Comentarii pentru Blog ideologic Titus Filipas http://blogideologic.wordpress.com Ideology Fri, 20 Nov 2009 03:22:43 +0000 http://wordpress.com/ hourly 1 Comentariu la About de către blogideologic http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-162 blogideologic Fri, 20 Nov 2009 03:22:43 +0000 #comment-162 Bună ziua ! Ştiu că hotărârea de a transforma Aghia Sofia din moschee în muzeu îi aparţine lui Gazi Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938), fondatorul statul turcesc laic modern. Când eram copil, tata mi-a dat să citesc un volum mare, pe româneşte !, despre Atatürk. Două lucruri am înţeles din acea carte. În primul rând, anume ce însemna la 1938 "România Mare". În seria de fotografii de la funeraliile preşedintelui Atatürk, apărea extrem de impresionantă şi onorantă prezenţa unui echipaj din Marina Regală Română. Faptul biografic că la şcoala militară cadetul Gazi Mustafa dovedea un talent remarcabil la matematici, pentru care a fost supranumit Kemal, însemnând Perfecţiunea, nu m-a impresionat. Dar detaliul aparent insignifiant al vieţii sale de tînăr ofiţer, anume că reflecta îndelung (exact în spiritul contemplării sufite), asupra cărţilor de ideologie primară pe care le citea, mi-a ghidat înclinaţia ontică a lecturilor. La Gallipoli, în primul război mondial, colonelul Mustafa Kemal îşi arată personalitatea de excepţie: cumpăneşte corect lucrurile când ordinul cazon superior nu venea (un general german trebuia să conducă, dar acela era absent), şi ia decizia corectă. Or, lucrul acesta nu a fost fructul pur al hazardului. Prea puţin se ştie la noi, că după războiul ruso-turc din 1877-1878, Osman Pasha a fost în mai multe rânduri, şi pe o lungă durată de timp, ministrul de război al imperiului otoman. În această calitate, reorganizează şcolile militare, şi organizează asigurarea liniştii interne a imensei împărăţii a sultanilor otomani. De exemplu, întregul teritoriu acoperit de Irakul actual era menţinut în stare de linişte numai cu 400 de soldaţi ! Iar în şcolile militare depăşeşte principiul formării de caractere, punând accentul pe formarea personalităţii. Şcolile militare sunt ‘rezerva de cadre’ pentru organizaţia “Tinerii Turci”, constituită iniţial exclusiv din cadeţi. Dintre boierii români, se pare că numai junimistul Petre Carp a urmărit cu atenţie, chiar cu simpatie, evoluţiile din imperiul otoman după 1877-1878. Surprinzând şi elementele pozitive. Chiar dacă mulţi nu dădeau crezare strigătelor de alarmă pronunţate de Petre Carp, a fost totuşi un merit incontestabil al politicienilor români de la 1915 faptul că nu au mers orbeşte pe „conexiunea engleză”, soluţiunea propusă de Winston Churchill. Păguboasă din start, de altminteri ca orice soluţiune hotărâtă de englezi pentru România. Petre Carp ştia multe lucruri. În virtutea faptului că au hotărât să nu atace Turcia în primul război mondial, marii oameni de stat români din anul 1915 reînnoiau de facto valabilitatea capitulaţiilor otomane decurgând din hrisoave bizantine pentru Romania (La tratatul pentru pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774, Britania a sprijinit Rusia pentru anularea Capitulaţiunii de la 1740, semnată la Constantinopol şi de Franţa, pe atunci cea mai mare putere a lumii, capitulaţiune prin care se recunoştea în mod expres legitimitatea frontierei răsăritene a principatului moldovenesc pe rîul Bug). Pe lângă incompetenţa lui Winston Churchill când a hotărît atacul de la Gallipoli, am fost poate ajutaţi atunci şi de competenţa colonelului T.E. Lawrence, trimis să câştige Ierusalimul. Pentru cine? Ştim doar acum. 'Lawrence al Arabiei' scria că lumea arabă a trecut prin secolele ei de istorie fără să înveţe nimic. Implicată în această alegaţie a lui T.E. Lawrence era viziunea despre istorie ca o categorie ontică. Însă deja în 'Ştiinţa cea nouă', napolitanul Giambattista Vico ne învăţa că istoria nu este categorie ontică. Şi urmându-l pe Nicolae Iorga, noi, românii, îl credem pe Vico: Istoria este conjecturală, fiind un construct epistemic prin care omul ajunge să înţeleagă lucrarea umană. 'Materialismul istoric' al lui Karl Marx s-a străduit să ne ascundă acest adevăr. Cucerirea Ierusalimului, o lucrare umană unde 'Conspiraţia' cu bătăi lungi în timp devenea transparentă, are în mare măsură trăsăturile unei revoluţii troţkiste. Organizarea unor triburi arabe pentru lupta împotriva imperiului otoman a fost similară organizării Armatei Roşii care lupta decisiv împotriva resturilor de umanitate din imperiul ţarist. De altminteri documentarele de propagandă realizate de Armata Roşie în cel de al doilea război mondial, la ordinul expres şi încărcat cu "indicaţii preţioase" al criminalului roşu Iosif Stalin, sunt folosite acum ca documente centrale, şi cu o credibilitate de 100%, pentru a justifica politica 'No mercy' împotriva refugiaţilor palestinieni. Trebuie să recunoaştem că actuala criză din Orientul Mijlociu îşi are sursa în acea Conspiraţie unde 'Lawrence al Arabiei' era singura persoană vizibilă, suficient conştientă de actele sale şi de ambianţa istorică. Dar cine a împins hârtia pentru a fi semnată de stiloul lordului Balfour, devenind astfel 'hrisovul fals' care tulbură pacea din Orientul Mijlociu? Nu vom şti probabil niciodată. Mi se pare hilară, chiar derizorie, tentativa de a contracara conjectura Conspiraţiei lipindu-se mereu eticheta peiorativă de 'Teoria conspiraţiei'! După deciziile de la Gallipoli, ofiţerul Gazi Mustafa Kemal a cărui personalitate se formase în şcoala de cadeţi reorganizată de bătrânul ministru de război Osman Pasha, --- un fel de Petre Carp al turcilor---, va lua alte decizii independente, inspirate şi de mare succes. Dar care determină un foarte venal ministru de război otoman să îl trimită forţat într-un fictiv ‚concediu de boală’, deşi era avansat în gradul de general. Abia după ce britanicii şi marionetele lor –din care provine şi actuala familie regală saudită -- formate de ‚Lawrence al Arabiei’ ocupă Ierusalimul, noul şi energicul ministru de război turc îl recheamă la datorie pe Gazi Kemal. Generalul Kemal înţelege că nu mai poate face nimic altceva pentru Imperiu, decât să comande retragerea ordonată a rămăşiţelor forţelor otomane care asiguraseră până atunci pacea şi prosperitatea în Marele Orient Mijlociu. Oricum, cred că tocmai acea ocupare a Ierusalimului va slăbi presiunea predatorială asupra României de atunci (dar nu întrutotul). Astfel, prin alegerile lor inteligente, politicienii români reuşeau să dea concreteţe unei foarte mici extensii a conceptului de Romania Neoacquistica, numită în mod exagerat şi total eronat: România Mare. La Trianon, occidentalii acceptă România Mare numai pentru că vedeau partea de răsărit din Romania Neoacquistica ca pe o „felie de tort” de pe un ‚menue’ rezervat pentru altcineva. Unii dintre tinerii intelectuali români din perioada interbelică resimt totuşi condiţia de colonie a unor interese străine pe care o poseda România Mare de facto. Tineri români, organizaţi ca o mişcare de eliberare din colonii (observaţie de substanţă aparţinând politologului Ion Varlam, strănepotul istoricului Radu Rosetti), îşi vor da viaţa ca să incendieze foaia pe care era tipărit acel ‚menue’. Aveam cenuşă în România, dar ei nu ştiau că existau copii ale condamnării noastre în cancelariile occidentale, din Londra şi până la Washington D.C., copii ale unui ‚menue’ păstrat ‘just in case’. Deşi România a fost tratată precum ţările baltice în 1939, ei nu i s-au mai restituit drepturile istorice după 1989. Ţărilor baltice le-au fost asigurate drepturile întrutotul. În romanul său din 1911 despre caracterul fictiv Zuleika Dobson, într -o scriitură cizelată pe un deceniu şi jumătate din Belle Epoque, britanicul Max Beerbohm puncta binomul pe care îl considera antinomic: "beauty and the lust for learning have yet to be allied". Dezvăluind un scenariu de 'femme fatale' destinat spre concreteţe în războiul care va urma. Într-adevăr, personajul din romanul baroc cu acelaşi nume creat de Max Beerbohm pare a fi jucat de foarte reala Venetia -latinizarea prenumelui Gwyneth- Stanley (1887-1948), amanta primului-ministru britanic Herbert Henry Asquith (1852-1928). La întrebarea amantei despre proiectele Lordului Amiralităţii, Winston Churchill, premierul îi răspundea: "His volatile mind is at present set on Turkey and Bulgaria, and he wants to organise a heroic adventure against Gallipoli and the Dardanelles: to which I am altogether opposed..." Lordul Kitchener, Horatio Herbert (1850-1916), ministrul războiului în Imperiul Britanic, află cumva despre acele dezvăluiri şi comentează : "My colleagues tell military secrets to their wives, except X who tells them to other people wives". Nu prea enigmaticul „X” era Winston Churchill, unul dintre prietenii lui Asquith, --amândoi fiind „beutorii grei” din guvernul britanic --, şi a fost virulent criticat de australieni şi neo-zeelandezi pentru înfrângerea suferită la Gallipoli. După primul război mondial, Winston Churchill argumentează că decizia lui din 1915 se încadra într-o lungă tradiţie de politică britanică externă: imitarea Veneţiei (oraşul italian). În fine, revenind la transformarea faimoasei clădiri din Romania Orientală în muzeu, trebuie să spun că filosofia pe care se baza ideologia organizaţiei Tinerii Turci era pozitivismul, chiar pozitivismul logic aş putea zice privind consecvenţa lor în decizii. Iar în pozitivism, rolul Observatorului obiectiv în observarea realităţii este esenţial. Mai puţin se ştie la noi, că în timpul răscoalei ţărăneşti de la 1907, un grup important al organizaţiei Tinerii Turci se afla în Macedonia Vardarului (acum FYRM), ofiţeri staţionaţi de armata turcă pe acea porţiune din Via Egnatia. Ofiţerii din organizaţia Tinerii Turci erau foarte bine informaţi. Ei ştiau despre pogromul din 1904 de la Chişinău (cele mai recente documente de propagandă pun acel pogrom pe seama României!), despre pogromul provocat de revoluţia rusă din 1905, după cum ştiau despre existenţa unor agitatori alogeni în România anului 1907, pentru a instiga intrarea ţăranilor răsculaţi în târguri unde urmau să îi jefuiască şi ucidă pe negustorii evrei. De asemenea şi ofiţerii armatei române ştiau foarte bine despre conspiraţia pogromurilor prilejuite de răscoală. La fel ştiau şi politicienii români. Trebuia organizată rapid o violentă acţiune pentru disuasiune, şi ea a însemnat împuşcarea celor 11 000 de ţărani români! Dar nici un alogen nu a fost ucis ! Un pogrom ar fi antrenat desfiinţarea României printr-o hotărâre comună a marilor puteri. Doctrinarul basarabean Constantin Stere dezvăluia proiectul conspiraţionist de transformare a României în Fischerland. Printre tinerii ofiţeri români care au împiedicat realizarea acelui proiect se afla şi locotenenetul Ion Antonescu. El a participat activ la împiedicarea pogromurilor. În fine, spuneam că ofiţerii turci staţionaţi în Macedonia Vardarului observau comportarea dură manifestată la 1907 de armata română. Ei au aplicat aceeaşi manieră de replică dură peste vreun deceniu, în ceea ce se cheamă acum „genocidul armean”. Bună ziua !
Ştiu că hotărârea de a transforma Aghia Sofia din moschee în muzeu îi aparţine lui Gazi Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938), fondatorul statul turcesc laic modern. Când eram copil, tata mi-a dat să citesc un volum mare, pe româneşte !, despre Atatürk. Două lucruri am înţeles din acea carte. În primul rând, anume ce însemna la 1938 “România Mare”. În seria de fotografii de la funeraliile preşedintelui Atatürk, apărea extrem de impresionantă şi onorantă prezenţa unui echipaj din Marina Regală Română. Faptul biografic că la şcoala militară cadetul Gazi Mustafa dovedea un talent remarcabil la matematici, pentru care a fost supranumit Kemal, însemnând Perfecţiunea, nu m-a impresionat. Dar detaliul aparent insignifiant al vieţii sale de tînăr ofiţer, anume că reflecta îndelung (exact în spiritul contemplării sufite), asupra cărţilor de ideologie primară pe care le citea, mi-a ghidat înclinaţia ontică a lecturilor. La Gallipoli, în primul război mondial, colonelul Mustafa Kemal îşi arată personalitatea de excepţie: cumpăneşte corect lucrurile când ordinul cazon superior nu venea (un general german trebuia să conducă, dar acela era absent), şi ia decizia corectă. Or, lucrul acesta nu a fost fructul pur al hazardului. Prea puţin se ştie la noi, că după războiul ruso-turc din 1877-1878, Osman Pasha a fost în mai multe rânduri, şi pe o lungă durată de timp, ministrul de război al imperiului otoman. În această calitate, reorganizează şcolile militare, şi organizează asigurarea liniştii interne a imensei împărăţii a sultanilor otomani. De exemplu, întregul teritoriu acoperit de Irakul actual era menţinut în stare de linişte numai cu 400 de soldaţi ! Iar în şcolile militare depăşeşte principiul formării de caractere, punând accentul pe formarea personalităţii. Şcolile militare sunt ‘rezerva de cadre’ pentru organizaţia “Tinerii Turci”, constituită iniţial exclusiv din cadeţi. Dintre boierii români, se pare că numai junimistul Petre Carp a urmărit cu atenţie, chiar cu simpatie, evoluţiile din imperiul otoman după 1877-1878. Surprinzând şi elementele pozitive. Chiar dacă mulţi nu dădeau crezare strigătelor de alarmă pronunţate de Petre Carp, a fost totuşi un merit incontestabil al politicienilor români de la 1915 faptul că nu au mers orbeşte pe „conexiunea engleză”, soluţiunea propusă de Winston Churchill. Păguboasă din start, de altminteri ca orice soluţiune hotărâtă de englezi pentru România. Petre Carp ştia multe lucruri. În virtutea faptului că au hotărât să nu atace Turcia în primul război mondial, marii oameni de stat români din anul 1915 reînnoiau de facto valabilitatea capitulaţiilor otomane decurgând din hrisoave bizantine pentru Romania (La tratatul pentru pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774, Britania a sprijinit Rusia pentru anularea Capitulaţiunii de la 1740, semnată la Constantinopol şi de Franţa, pe atunci cea mai mare putere a lumii, capitulaţiune prin care se recunoştea în mod expres legitimitatea frontierei răsăritene a principatului moldovenesc pe rîul Bug). Pe lângă incompetenţa lui Winston Churchill când a hotărît atacul de la Gallipoli, am fost poate ajutaţi atunci şi de competenţa colonelului T.E. Lawrence, trimis să câştige Ierusalimul. Pentru cine? Ştim doar acum. ‘Lawrence al Arabiei’ scria că lumea arabă a trecut prin secolele ei de istorie fără să înveţe nimic. Implicată în această alegaţie a lui T.E. Lawrence era viziunea despre istorie ca o categorie ontică. Însă deja în ‘Ştiinţa cea nouă’, napolitanul Giambattista Vico ne învăţa că istoria nu este categorie ontică. Şi urmându-l pe Nicolae Iorga, noi, românii, îl credem pe Vico: Istoria este conjecturală, fiind un construct epistemic prin care omul ajunge să înţeleagă lucrarea umană. ‘Materialismul istoric’ al lui Karl Marx s-a străduit să ne ascundă acest adevăr. Cucerirea Ierusalimului, o lucrare umană unde ‘Conspiraţia’ cu bătăi lungi în timp devenea transparentă, are în mare măsură trăsăturile unei revoluţii troţkiste. Organizarea unor triburi arabe pentru lupta împotriva imperiului otoman a fost similară organizării Armatei Roşii care lupta decisiv împotriva resturilor de umanitate din imperiul ţarist. De altminteri documentarele de propagandă realizate de Armata Roşie în cel de al doilea război mondial, la ordinul expres şi încărcat cu “indicaţii preţioase” al criminalului roşu Iosif Stalin, sunt folosite acum ca documente centrale, şi cu o credibilitate de 100%, pentru a justifica politica ‘No mercy’ împotriva refugiaţilor palestinieni. Trebuie să recunoaştem că actuala criză din Orientul Mijlociu îşi are sursa în acea Conspiraţie unde ‘Lawrence al Arabiei’ era singura persoană vizibilă, suficient conştientă de actele sale şi de ambianţa istorică. Dar cine a împins hârtia pentru a fi semnată de stiloul lordului Balfour, devenind astfel ‘hrisovul fals’ care tulbură pacea din Orientul Mijlociu? Nu vom şti probabil niciodată. Mi se pare hilară, chiar derizorie, tentativa de a contracara conjectura Conspiraţiei lipindu-se mereu eticheta peiorativă de ‘Teoria conspiraţiei’! După deciziile de la Gallipoli, ofiţerul Gazi Mustafa Kemal a cărui personalitate se formase în şcoala de cadeţi reorganizată de bătrânul ministru de război Osman Pasha, — un fel de Petre Carp al turcilor—, va lua alte decizii independente, inspirate şi de mare succes. Dar care determină un foarte venal ministru de război otoman să îl trimită forţat într-un fictiv ‚concediu de boală’, deşi era avansat în gradul de general. Abia după ce britanicii şi marionetele lor –din care provine şi actuala familie regală saudită — formate de ‚Lawrence al Arabiei’ ocupă Ierusalimul, noul şi energicul ministru de război turc îl recheamă la datorie pe Gazi Kemal. Generalul Kemal înţelege că nu mai poate face nimic altceva pentru Imperiu, decât să comande retragerea ordonată a rămăşiţelor forţelor otomane care asiguraseră până atunci pacea şi prosperitatea în Marele Orient Mijlociu. Oricum, cred că tocmai acea ocupare a Ierusalimului va slăbi presiunea predatorială asupra României de atunci (dar nu întrutotul). Astfel, prin alegerile lor inteligente, politicienii români reuşeau să dea concreteţe unei foarte mici extensii a conceptului de Romania Neoacquistica, numită în mod exagerat şi total eronat: România Mare. La Trianon, occidentalii acceptă România Mare numai pentru că vedeau partea de răsărit din Romania Neoacquistica ca pe o „felie de tort” de pe un ‚menue’ rezervat pentru altcineva. Unii dintre tinerii intelectuali români din perioada interbelică resimt totuşi condiţia de colonie a unor interese străine pe care o poseda România Mare de facto. Tineri români, organizaţi ca o mişcare de eliberare din colonii (observaţie de substanţă aparţinând politologului Ion Varlam, strănepotul istoricului Radu Rosetti), îşi vor da viaţa ca să incendieze foaia pe care era tipărit acel ‚menue’. Aveam cenuşă în România, dar ei nu ştiau că existau copii ale condamnării noastre în cancelariile occidentale, din Londra şi până la Washington D.C., copii ale unui ‚menue’ păstrat ‘just in case’. Deşi România a fost tratată precum ţările baltice în 1939, ei nu i s-au mai restituit drepturile istorice după 1989. Ţărilor baltice le-au fost asigurate drepturile întrutotul. În romanul său din 1911 despre caracterul fictiv Zuleika Dobson, într -o scriitură cizelată pe un deceniu şi jumătate din Belle Epoque, britanicul Max Beerbohm puncta binomul pe care îl considera antinomic: “beauty and the lust for learning have yet to be allied”. Dezvăluind un scenariu de ‘femme fatale’ destinat spre concreteţe în războiul care va urma. Într-adevăr, personajul din romanul baroc cu acelaşi nume creat de Max Beerbohm pare a fi jucat de foarte reala Venetia -latinizarea prenumelui Gwyneth- Stanley (1887-1948), amanta primului-ministru britanic Herbert Henry Asquith (1852-1928). La întrebarea amantei despre proiectele Lordului Amiralităţii, Winston Churchill, premierul îi răspundea: “His volatile mind is at present set on Turkey and Bulgaria, and he wants to organise a heroic adventure against Gallipoli and the Dardanelles: to which I am altogether opposed…” Lordul Kitchener, Horatio Herbert (1850-1916), ministrul războiului în Imperiul Britanic, află cumva despre acele dezvăluiri şi comentează : “My colleagues tell military secrets to their wives, except X who tells them to other people wives”. Nu prea enigmaticul „X” era Winston Churchill, unul dintre prietenii lui Asquith, –amândoi fiind „beutorii grei” din guvernul britanic –, şi a fost virulent criticat de australieni şi neo-zeelandezi pentru înfrângerea suferită la Gallipoli. După primul război mondial, Winston Churchill argumentează că decizia lui din 1915 se încadra într-o lungă tradiţie de politică britanică externă: imitarea Veneţiei (oraşul italian). În fine, revenind la transformarea faimoasei clădiri din Romania Orientală în muzeu, trebuie să spun că filosofia pe care se baza ideologia organizaţiei Tinerii Turci era pozitivismul, chiar pozitivismul logic aş putea zice privind consecvenţa lor în decizii. Iar în pozitivism, rolul Observatorului obiectiv în observarea realităţii este esenţial. Mai puţin se ştie la noi, că în timpul răscoalei ţărăneşti de la 1907, un grup important al organizaţiei Tinerii Turci se afla în Macedonia Vardarului (acum FYRM), ofiţeri staţionaţi de armata turcă pe acea porţiune din Via Egnatia. Ofiţerii din organizaţia Tinerii Turci erau foarte bine informaţi. Ei ştiau despre pogromul din 1904 de la Chişinău (cele mai recente documente de propagandă pun acel pogrom pe seama României!), despre pogromul provocat de revoluţia rusă din 1905, după cum ştiau despre existenţa unor agitatori alogeni în România anului 1907, pentru a instiga intrarea ţăranilor răsculaţi în târguri unde urmau să îi jefuiască şi ucidă pe negustorii evrei. De asemenea şi ofiţerii armatei române ştiau foarte bine despre conspiraţia pogromurilor prilejuite de răscoală. La fel ştiau şi politicienii români. Trebuia organizată rapid o violentă acţiune pentru disuasiune, şi ea a însemnat împuşcarea celor 11 000 de ţărani români! Dar nici un alogen nu a fost ucis ! Un pogrom ar fi antrenat desfiinţarea României printr-o hotărâre comună a marilor puteri. Doctrinarul basarabean Constantin Stere dezvăluia proiectul conspiraţionist de transformare a României în Fischerland. Printre tinerii ofiţeri români care au împiedicat realizarea acelui proiect se afla şi locotenenetul Ion Antonescu. El a participat activ la împiedicarea pogromurilor. În fine, spuneam că ofiţerii turci staţionaţi în Macedonia Vardarului observau comportarea dură manifestată la 1907 de armata română. Ei au aplicat aceeaşi manieră de replică dură peste vreun deceniu, în ceea ce se cheamă acum „genocidul armean”.

]]> Comentariu la About de către Raul Noica http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-161 Raul Noica Thu, 19 Nov 2009 10:30:50 +0000 #comment-161 Buna ziua! Cine credeti ca a facut lobby pt transformarea SF Sofia in muzeu ( din moschee)? Rusia si/sau Occidentul ? Buna ziua!

Cine credeti ca a facut lobby pt transformarea SF Sofia in muzeu ( din moschee)? Rusia si/sau Occidentul ?

]]> Comentariu la About de către blogideologic http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-160 blogideologic Thu, 12 Nov 2009 12:47:57 +0000 #comment-160 Originea cazacilor: Cetele de cazaci „tembeli” răbufnesc ca generaţie spontanee peste Sciţia Mare abia după anul 1453, adică după căderea cetăţii Constantinopol numită Nova Roma (iar nu “a doua Roma”, cum rezultă subliminal din sintagma perversă “Moskova -a treia Roma”) de conciliul ecumenic de la 381AD. Până la 1453, bizantinii controlau diplomatic acea porţiune (Sciţia Mare) din „drumul mirodeniilor” –deschis de „Dariu al lui Istaspe”– peste uscatul eurasiatic. Bizar, chiar Tamerlan şi Ghinghis Han i-au ajutat pe bizantini în menţinerea ordinii. Nepreţuita traducere a lui Păstorel Teodoreanu după Taras Bulba de Gogol este astăzi considerată a nu fi politiceşte corectă, şi a fost făcută o nouă traducere, „politiceşte corectă”. „Tembelismul” cetelor de cazaci este tot ce poate fi mai opus artei manageriale! Avem nevoie de arta managerială, nu de cetele de cazaci. Ei, de altminteri, îi omoară pe românii din Transnistria care se opun mankurtizării. Originea cazacilor: Cetele de cazaci „tembeli” răbufnesc ca generaţie spontanee peste Sciţia Mare abia după anul 1453, adică după căderea cetăţii Constantinopol numită Nova Roma (iar nu “a doua Roma”, cum rezultă subliminal din sintagma perversă “Moskova -a treia Roma”) de conciliul ecumenic de la 381AD. Până la 1453, bizantinii controlau diplomatic acea porţiune (Sciţia Mare) din „drumul mirodeniilor” –deschis de „Dariu al lui Istaspe”– peste uscatul eurasiatic. Bizar, chiar Tamerlan şi Ghinghis Han i-au ajutat pe bizantini în menţinerea ordinii. Nepreţuita traducere a lui Păstorel Teodoreanu după Taras Bulba de Gogol este astăzi considerată a nu fi politiceşte corectă, şi a fost făcută o nouă traducere, „politiceşte corectă”. „Tembelismul” cetelor de cazaci este tot ce poate fi mai opus artei manageriale! Avem nevoie de arta managerială, nu de cetele de cazaci. Ei, de altminteri, îi omoară pe românii din Transnistria care se opun mankurtizării.

]]> Comentariu la About de către blogideologic http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-159 blogideologic Thu, 12 Nov 2009 12:44:09 +0000 #comment-159 Bună ziua! Cred că se găseşte în orice bibliotecă judeţeană, şi vorbesc în special despre acele oraşe capitale de judeţ care au fost mai înainte capitale de regiuni. Bună ziua!
Cred că se găseşte în orice bibliotecă judeţeană, şi vorbesc în special despre acele oraşe capitale de judeţ care au fost mai înainte capitale de regiuni.

]]> Comentariu la About de către Raul Noica http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-158 Raul Noica Thu, 12 Nov 2009 10:51:25 +0000 #comment-158 Buna ziua! Unde as putea gasi Insemnari despre romani de Marx? RN Buna ziua!

Unde as putea gasi Insemnari despre romani de Marx?
RN

]]> Comentariu la About de către blogideologic http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-157 blogideologic Wed, 14 Oct 2009 05:14:43 +0000 #comment-157 Domnule Raul Noica, articolul “Cazacii” este incomplet. Dacă Dumnezeu îmi va îngădui, voi scrie mai multe. Numai bine, Domnule Raul Noica, articolul “Cazacii” este incomplet. Dacă Dumnezeu îmi va îngădui, voi scrie mai multe.
Numai bine,

]]> Comentariu la About de către Raul Noica http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-156 Raul Noica Tue, 13 Oct 2009 13:10:50 +0000 #comment-156 Buna ziua Va referiti la tabloul The Reply of the Zaporozhian Cossacks to Sultan Mahmoud IV(http://www.abcgallery.com/R/repin/repin75.html)? Era expus in Sankt Petersburg. Spuneti ca oamenii din imagine sunt moldoveni sau e vorba de port moldovenesc? Buna ziua
Va referiti la tabloul The Reply of the Zaporozhian Cossacks to Sultan Mahmoud IV(http://www.abcgallery.com/R/repin/repin75.html)? Era expus in Sankt Petersburg. Spuneti ca oamenii din imagine sunt moldoveni sau e vorba de port moldovenesc?

]]> Comentariu la About de către blogideologic http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-155 blogideologic Thu, 24 Sep 2009 13:30:30 +0000 #comment-155 Bună ziua ! “arta supravieţuirii ca români”, biologic, teritorial, cultural. Bună ziua !
“arta supravieţuirii ca români”, biologic, teritorial, cultural.

]]> Comentariu la About de către Raul Noica http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-154 Raul Noica Thu, 24 Sep 2009 11:32:17 +0000 #comment-154 Ati vorbit in ultimul articol despre "arta supravieţuirii ca români". Va refereati la romani in sens cultural sau intr-un sens mai larg? Va multumesc! Ati vorbit in ultimul articol despre “arta supravieţuirii ca români”. Va refereati la romani in sens cultural sau intr-un sens mai larg? Va multumesc!

]]> Comentariu la About de către blogideologic http://blogideologic.wordpress.com/about/#comment-153 blogideologic Fri, 18 Sep 2009 14:36:20 +0000 #comment-153 Bună ziua ! “Un articol interesant pe BBC privind efectele insidioase ale lipsei de intimitate si ale insecuritatii generate de guvern http://news.bbc.co.uk/1/hi/health/7988310.stm . Societatea orwelliana spre care ne indreptam nu tine cont de nevoile de securitate si de intimitate ale oricarei fiinte cu efecte nebanuite si foarte nocive pe termen lung. Intr-un acvariu trebuie puse pietre, scorburi, plante dese pentru a permite pestilor sa se retraga atunci cand din punct de vedere psihic nu se simt in forma. Este o nevoie universala scrisa in ADN-ul tuturor fiintelor dintr-un motiv foarte simplu: o fiinta supravegheata permanent este o fiinta vulnerabila. Ne-o confirma rezultatul a milioane de ani de evolutie.” Este un citat cules de la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/09/17/mai-aproape-de-europa/ Bună ziua !
“Un articol interesant pe BBC privind efectele insidioase ale lipsei de intimitate si ale insecuritatii generate de guvern http://news.bbc.co.uk/1/hi/health/7988310.stm . Societatea orwelliana spre care ne indreptam nu tine cont de nevoile de securitate si de intimitate ale oricarei fiinte cu efecte nebanuite si foarte nocive pe termen lung. Intr-un acvariu trebuie puse pietre, scorburi, plante dese pentru a permite pestilor sa se retraga atunci cand din punct de vedere psihic nu se simt in forma. Este o nevoie universala scrisa in ADN-ul tuturor fiintelor dintr-un motiv foarte simplu: o fiinta supravegheata permanent este o fiinta vulnerabila. Ne-o confirma rezultatul a milioane de ani de evolutie.” Este un citat cules de la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/09/17/mai-aproape-de-europa/

]]>