Am mai spus că este necesar să cunoaştem foarte bine legea cererii şi legea ofertei în noul tip de economie în care ne aflăm. Ca instrumente cât de cât „acceleratoare de cunoaştere” am subliniat importanţa algebrei şi analizei matematice pentru accesul cât mai rapid la noile noţiuni economice. Şi mai exprimam recent lamentările mele pentru faptul că două grafice standard în legea cererii şi legea ofertei au dispărut de pe Wikipedia. Acum, nu-i mai puţin adevărat că în perioada comunistă ne erau oferite implicit şi multe abordări din economia capitalistă atunci când apăreau în librării şi biblioteci traduceri româneşti din literatura americană. Biata maică-mea, Dumnezeu s-o ierte!, urmărea cu mare atenţie tocmai acele aspecte din proza americană citită, şi ni le repeta cu obstinaţie, ca „să ne fie de învăţătură” ! Avea un nemaipomenit instinct de răzeşoaică. Iată acum un articol în NYT http://www.nytimes.com/2011/12/28/dining/southern-farmers-vanquish-the-cliches.html?_r=1&hpw care ne prezintă un capitalist american din economia reală, -iar nu din aceea speculativă-, ca pe un fel de „walking Wikipedia”. În lipsa graficelor standard pentru legea cererii şi legea ofertei, am făcut o analiză algebrică folosind modelarea cu parabola pătratică (în graficele lipsă se folosea modelarea cu parabolă cubică, extrem, extrem de utilă!). Dar este foarte utilă uneori chiar şi modelarea liniară. În general vorbind, –ca în Mathesis de Noica 
–, funcţia de cerere a mărfii pe piaţă se scrie P = f(Q). Aici Q reprezintă cantitatea din marfă prezentă pe piaţă, şi P este preţul. Şi da, vorbim despre o marfă ce respectă legea micşorării utilităţii marginale. Ceea ce matematic înseamnă o pantă descendentă pentru graficul cererii. Atunci, algebric, funcţia generală P = f(Q) se poate modela prin formula P = a – b.Q, unde a şi b reprezintă nişte mărimi pozitive. Ordonata „a” arată punctul de pe axa preţurilor unde ajunge capătul din stânga al segmentului a – b.Q. Ordonata „a” se notează de obicei cu WTP (acronimul de la Willingness To Pay). Acest WTP ne permite să înţelegem paradoxul apă-diamant al lui Adam Smith. Graficul corespunzător din Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/File:Diamond-Water_paradox.png vorbeşte de la sine.
Titus Filipas
Etichete: Condillac, Ideologia Şcolilor Centrale, România, Titus Filipas, Wikipedia
