Pe 30 decembrie 1989, Gabriel Liiceanu scria un „Apel către lichele“. De ce să nu vorbim atunci despre două grupuri în opoziţie ? Pe de o parte sunt lichelele, pe de altă parte sunt malacii fătaţi de vaca neagră a lui Bela Kun (gaura din drapelul „revoluţiei române” spune exact aceasta!). Înainte de 1989 îi ştiam pe Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, apoi au apărut nenumăraţii culturnici de elită de la GDS. Şi mai era pe acolo, înainte de 1989, un Alexandru Paleologu, nevinovat şi bun patriot român. Dar iată ce spune (cred că bietul conu Alecu Paleologu se răsuceşte în mormânt) acum fiul său, şi el unul dintre culturnicii de elită : Oferim 12 teritorii istorice către UDMR http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/oferta-pdl-catre-udmr-12-teritorii-istorice-paleologu-acum-nu-vom-ceda-absolut-tot-ce-vrea-udmr-sa-mai-lase-si-ei-de-la-ei-239737.html Însă acesta-i un pas important pentru realizarea visului Ungaria Mare al cominternistului Bela Kun, al amiralului Horthy, şi al revoluţionarilor maghiari din 1956 care aveau tot steag găurit! Cominternistul Bela Kun a fost reabilitat de revoluţia maghiară de la 1956. De ce oare ? Republica Sovietică Maghiară a lui Bela Kun (a durat puţin, din fericire pentru români, dar şi pentru unguri, Armata Regală Română eliberatoare a fost primită cu flori de populaţia din Budapesta) semăna, cât de cât, cu Ungaria Mare. Care, de fapt, a fost distrusă definitiv de sultanul Soliman Magnificul în anul 1526, prin rezultatele bătăliei de la Mohaci. Până la 1918, Budapesta din statul distopic KundK era numai capitală pentru parlamentul popoarelor din Transleithania. Iar Transleithania nu era Ungaria Mare !
Titus Filipas
Etichete: 1989, Gabriel Liiceanu, Romania Neoacquistica, România, Titus Filipas
