„Reforma pentru educaţie” a lui Daniel Funeriu reprezintă o sarcină de partid PDL trasată prin mijlocirea ideologică, deviantă la extrem faţă de interesele româneşti, a Institutului de Studii Populare. Iată cum se auto-defineşte această organizaţie pe propria pagină web : +Institutul de Studii Populare (ISP) este fundaţia Partidului Democrat Liberal, având un rol de think-tank, prin intermediul căreia sînt dezvoltate elementele doctrinare şi de identitate politică ale PDL. Misiunea fundamentală a ISP este să contribuie la consolidarea valorilor democratice în România. ISP contribuie la dezvoltarea şi promovarea doctrinei populare în România, proiectează şi recomandă politicile publice necesare unei guvernari eficiente de centru-dreapta. Aflat în serviciul naţiunii române şi a cetăţenilor sai, ISP promovează valorile naţionale şi occidentale de centru-dreapta, libertatea economică, politică şi religioasă, dar şi responsabilitatea civică. În acest scop, ISP elaborează studii de analiză politică sau analiza politicilor publice şi alte publicaţii similare, organizează şi susţine grupuri de lucru, seminarii, forumuri de dezbatere şi scoli de training.+ Iar sarcina „reformei în educaţie” pe linia pedelistă i-a fost atribuită lui Daniel Funeriu de către o „mAAAAAAAre somitate intelectuală” a României contemporane, vorbesc despre politrukul popular Valeriu Stoica. Iată ce declara în ziarul RL din 20 septembrie 2011, reiau din articolul publicat : +Valeriu Stoica l-a prezentat pe Daniel Funeriu drept “actorul principal al reformei din educaţie” şi a spus că ceea ce face Daniel Funeriu este o “încercare de reformare profundă a sistemului educaţiei”. “Nu ştiu dacă va rămâne în istorie ca Spiru Haret sau Constantin Angelescu, dar sunt provocări mari cărora trebuie să le facă faţă Daniel Funeriu. Puţini oameni politici în România au făcut dovada acestui curaj. El a identificat răul la rădăcină şi şi-a propus să taie răul de la rădăcină”, a spus Valeriu Stoica.+ Acum, ştim deja, din păcate, care-i dogma pedelistă despre Bine şi Rău: Tot ce-i bun pentru România este calificat inevitabil drept „răul de la rădăcină” de către preşedintele Traian Băsescu, de către dogmaticii pedelişti, şi de către belakuniştii UDMR-işti (această „agentură culturală” este de fapt cuibuşor ce întreţine visurile iredentiste în Ardeal) ce au în programul lor de luptă anunţat deschis lumii întregi, demantelarea completă a României. Să vedem, tot în acel articol, ce declara însuşi Daniel Funeriu : +”Mă simt destul de stingher atunci când aud sintagma «reforma lui Daniel Funeriu» din două motive: am fost totdeauna alergic la cuvântul reformă, nu a fost ministru care să nu fi început cu reforma şi să o fi făcut (…) de aceea utilizarea cuvântului reformă ne duce cu gândul la un eşec. Aş vorbi de faptul că ceea ce trebuie să facem este schimbarea profundă a sistemului. Să punem energiile în mişcare”, a afirmat Funeriu. El a mai spus că nu e reforma lui Daniel Funeriu, arătând că a venit la minister cu proiectul Comisiei prezidenţiale, condusă de Mircea Miclea, al cărei membru era. “Să ştiţi că nu este reforma mea. (…) Nu am ajuns la minister cu tolba goală, aveam în tolbă un proiect al Comisiei prezidenţiale făcută de domnul Mircea Miclea.”+ Hai să amintim rădăcinile “reformei profunde a sistemului educaţiei”. Îmi amintesc că pe vremea regimului Nicolae Ceauşescu, s-a încercat predarea „Teoriei mulţimilor” în învăţământul românesc chiar din clasa I-a. Dar specialiştii internaţionali mai dezbăteau încă tema! Aceasta a creat mari dificultăţi elevilor, învăţătorilor, pedagogilor români. Care nu erau lăsaţi să lucreze cu vechea modelare a „Omului Ideologic” epitomic, incontestabil o creaţie a pedagogiei liberale, ci erau forţaţi să lucreze într-un model al „omului nou” ! Să precizăm că fiecare ideologie, fie că este vorba despre ideologia primară (pe linia lui Destutt de Tracy), fie că este vorba despre ideologiile secundare şi terţiare, despre care afirmăm peremptoriu că sunt nişte ideologii deviante, este obligată să lucreze cu un “model al omului” ce ţine de ştiinţa chemată psihologie. Omul epitomic din ideologia primară este definit de psihologia senzualistă. Iar pedagogia senzualistă foloseşte acest model epitomic. Există mai multe linii pe care s-au dezvoltat psihologia senzualistă şi pedagogia senzualistă. Aici pe blog, eu am descris în principal linia europeană continentală, care este linia ideologilor liberali francezi. Dar mai există şi linia anglo-saxonă care pleacă de la filosoful scoţian David Hume. Linia continentală pleacă de la Condillac. Dar atât David Hume, cât şi Condillac, foloseau în fond acelaşi corpus de idei, anume filosofia lui John Locke. Deci şi linia continentală, şi cea anglo-saxonă, s-au născut din acelaşi trunchi conceptual. La ora actuală, pedagogia senzualistă are multe ramuri, una dintre ele este pedagogia Montessori, alta este de exemplu pedagogia Waldorf, dar enumerarea nu se termină aici. În comunism, într-o anumită fază nefericită influenţată de Cabinetul 2, s-a renunţat la modelul senzualist-asociaţionist al omului, valabil încă de pe vremea şcolii de la Sfântu Sava. Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice din Bucureşti a fost chiar obligat de către Cabinetul 2 să recurgă la modelul foarte contorsionat al omului din Meditaţia Transcendentală căreia i-a căzut uşor pradă mediocritatea intelectuală care-i calpuzanul Andrei Pleşu. Nu trebuie să îl credităm pe Ceauşescu Nicolae cu meritul că el ar fi fost primul ce l-a demascat pe Maharishi Mahesh Yogi (fondatorul Meditaţiei Transcendentale) că era un escroc. Prioritatea demascării lui Maharishi Mahesh îi aparţine lui Mick Jagger, acesta observând siderat cum yoghinul o îmbrăţişa prea carnal pe logodnica lui, Marianne Faithfull, totodată egeria grupului Rolling Stone. „Legea educaţiei a fost adoptată!”, anunţa presa în decembrie 2010. Dar în ce ideologie a fost formulată această lege a educaţiei? Este evident, eu pun întrebarea în cadrul ideologiei naţionalismului românesc care a fondat şcoala de la Sfântu Sava. Aceasta pentru că „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi şi nouă toate”. Atunci, la început de veac XIX, pruncii români Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru asimilau un acquis cultural european, anume ideologia lui Destutt de Tracy. Acolo ideologia primară este pusă în triadă cu psihologia şi metafizica. Baza aceea primară este valabilă şi acum. Pentru că orice lege a educaţiei moderne trebuie să incorporeze tacit ori explicit un model al omului, noţiune care ţine de psihologie. Şcoala românească a fost fondată pe un model senzualist-asociaţionist al omului, deloc abandonat în lumea ultimelor două veacuri, pedagogia senzualist- asociaţionistă nu a fost uitată nici măcar în şcoala comunistă. Sigur, a existat şi o scurtă perioadă „transcendentală” sprijinită de Cabinetul 2 şi „filozoful” Andrei Pleşu. Dar modelul senzualist-asociaţionist al omului coincide în genere cu omul epitomic liberal. Deci, care-i modelul omului din Legea educaţiei ? Să ne întoarcem la sursele “intelectuale” ale acestui “proiect”. Am pus între ghilimele cuvintele prea mari pentru această nouă “lege” a educaţiei. Sursele sunt la comisia prezidenţială pentru învăţământ care slujeşte interesele lui Traian Băsescu, marioneta unor interese oculte din exteriorul României, interese care sunt fundamental ostile României. Sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, spunea şeful comisiei prezidenţiale, impertinentul psiholog Mircea Miclea, fostul ministru al Educaţiei şi Cercetării, un personaj dat ca exemplu de “verticalitate” (simbol crypto- masonic din ideologia 33). În psihologie şi educaţie, pseudo – savantul Mircea Miclea a înlocuit modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui lui Pavlov (modelul are totuşi meritele sale, arăta filosoful Alfred Korzybski), cu modelul robotic al omului definit ca un fel de Swiss Army Knife cu funcţii cognitive în loc de brice. Psihologul Mircea Miclea este ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă în modul de gândire al copilului, pentru că induce subliminal DISTOPIA în LOGOS, anume ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură! În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile sunt aberaţii. Niste aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz limpede în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învaţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români ortodocşi condamnă blasfemia testelor scolare. Este regretabil că şcoala românească nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale care conţin adevăruri sintetice, adevăruri care nu mai trebuiesc demonstrate. Mircea Miclea a fost continuat în „proiect” de către Daniel Funeriu, om intens şcolit în afară. Din acest motiv, Daniel Funeriu seamănă cu un personaj zugrăvit la 1874 de scriitorul Iacob Negruzzi în „Copii de pe natură, portrete satirice în proză şi versuri”. Ministrii Educaţiei aleşi&culeşi de Traian Băsescu, vorbesc despre Mircea Miclea şi Daniel Funeriu care cred în “modelul robotic al omului”, au adus în actualitate cărţile scrise de marele nostru psiholog Vasile Pavelcu (fost profesor universitar la Iaşi): 1/ Drama psihologiei. 2 / Elogiul prostiei. Citez dintr-o recenzie : „Elogiul prostiei anunţă apariţia unei noi specii umane care ne-a invadat şi ne-a sufocat”. Daniel Funeriu promitea că va aplica proiectul Mircea Miclea de reformă a educaţiei în România. Din ce spune Daniel Funeriu despre „maximizarea entropiei în cercetare şi învăţare”, conchid că el vrea sa aplice la educaţia şi cercetarea din România “modelul robotic al omului”. Pentru că acest model de învăţare prin „maximizarea entropiei” este o procedură de inferenţă statistică şi se aplică numai la roboţi, numai la învăţarea de către maşină ! Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2012/02/17/tratatul-fiscal-ne-obliga-sa-nu-mai-bem-vin-rosu-ci-apa-plata-nu-vrem-sa-dam-un-mandat-pe-neve/
Titus Filipas
Etichete: 1989, arhetip cultural, Condillac, Destutt de Tracy, Ideologia Şcolilor Centrale, Ioan Eliade Rădulescu, Romania Neoacquistica, România, Titus Filipas
