Democraţia înseamnă management ! Până la 22 decembrie 1989, carnetele de comenzi ale fabricilor româneşti erau pline. Problema era onorarea lor rapidă cu produse de calitate pentru export. Managementul de bază al producţiei industriale de calitate era (şi este) metodologia Kaizen, axată pe ameliorarea continuă făcută la „rădăcina ierbii” de grupuri active de muncitori, ingineri, tehnicieni, din fabrici şi uzine, grupuri organizate după sistemul cercurilor de calitate (Quality Circles). Aşa se făcea peste tot atunci în lumea dezvoltată! Un pionier al acestor iniţiative în industria românească, înainte de 1989, a fost Virgil Săhleanu. Care a devenit după 1989 un lider sindical autentic, adică un lider sindical sărac. Totuşi, în perioada guvernării CDR, Virgil Săhleanu a fost ucis pentru că nu vroia cedarea industriei româneşti către străini. Repet, pentru progresul României „cercurile de calitate” contau, nu „reţelele”. Care, oricum, erau puternic infiltrate de sovietici ! http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/campaniile-rl/video-scriitorul-cassian-maria-spiridon-despre-tortionarii-sai-nu-i-pot-ierta-nu-mi-au-cerut-iertare-247498.html
Titus Filipas
Etichete: 1989, România, România şi Rusia, Titus Filipas
