“Ceauşescu a scos România din Evul Mediu!”, aşa l-am auzit odată comentând la postul de radio Europa Liberă pe jurnalistul William Totok, fost profesor de limba germană și de limba română la Tomnatic (localitate pe care o cunosc din copilăria mea preşcolară, una dintre surorile mamei era educatoare de grădiniţă acolo). Nu se poate nega faptul că Nicolae Ceauşescu a iniţiat şi a sprijinit un program uriaş de transformare intelectuală a ţării, program destinat în primul rând să ajute procesul de luare a deciziilor corecte pentru propăşirea economică. Ce anume a blocat acel program generos, realmente entuziasmant? Faptul că World Bank şi FMI au început să pompeze în ţară sume imense în sprijinirea industrializării forţate prin achiziţionarea de fierărie, care nu se sprijinea şi pe dezvoltarea concomitentă a unei raţionalităţi instrumentale. Tot ceea ce i se cerea în schimb liderului român era „să strângă şurubul”. Afirm că Nicolae Ceauşescu a fost împins să devină dictator prin politica adoptată de World Bank şi FMI faţă de România, ai cărei experţi o învăţau să investească prioritar în capitalul echipemantier tangibil, în vreme ce exact la acel timp America executa un U-turn de politică macroeconomică pentru a investi prioritar în capitalul necorporal intangibil! Dolarii pe care îi primea Nicolae Ceauşescu erau „bani falşi” pe care România trebuia să-i achite înapoi Americii ca bani reali. Într-adevăr, pe la începutul anilor 1970, „marele prieten” al lui Nicolae Ceauşescu, vorbesc despre Richard Nixon, decuplase dolarul american de contraponderea sa în aur. America tipărea în neştire hârtie de culoare verde, primită apoi de România prin mijlocirea Băncii Mondiale.
Titus Filipas
Etichete: 1989, Ideologia Şcolilor Centrale, Limba Română, Nicolae Ceauşescu, Romania Neoacquistica, România, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 