Steve Jobs integrat în universalismul cultural

Ştim ce rol a jucat în dezvoltarea profesională a lui Steve Jobs caligrafia, o experienţă umană ce îşi are începuturile cu mult înainte de Gutenberg ! Se cunoaşte bine faptul că tiparul cu litere metalice mobile este impus de Gutenberg (1397-1468) abia după anul 1450, prima carte însemnând produs de masă ori produs industrial fiind celebra Biblie Mazarin de la 1455. Acest tip de capitalism era numit de Benedict Anderson, în cartea ‚Imagined Communities’, “print-capitalism”. Cererea pentru Biblia Mazarin anticipa cumva cererea pentru produsele „i” ? Steve Jobs vorbeşte despre trecut şi viitor : „You can’t connect the dots looking forward; you can only connect them looking backwards. So you have to trust that the dots will somehow connect in your future. You have to trust in something – your gut, destiny, life, karma, whatever. This approach has never let me down, and it has made all the difference in my life.” (sursa http://www.brainyquote.com/quotes/authors/s/steve_jobs.html ) Prima frază mi se pare a fi în rezonanţă cu gânduri mai vechi ale lui Nae Ionescu: “Viitorul este înglobarea trecutului în realitate.”, şi Stanley Kubrick : „Dacă vrei ca viitorul să arate credibil, pune în el şi trecutul.” Ştim că mama biologică a lui Steve era o armeancă, iar tatăl biologic un sirian, însă nu a fost crescut de ei, fiind dat pentru adopţie. Atunci, care era familia culturală a lui Steve Jobs ? Citatul următor ne face să credem că era organizaţia economică dintr-o industrie : „A lot of people in our industry haven’t had very diverse experiences. So they don’t have enough dots to connect, and they end up with very linear solutions without a broad perspective on the problem. The broader one’s understanding of the human experience, the better design we will have.” (aceeaşi sursă)
Titus Filipas

Numai între 1211 şi 1225

Cavalerii teutoni ajungeau în anul 1211 şi în Ţara Bârsei – Burzenland, cum îi vor spune. Ungurii care i-au invitat sau angajat pe un teritoriu ce nu le aparţinea nici de jure, nici de facto, voiau să îi utilizeze pe angajaţii lor teutoni împotriva ultimului val de popor migrator la acel moment : Cumanii. Însă cavalerii teutoni care veneau din Romania Ierusalimului în Romania Carpatică s-au dovedit a fi atât de eficienţi în stârpirea noilor migratori, încât ungurii, cu simţul lor propriu de vechi năvălitori mai întâi în spaţiul panonic, apoi în cel transilvan, se vor simţi ei înşişi ameninţaţi de eficienţa cavalerilor cruciaţi invitaţi în Ardeal, la fel cum, pe vremea împăratului carolingian Arnulf, ungurii înşişi fuseseră invitaţi (printr-o confuzie cu iazygii, greşeala de informare aparţine unui logofăt din cancelaria lui Arnulf) ca supletivi anti-slavi în Câmpia Panoniei. Cu o lecţie prudenţială foarte bine învăţată din propria lor devenire istorică, ungurii vor rezilia contractul cu Teutonii la anul 1225.
Titus Filipas

Steve Jobs şi Apple

L-am considerat pe Steve Jobs drept un Leonardo da Vinci al tehnologiei IT. Produsele create de el îmbinau invenţia tehnologică şi estetica. Familia lui Steve Jobs venea din Siria (Isauria). Iar mama lui Leonardo da Vinci era o sclavă isaură. Steve Jobs a fost furnizorul de „core competence” (meseria întreprinderii) pentru Apple. Am mai zis că Steve Jobs a folosit legea debuşeurilor, a lui Jean Baptiste Say : „Produsul creează piaţa”. Ori Sartrian spus : „Ce doresc eu, doreşte/va dori şi consumatorul.” Bine, Steve Jobs a lucrat mult pentru dorinţa lui, consumatorul doar în momentul cumpărării. Există conceptul „ciclul de viaţă al produsului”, aplicat şi în economie, dar şi în problema impactului ambiental al produsului. În mediu, problema se pune dramatic, from –the- cradle- to- the- grave, ceea ce poate dura şi zeci de ani. Este exact extensia de timp pe care lucrează analiza LCA. Şi aici, Apple înregistrează nişte contra-performanţe îngrozitoare http://www.guardian.co.uk/environment/2011/jan/20/apple-pollution-supply-chain  / http://www.guardian.co.uk/technology/2010/aug/25/apple-iphone-green-ranking . Încă din faza cradle, fiecare iPhone este îmbibat cu sânge.
Titus Filipas

Punţi între vechi şi nou

Activul strategic al unei întreprinderi este meseria acelei întreprinderi, sau „the core business”. Trebuie construite punţi între cuvintele româneşti cele vechi şi sintagmele noi, fie pe româneşte, fie în globish. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/10/06/pentru-cine-face-teste-banca-nationala/

Titus Filipas

Malacii fătaţi de vaca neagră a lui Bela Kun

Pe 30 decembrie 1989, Gabriel Liiceanu scria un „Apel către lichele“. De ce să nu vorbim atunci despre două grupuri în opoziţie ? Pe de o parte sunt lichelele, pe de altă parte sunt malacii fătaţi de vaca neagră a lui Bela Kun (gaura din drapelul „revoluţiei române” spune exact aceasta!). Înainte de 1989 îi ştiam pe Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, apoi au apărut nenumăraţii culturnici de elită de la GDS. Şi mai era pe acolo, înainte de 1989, un Alexandru Paleologu, nevinovat şi bun patriot român. Dar iată ce spune (cred că bietul conu Alecu Paleologu se răsuceşte în mormânt) acum fiul său, şi el unul dintre culturnicii de elită : Oferim 12 teritorii istorice către UDMR http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/oferta-pdl-catre-udmr-12-teritorii-istorice-paleologu-acum-nu-vom-ceda-absolut-tot-ce-vrea-udmr-sa-mai-lase-si-ei-de-la-ei-239737.html  Însă acesta-i un pas important pentru realizarea visului Ungaria Mare al cominternistului Bela Kun, al amiralului Horthy, şi al revoluţionarilor maghiari din 1956 care aveau tot steag găurit! Cominternistul Bela Kun a fost reabilitat de revoluţia maghiară de la 1956. De ce oare ? Republica Sovietică Maghiară a lui Bela Kun (a durat puţin, din fericire pentru români, dar şi pentru unguri, Armata Regală Română eliberatoare a fost primită cu flori de populaţia din Budapesta) semăna, cât de cât, cu Ungaria Mare. Care, de fapt, a fost distrusă definitiv de sultanul Soliman Magnificul în anul 1526, prin rezultatele bătăliei de la Mohaci. Până la 1918, Budapesta din statul distopic KundK era numai capitală pentru parlamentul popoarelor din Transleithania. Iar Transleithania nu era Ungaria Mare !
Titus Filipas

„Orice discurs este manifestarea ideilor”,

spunea Destutt de Tracy. În secolul XVII, când la noi, în Romania, Miron Costin propunea un enunţ în limba română pentru postulatul identităţii din logică, în Hesperia, Thomas Hobbes scria : „Ignoranţa asupra semnificaţiei cuvintelor, semnificaţii care sunt necesare pentru înţelegere, i-a predispus pe oameni să ia pe încredere nu doar adevărul pe care ei nu-l cunosc, însă de asemenea să ia pe încredere şi erorile, ba chiar mai mult, şi nonsensul în care ei cred: pentru că nici eroarea, nici sensul nu pot să fie detectate fără o înţelegere perfectă a cuvintelor.” (excerpt din Leviatanul). În iarna 1785-86, filosoful moral utilitarian Jeremy Bentham traversa Valahia şi Moldova.Ţări ai căror autohtoni tăceau, în grai pierdut, sub oprimarea fanariotă. Jeremy Bentham era totuşi gata de conversaţie cu locuitorii autohtoni. Nu găseşte vreunul capabil de a purta un dialog. În Bucureşti („oraş cu multe turnuri înclinate, Pisa are doar unul şi este celebru”, remarca filosoful moral), Jeremy Bentham găsea un grec capabil să discute despre filosofia lui Helvétius. Iar despre locuitorii autohtoni din Valahia şi Moldova, Jeremy Bentham va scrie ulterior că erau nişte „legume” („vegetables”). În secolul XIX, pruncii români quintesenţiali,vorbesc despre Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru, îl citeau pe filosoful şi economistul Destutt de Tracy, discutau ideile sale chiar înainte de Revoluţia naţională de la 1821 condusă de Tudor. La Revoluţie, Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu. Există o congruenţă între timpuri ? În prima jumătate a secolului XIX, incorporarea ideologiei primare a lui Destutt de Tracy, ca un acquis în ideologia naţionalismului românesc, a permis locuitorilor autohtoni să depăşească stadiul de „legume” în discursul lor. Nu sîntem cu nimic mai prejos decât cei din Occident ori din MittelEuropa. În secolul XX, cehul Vaclav Havel scria bine documentat despre felul cum se iniţiază activitatea asociativă şi partidele politice: “Partidele politice sunt un fel de finalizare a unei activităţi asociative. Nu putem imagina activitatea unei societăţi democratice fără acestea.” Începând cu deceniul doi al secolului XIX, mişcarea asociativă generată de „pruncii români” avea să conducă la formarea Partidei Naţionale, o mişcare modernă care a condus la democraţie. A fost impulsionată endogen, dar totodată a fost ajutată de ideologia primară a lui Destutt de Tracy asimilată ca un acquis european. Trebuie să vedem efectele complexităţii evenimentelor produse în timp, cu efecte exercitate asupra istoriei noastre. Dar câtă informaţie deţinem despre acea complexitate ? Încercăm să o căutăm. În expunerea complexităţii sîntem mai radicali decât Nietzsche, fără să fim nihilişti, credem în valorile de sorginte divină, credem în teologia politică. La fel ca Sfântul Ierarh Vasile cel Mare sau la fel ca deţinutul politic Petre Ţuţea. În definitiv, chemăm teologia politică pentru că trebuie să afirmăm drepturile regaliene pe care le avem, care ne legitimează în istorie. Este celebră opinia filosofului Petre Ţuţea despre Teologia Politică : “Istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile Voievozilor este egală cu zero”. Anti-românismul trebuie dizolvat. Anti-românismul ideologic apare mai întâi în normativitatea logocentrică Montesquieu-Voltaire-Gibbon. În această normativitate generată în Occident dar plătită de Rusia, a fost încheiat tratatul de la Kuciuk Kainargi din anul 1774. Tratatul nega Capitulaţiunea de la 1740 pentru drepturile principatului moldovenesc în Romania Orientală nord-pontică. Un orientalist precum cardinalul de Fleury, cancelarul Franţei la acel moment, a înlesnit legitimarea acelor drepturi printr-un act internaţional. Capitulaţiunea de la 1740, semnată şi de Imperiul Otoman şi de Franţa, a fost gerată din partea Franţei de cardinalul André Hercule de Fleury (1653 – 1743), cel care a chivernisit foarte bine pentru interesele Franţei şi o parte din pacea de treizeci de ani. Anul 1774, atât anul morţii suveranului Franţei Louis XV pe vremea căruia diplomaţia adusese garanţia Franţei la frontiera pe Bug, cât şi anul tratatului de la Kuciuk Kainargi care, prin faptul că suspenda pentru aproape două veacuri Capitulaţiunea de la 1740, este mult mai tragic prin consecinţe pentru noi decât anul 1789. Grila de interpretare a istoriei pe care o folosim se bazează pe abordarea filosofică propusă de Theodor Adorno şi pe abordarea istorică propusă de Simon Sebag Montefiore. Fiind transpusă în contextul intereselor româneşti. Nu înseamnă recurs la teoria conspiraţiei dacă afirmi că epoca fanariotă a reprezentat pentru noi un risc de signatură, un risc idiosincratic şi un risc sistemic. Epoca fanariotă la noi coincide în timp cu Epoca Luminilor din Occident pe care noi am pierdut-o. Trebuie să mai spunem un adevăr. Anumite forţe intelectuale din Epoca Luminilor au impus o direcţie de evoluţie politică Rusiei din secolele XVIII, XIX, XX şi XXI. Când studiem Epoca Luminilor recunoaştem că destinul nostru ca români a fost influenţat pozitiv de ideologia lui Condillac, dar prea adesea uităm că a fost influenţat negativ de ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon. Aceasta desfiinţa conceptul geopolitic Romania, concept creat în primele patru veacuri ale erei creştine. În legitimarea conceptului geopolitic Romania, teologia politică a Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare a jucat un rol covârşitor. Teologia politică a Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare a fost este complet neglijată, obliterată, de ideologia rusească a lui Nicolai Karamzin, continuator de facto a stilului Gibbon denigrator de Romania. Admiraţia lui Karamzin faţă de Gibbon arată, –zic eu în oblocviu–, încadrarea ideologiilor Montesquieu-Voltaire-Gibbon şi Karamzin în dialogismul promovat de literatul rus Mihail Bahtin. De altminteri, cred că este şi o buclă de reacţie „cibernetică” aici : Crezul literatului Mihail Bahtin a fost puternic modelat de ideologia lui Nicolai Karamzin. Bahtin însuşi percepea subliminal această identitate ideologică între sinele său şi Karamzin. Pentru a se disculpa într-un fel, –nu faţă de lumea exterioară ci faţă de sine însuşi–, Mihail Bahtin creează conceptul de polifonie a ideologiilor diverse prezente în acelaşi narativ. Reamintesc că ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a înlocuit Romania cu Bysance, împotriva unei vechi tradiţii istorice reamintită în anul 1095 la Clermont, în Occitania, acea parte din Occidentul Europei unde exista încă o conştiinţă publică vie a apartenenţei la Romania. Bazându-se pe asemănări între cuvintele româneşti şi cuvintele provansale, Şerban Cioculescu bănuia o continuitate lingvistică neolatină din România până în Languedoc. Se cunosc prea bine definiţiile cele mai comune date Iluminismului, anume că acesta este o replică propusă barocului, şi că Iluminismul încearcă să înlăture „dogmele religioase”. Nu spunem că aceste definiţii sunt „comunistoide”. Însă triada iluminiştilor Montesquieu-Voltaire-Gibbon fără îndoială că exagerează pedalând pe aceste definiţii anti-religioase. Termenul Bysance este un anacronism, termenul Romania este cel adevărat. Contra Reforma punea un accent deosebit pe construcţia barocă. În arhitectură, dar şi în geopolitică. Mişcarea de Contra Reformă ne restituie Romania, este drept că în varianta Neoacquistica şi dintr-o Pohtă a Voievodului Mihai. În şcoala noastră-i studiată prea puţin Contra Reforma, motivul fiind acela că noi sîntem un popor ortodox, ceea ce-i foarte adevărat. Dar nu trebuie să uităm că în mişcarea de Contra Reformă, papa de la Roma acţiona totodată ca Patriarh al Apusului, un patriarh ale cărui drepturi şi obligaţii fuseseră gravate în memoria creştinismului ca lege ecleziastică în secolul V de către centrul Bisericii Universale.
Titus Filipas

Cum definea Thomas Carlyle Prezentul

“Este cel mai nou născut prunc al Veşniciei, este moştenitorul tuturor epocilor pierdute, cu ceea ce au avut ele bun şi rău, este părinte al întregului viitor cu semnificaţia sa şi întrebările lui cele mai noi.”  Vezi şi  http://nastase.wordpress.com/2011/10/02/vina-principala-a-lui-basescu/
Titus Filipas

Diagrama radar

Unul dintre spitalele militare de campanie proiectate de inginerul Isambard Kingdom Brunel (1806 – 1859) pentru războiul de pe istmul baltico-pontic (mult mai cunoscut ca Războiul Crimeii) va fi instalat la Scutari, cartierul asiatic al oraşului Istanbul. Aici, sora de caritate Florence Nightingale (1820-1910) confruntă o cohortă de probleme. Pentru gestionarea lor, Florence Nightingale inventează instrumentul managerial matematic chemat “diagrama polară” pentru indicatori relevanţi, numită acum şi ‘diagrama radar’ sau ‘diagrama păianjen’, folosită în prezent la managementul calităţii totale în organizaţii, într- un stil botezat de industriaşii japonezi cu termenul Kaizen. Vezi şi http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/bbc-acuzat-ca-insultat-o-pe-florence-nightingale-femeie-manipulatoare-nevrotica-si-reprimata-sexual-239229.html
Titus Filipas

Antreprenor, sau pungaş ?

Recomand articolul profesorului Philip Scranton : Linia subţire dintre condiţia de „antreprenor” şi condiţia de „pungaş” http://teachinghistory.org/history-content/ask-a-historian/24287
Titus Filipas

Despre „căpitanii de industrie”

Istoria se repetă ? Ştim, cumva, de la Vico. Situaţia economică din 2008 încoace seamănă mult cu situaţia economică descrisă de Thomas Carlyle în cartea „Trecut şi prezent”, publicată în anul 1843. În tranziţia economică de la noi s-au auzit frecvent termeni precum oligarhi, moguli, baroni locali, baroni economici din partide. Bizar, lipseşte un termen folosit de Mihai Eminescu în secolul XIX : căpitanii de industrie. Termenul a fost forjat de Thomas Carlyle în cartea „Trecut şi prezent” (capitolul IV). Tot aici, Thomas Carlyle trasează distincţia limpede între economia producţiei, şi falsa economie a bulelor speculative. În fine, cred că şi Lenin (Vladimir Ilici Ulianov) extrăgea inspiraţia pentru faimoasa expresie : „Să te ferească Dumnezeu de aristocraţia muncitorească!”. Pentru că în amintita carte a lui Thomas Carlyle se întâlneşte sintagma „noble Master worker”. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/09/30/realitatea-tv-ora-22-00-3/

Titus Filipas