi Moldova, prin hrisovul ce hotăra Ohridului destinul unui mare centru spiritual pentru romanitatea orientală. Este motivul pentru care  domnitorul Moldovei,  Ştefan cel Mare,  se consulta  frecvent cu arhiepiscopul de Ohrid (vezi studiul de excepţie al lui Bogdan Ioan: „Corespondenţa lui Ştefan cel Mare cu arhiepiscopul de Ohrida, an 1456/57”, publicat de Buletinul Comisiei Istorice a României, I (1915), p. 106-122). Anul 1456 este şi anul ‚Micului Testament’ al lui François Villon (1431 – 1463). Se spune că  în Europa există  un arhetip cultural poetic unificator.  Să ne mirăm atunci că poetul Nichita Stănescu era invitat să rostească, în Limbă Română perfectă, la Struga de Ohrid? Acea invitaţie pentru Limba Română la Ohrid este mult mai valoroasă decât  şansa  pierdută a unei invitaţii la Stockholm pentru  ceremonia  recepţiei premiului Nobel. Struga de Ohrid îl investea pe Nichita Stănescu  drept Mare Poet al Latinităţii Orientale din secolul XX. Era, –este–,  şi aceasta  o dovadă pentru lucrarea ascunsă a Împăratului de Aur, Mihail al VIII-lea  Paleologul.

Titus Filipas

Redau un text preluat de la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/12/11/sa-radem-cu-biroul-electoral-central/#comments

+Mai mulţi angajaţi ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) Satu Mare afirmă că în data de 6.12.2009, începând cu ora 13.40, moment în care Mircea Geoană îl depăşea cu mai mult de 5 procente pe Traian Băsescu, a fost pus în aplicare un plan de rezervă (planul B), la ordinul generalului Marcel Opriş, şeful STS, şi sub coordonarea vicepreşedintelui PDL Adriean Videanu.  Concret, STS Satu Mare a avut o derivaţie secretă din schema STS conectată la un server din sediul central al PDL din Aleea Modrogan, având numele de cod „Taurul”. Toate judeţele au avut derivaţie din reţeaua principală, mai puţin municipiul Bucureşti.  Potrivit surselor STS, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, la ora 3,15, toate derivaţiile au fost dezafectate sub directa supraveghere a generalului Marcel Opriş, fiecare judeţ decuplându-se pe rând după ce s-au închis şi cheile pe datele finale. Despre acest fapt ştiu doar şefii judeţeni ai STS şi cadrele  tehnice, respectiv, doi subofiţeri care au realizat conexiunile. Toate conexiunile au fost operaţionale cu data de 06.12.2009, ora 1,30.   Afirmaţia că toate datele au fost transmise prin intermediul telefoanelor mobile şi a telefonului guvernamental (T.O.) este falsă, deoarece toate datele au fost transmise electronic simultan cu cele oficiale. STS a avut inclusiv „spioni” de alarmă care semnalau acustic şi vizual depăşirea în procente a  unuia sau altuia dintre candidaţi.+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Avem obligaţia ca români să completăm un hiatus arhival pe care ni l-au lăsat moştenire fanarioţii. La drept vorbind,  este  “petitio principii”  definiţia din DEX pentru “conştientizare”. Mă pregăteam să trimit termenul “conştientizare” la coşul de gunoi al barbarismelor comuniste, alături de “atenţionare” şi “concluzionare”. Dar un paragraf  din Propedeutica lui Hegel mi-a atras atenţia. Îl consider  bază pentru o definiţie a termenului “conştientizare” în limba română :  “Conştientizarea este legătura Eului cu obiectul.”

Titus Filipas

În cei cinci ani de mandat Traian Băsescu, “preşedintele jucător”, a fost creat un “montaj financiar” prin care România a devenit o sursă pentru un flux de lichidităţi cu debitul de 1 miliard de euro lunar (aici este vorba numai despre rata dobânzii, nu şi despre achitarea datoriei suverane de 100 de miliarde de euro) către finanţa externă. Pe ce au fost cheltuiţi în ţară cei 100 de miliarde de euro, asta refuză să spună Traian Băsescu !

Asocierea cu un ‘flux de lichidităţi’ este extrem de periculoasă. Băncile Goldman Sachs şi Bank of  America s-au grăbit să restituie Administraţiei USA sumele foarte mari pe care le-au primit  de la Administraţie prin planul de salvare financiară (sau bailout) De ce oare atâta grabă ? Administraţiei USA i s-a adus critica justificată că planul bailout înseamnă de fapt „Socialism for the rich” ! Definiţia ce se dă capitalismului ca „o societate în care se privatizează numai profiturile şi se naţionalizează numai pierderile” este probabil adevărată. Toată evoluţia lumii de după 1989 confirmă această definiţie. Administraţia USA a ripostat la critica adusă, şi a spus că planul de bailout prevede ca ajutorul pe care statul american îl acordă  marilor bănci aflate în dificultate, marilor societăţi de asigurări precum şi marilor corporaţii industriale aflate în stare falimentară, se va fructifica şi se va întoarce socialmente la contribuabil. Pentru că, repet, banii pentru bailout şi stimulus provin de la contribuabil. În principiu, totul este frumos şi bine justificat din punctul de vedere al teoriei financiare. Administraţia USA a cerut în schimbul sumelor acordate prin bailout, mari pachete de titluri financiare (simple hârtii în fond) ca un echivalent. Aici intervine ceva interesant  privind natura acelor titluri financiare. Ele erau acţiuni de tip preferenţial. Or, prin aceste acţiuni de tip preferenţial, se promitea crearea unui flux neîntrerupt de lichidităţi de la acele companii salvate, la statul american. Pe cât timp ? Ani sau chiar zeci de ani! Băncile Goldman Sachs şi Bank of  America s-au grăbit să restituie Administraţiei USA sumele foarte mari pe care le-au primit  de la Administraţie prin planul de salvare financiară pentru a primi înapoi pachetele de acţiuni preferenţiale. Şi astfel „fluxul de lichidităţi” a fost retezat. Toţi cei care au votat pro-Traian Băsescu în 2009, au votat de fapt pentru menţinerea unui „flux de lichidităţi” cu un debit de 1 miliard de euroi lunar (deocamdată) din România către finanţa externă . „Fluxul de lichidităţi” periculos a fost prezent în CDS (Credit Default Swap). Bine, noţiunea aceasta se referă la microeconomie. Montajul financiar girat de Traian Băsescu în primii cinci ani de mandat prezodenţial reprezintă un analog CDS la scară macroeconomică pentru România. Din datoria suverană poate rezulta falimentul suveran (sovereign default), adică falimentul României ca stat.  Pentru alt stat condus de un preşedinte portocaliu, vorbesc despre Ucraina, s-a calculat o probabilitate cumulată de faliment suveran egală cu 55% .

Întrebarea este: Va falimenta România ca stat în următorul mandat prezidenţial pentru Traian Băsescu ?

Titus Filipas

Toţi cei care au fost jigniţi pe blogul Roxania, aici http://roxanaiordache.wordpress.com/2009/12/06/n-au-putut-ei-fura-cat-am-putut-noi-vota-multumesc-crin-antonescu-ne-ai-scapat-de-basescu/ , şi la  http://roxanaiordache.wordpress.com/2009/12/07/si-totusi-au-furat-de-au-rupt-basescu-si-a-comandat-rezultatele-la-ora-9-seara-iar-bec-i-le-a-livrat-la-8-dimineata-videanu-scoate-partidele-in-ilegalitate-si-ne-ia-cetatenia-blaga-si-videanu-au/ de bloggerul Mount Thor, -alias Emil Thor–, îl pot identifica şi da în judecată. Culturnicul  GDS Vladimir Tismăneanu,  preşedintele Consiliului Academic al Institutului de Studii Populare, organizaţie ce se defineşte pe pagina sa web ca think-tank pentru PDL, şi care a sprijinit puternic  campania lui Traian Băsescu, îl cunoaşte prea bine pe acest Mount Thor care înjură. Dacă priviţi pe blogul lui Vladimir Tismăneanu, http://tismaneanu.wordpress.com/, veţi constata că Mount Thor este pe blogroll ca Emil Thor. Identificarea Mount Thor  alias Emil Thor e dincolo de orice dubiu, vezi de exemplu  http://emilthor.wordpress.com/2009/09/03/aceasta-sfa%c8%99ietoare-durere-a-liberta%c8%9bii/ . Dar întrucât  personajul virtual Emil Thor este şi pe Facebook, este posibil să fie de fapt nişte “trupe de şoc”  Mount Thor care acţionează pe Internet. Vezi şi http://www.linkedin.com/pub/emil-thor/5/3b3/786 , unde Emil Thor se ocupă de “Project managing, marketing and coordinating various big web projects”, iar în trecut (destul de recent, adaug eu) de “Past Marketing at Brimborg – Volvo and Ford”, vezi cum culturnicii GDS Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Horia Roman Patapievici  au primit gratis nişte automobile Volvo, (Andrei Pleşu a ţinut un discurs ambarasat,  dar nu a refuzat cadoul  ), vezi cum Emil Thor a fost distribuitor de cadouri şi în Islanda, pentru naivii care se angajau în speculaţii financiare, înainte ca Islanda să devină stat falimentar datorită acestor speculaţii ori “montaje financiare”. Or, în aceşti cinci ani de mandat Traian Băsescu cunoscut ca “preşedintele jucător”, România a fost forţată să facă o “datorie suverană” (acesta e termenul tehnic din ingineria financiară, tot datorită unei “datorii suverane” a fost falimentată Islanda!), adică o datorie externă de 100 miliarde de euroi. Pentru această datorie externă România va fi forţată, începând cu 1 ianuarie 2010, să plătească o dobândă lunară de 1 miliard de euroi. Aceasta nu este o rată lunară a restituirii datoriei propriu-zise, datoria rămâne intactă ! Este cea mai mare speculaţie financiară (sau “montaj financiar”) organizată vreodată pentru o ţară, România, care devine astfel o sursă de lichidităţi cu debit imens (1 miliard de euroi lunar!) pentru asigurarea prosperităţii finanţei externe.

Titus Filipas