Cancerigene în aquifere

Acum vreo două zile l-am auzit pe Traian Băsescu declarând eufemistic : „Am semnat contracte prin care va fi adusă tehnologie americană pentru economia românească”. Atât. Să lămuresc. Este vorba despre tehnologie de hydrofracking (fracturare hidraulică) pentru extracţia gazului. Se injectează sub mare presiune în rocile care conţin gaz în pori o soluţie de apă plus vreo 500 de substanţe chimice, dintre care câteva zeci sunt cancerigene dovedite. În Franţa, metoda hydrofracking a fost recent interzisă. Şi în USA, agenţia EPA acordă autorizaţii cu mare dificultate, doar în respectul principiului precauţionar. Gazul de şist extras prin hydrofracking poluează ireversibil aquiferele cu substanţe cancerigene. Politica lui Traian Băsescu de a invita aici firme americane pentru hydrofracking nu vatămă în vreun fel Rusia ! Nu, politica iresponsabilă a lui Traian Băsescu vatămă numai populaţia din România ! Vezi şi http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/noua-strategie-energetica-incepe-exploatarea-gazelor-de-sist-237783.html
Titus Filipas

Care-i conjunctura economică europeană ?

Vorbeam pe un fir precedent despre dificultăţile unor bănci europene care deţineau în portofoliu obligaţiuni de stat ale Greciei. Bizar, fără ca Grecia să fi adoptat măsuri serioase de redresare economică, aceste bănci europene din zona euro şi-au revenit brusc! Să reamintesc că această instabilitate financiară a fost provocată de notaţii ale mult celebratelor, şi temutelor, trei agenţii de ranking americane, nu le mai spun numele. Am mai comentat că acesta era un atac american premeditat asupra monedei euro. Cum au reacţionat monetariştii europeni ? Trebuie să recunosc că ei sunt realmente foarte buni ! Băncile centrale puternice ale naţiunilor europene au început să refinanţeze băncile din zona euro, vorbesc despre băncile aflate în dificultate, să le refinanţeze deci, însă nu în moneda euro!, ci cu foarte mulţi dolari. Şi acele bănci care păreau că se prăbuşesc, şi vor putea astfel să fie cumpărate ieftin, şi-au revenit ! Totodată ţările puternice din UE au început să lanseze ameninţări abia voalate că statele europene vor decide să ia măsuri energice asupra finanţei oculte. Chiar că nu înţeleg de ce situaţia periclitată a economiei europene s-a ameliorat brusc! Este nevoie, sau nu este nevoie, de state europene puternice care să acţioneze asupra finanţei internaţionaliste oculte?
Titus Filipas

Bănci franceze

Există două categorii de bănci franceze în ceea ce priveşte cultura percepţiei riscului. Cele două categorii au fost stabilite de către agenţiile americane de notaţie Moody’s, Standard & Poor’s şi Fitch. În prima categorie (cea rea) se află băncile franceze BNP Paribas, Crédit agricole şi Société générale. În cealată categorie sunt Natixis, Banques Populaires şi Caisses d’Epargne. Spuneam pe fire mai vechi despre cultura percepţiei riscului că ea ţine de unul dintre cele trei tipuri de cunoaştere esenţiale pentru lumea modernă : anume de cunoaşterea prudenţială. Să nu se înţeleagă de aici că tipurile de cunoaştere umană ar fi limitate la trei, aceasta-i doar abordarea curentă din antropologia pragmatică, bine înstăpânită şi respectată de exemplu în ecologia industrială (nu doar în filosofie, în treacăt fie spus, nu înţeleg de ce preşedintele Traian Băsescu afirmă atât de peremptoriu că „filozofii sunt tâmpiţi!”). Pe de altă parte, oamenii care lucrează în toate băncile amintite mai sus au trecut prin aceleaşi şcoli de educaţie franceză. Atunci, se pune întrebarea : De ce nu au reacţionat ei exact în acelaşi chip ? Răspunsul, în opinia mea, poate fi dat de ceea ce numesc a fi „perturbaţia internaţionalistă”. Mai exact, de normele impuse prin acordurile Basel privitoare la riscul bancar. Am mai zis că acordul Basel II asociază un risc nul titlurilor/obligaţiunilor pentru datoria suverană. Un adevăr este bine ştiut de toţi, inclusiv de Rusia şi China : anume că obligaţiunile americane T-bonds prezintă risc zero. Chiar şi acum ! Problema pentru BNP Paribas, Crédit agricole şi Société générale a fost aceea că au luat drept perfect valabilă, cel puţin pentru oricare stat din UE, normarea din acordul Basel II privitoare la obligaţiunile de stat. În consecinţă, aceste bănci au cumpărat cu mare lejeritate obligaţiuni de stat ale Greciei. De unde au apărut problemele lor actuale !
Titus Filipas

Expresia “boscorodeala popilor”

Asăneştii dăduseră ordin să fie tăiată limba popilor care ţineau slujba în limba română. Slavona a creat un inel de fier în jurul nostru. Popii români numai se prefăceau că ţineau slujba în slavonă. De aici expresia “boscorodeala popilor”. Nicolae Iorga pur şi simplu rîdea la ideea că între Ioniţă Asan şi istoria românilor ar fi vreo legătură bună ! Încarcerarea lingvistică slavonică în biserică a fost ruptă abia prin epistemologia lui Coresi ; era acolo influenţa Reformei germane. Şi poate că greşeala cea mare a papei Inocenţiu al III-lea în relaţia cu Ioniţă Caloianul Bulgarul a fost aceea că nu a trimis în Balcani grămătici care să alcătuiască o gramatică a Limbii Române. Dar asta ar fi însemnat să facă el însuşi Reforma ! Mă întreb dacă originile absurdului literar la noi nu se află tocmai în interferenţa veche şi păguboasă cu slavona. Bine, slavona era un limbaj de o calitate excepţională. Fusese creată în primul umanism bizantin, de călugării Fotie, Chiril şi Metodiu. Dar era o limbă artificială, la fel ca sanskrita. Nu-i mai puţin adevărat că slavona a reuşit să creeze un imperiu, Rusia !
Titus Filipas

Extensia UE şi “loviluţia română”

“Germania pregăteşte un plan de susţinere a băncilor în cazul intrării Greciei în default” http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/germania-pregateste-un-plan-de-sustinere-a-bancilor-in-cazul-intrarii-greciei-in-default-237129.html Problemele noii monede euro sunt de fapt nişte probleme fundamentale şi foarte vechi. Fundamentele banului Fiat! (cum este noua monedă euro) sunt vag amintite şi în textul Vechiului Testament, şi în textul Evangheliei lui Matei. Acum, să spunem noi un lucru care nu-i spus : “loviluţia română”, prin care au fost brutal distruse fundamentele statului naţional unitar românesc (foarte corect puse pe plan ideologic la începutul secolului XIX), precum şi economia românească, este intim legată de noua monedă euro. Germania a fost obligată să le accepte pe cele două, numai de dragul proiectului său de unificare. Dar Germania a pus încă din 1988 o condiţie fermă : noua monedă euro va fi construită ca ban Fiat! în UE pe baza vechii mărci vest-germane. Extensia UE a fragilizat această bază. Pentru că, ştim din Evanghelia lui Matei, trebuie să existe o Metrică din bani- marfă (commodity money) pe care se bazează şi moneda euro ca ban Fiat! Or, la fiecare nouă extensie UE, această Metrică trebuia să fie lărgită şi redefinită. Ceea ce nu s-a întâmplat. După cum nu se întâmplă nici măcar acum !
Titus Filipas

Jamahiria a încetat să existe

Deci Jamahiria colonelului Muammar Kadhafi a încetat să mai existe. Jamahiria înseamnă, mai mult sau mai puţin, republică, şi fusese concepută de colonelul Muammar Kadhafi ca o uniune tribală din care îşi extrăgea puterea de stat naţional unitar. Putem vorbi acum despre Republica Libia ? Şi care-i sursa ei de putere ? Acestea sunt întrebări fără de răspuns în prezent. Pentru că mitul „rebelilor libieni” care luptă pentru democraţie s-a dovedit a fi doar o „făcătură”, un canular. De la început şi până la sfârşit, „Revoluţia libiană” s-a dovedit a fi numai etichetă înşelătoare pentru o evidentă operaţiune NATO în Africa de Nord. Ca realitate libiană concretă, sub „Revoluţia libiană” şi sub operaţiunea NATO se ascund de fapt şase luni de război civil. Demantelarea puterii regimului Kadhafi s-a bazat în mod cert, şi în mod premeditat, pe dezagregarea sursei lui de putere în Libia, adică pe distrugerea coeziunii fragile între triburi, coeziune pe care, de bine de rău, el reuşise să o realizeze în cele peste patru decenii de regim autoritar. Iar pentru Uniunea Europeană, a cărei frontieră sudică este Mediterana, o problemă geopolitică se pune acum : Destabilizarea din Libia va antrena o destabilizare în toată Africa de Nord ? Atacul de ieri al mulţimii dezlănţuite şi fanatizate din Cairo asupra ambasadei statului Israel pare să arate instalarea unei asemenea situaţii extrem de îngrijorătoare. Nu doar pentru statul Israel, ci şi pentru statele din UE. Dar să examinăm starea uniunii tribale din Libia. Ne place ori nu ne place, trebuie să acordăm oarece credit acelora care ziceau, şi zic, despre Muammar Kadhafi că este caracterizat printr-un coeficient IQ foarte mare. Unul dintre cele mai puternice triburi afiliate Consiliului Naţional de Tranziţie, vorbesc despre tribul Obeidi, a intenţionat să revină la Kadhafi atunci când un fiu al tribului, generalul Abdel Fatah Younes, a fost ucis de forţe obscure din cadrul CNT. Numai intervenţia occidentală energică a stopat această mişcare de refacere a puterii lui Kadhafi. Grupul cel mai combativ anti- Kadhafi din CNT pare să fie ramura locală a organizaţiei teroriste islamice Al-Qaida. Aşa că intervenţia românească anti- Kadhafi posedă şi stridentă, supărătoare, coloratură de operaţiune pro Al-Qaida. Deja nu se putea vorbi despre unitate în Libia, pentru că triburile din Tripolitania şi Fezzan (o zonă deşertică, extrem de bogată în hidrocarburi) au rămas tot timpul neutre în răboiul civil. Chiar după aparenta victorie a „revoluţiei libiene”, triburile din Fezzan şi Tripolitania nu afişează măcar un minim deziderat de a participa la împărţirea puterii în Libia! Nu se poate vorbi acum într-un mod cert despre o republică Libia, şi pentru simplul motiv că din CNT face parte şi un grup venit din străinătate care militează pentru reinstaurarea monarhiei senousside (răsturnată, pe vremuri, de tînărul revoluţionar Kadhafi). Atunci, care sunt cele mai puternice triburi care exercită o influenţă notabilă în CNT ? Se pare că sunt triburile din Cirenaica. Numai că, numai că, ele sunt controlate de Al-Qaida! Şi ele au reuşit deja să impună inserarea legii Sharia în proiectul de constituţie al „noului stat libian democratic”.
Titus Filipas

Principiul lui Leontieff

Cine întreţine această farsă de blog riscograma.ro, cu subtitlul BUSINESS INTELLIGENCE ? Lucian Davidescu, jurnalist la RL ! Am mai purtat o dispută pe blogul său. Reamintesc. “Ceauşescu a cumpărat tehnologie veche”, citeam la http://www.romanialibera.ro/blog/lucian.davidescu/de-ce-a-crescut-economia-in-anii-70-si-de-ce-a-cazut-la-loc-217208.html . Răspundeam : +Totalmente fals. Începând din 1973, România a avut acces liber la piaţa factorilor de producţie tehnologici (factor market) din USA. Şi acea piaţă, în mod inerent, în mod inevitabil, în mod structural, oferea numai produse high tech din categoria „bunuri de capital” (capital goods) pe care Nicolae Ceauşescu le cerea pentru echiparea industriei româneşti. Aşa cum arată un studiu al lui J.W. Kendrick pentru OCDE, Statele Unite erau chiar interesate să vândă cât mai rapid acel capital tehnic tangibil. Pentru că tot din 1973, mai arată studiul lui J.W. Kendrick, Statele Unite intrau într-o perioadă de schimbare a raportului capital tangibil/capital intangibil în economia lor. Adică SUA intrau într-o fază numită “economia cunoaşterii” (knowledge economy). / Şi ce răspundea acest domn jurnalist de la RL ? La orele 12:36 pe 20 Februarie Scris de Lucian Davidescu : +Vise http://en.wikipedia.org/wiki/CoCom “factor market” ăsta-i doar un concept teoretic, nu o bursă. Nu mai folosiţi termeni pe care nu-i pricepeţi.+ / / Am replicat la orele 13:33 pe 20 Februarie @Lucian Davidescu : Echiparea industriei româneşti, ei da, industriei româneşti!, se făcea cu „bunuri de capital” (capital goods). Cred că este necesar să studiezi noţiunea de „capital goods”. Ai să descoperi că acestea nu se achiziţionează de pe piaţa bursieră, ci de pe piaţa factorilor de producţie http://en.wikipedia.org/wiki/Factor_market_(economics)  Citez din articol : „Firms obtain the inputs or factors of production in the factors markets”. Calitatea pieţei de factori de producţie din USA face automat ca „bunurile de capital” (capital goods) folosite pentru echiparea industriei româneşti de către Nicolae Ceauşescu să fi fost high tech la vremea aceea. / Am adăugat la orele 16:18 pe 20 Februarie : +Bunurile capitale sunt durabile. Acumularea datoriei suverane în perioada Ceauşescu, şi plata ei prin tradiţionala monedă fungibilă românească, anume cerealele şi carnea de vită hrănită cu cereale, a fost justificată de construirea unei industrii româneşti extrem de moderne, bazată pe capital tehnic High Tech la momentul 1989. Laureatul premiului Nobel pentru economia politică, Vassily Leontieff, scrie în mod expres în lucrările sale că bunurile capitale (capital goods) sunt caracterizate prin durabilitate. Principiul lui Vassily Leontieff mai este justificat şi de faptul că există totodată noţiunea de ‘vintage capital’ referitor la acel capital tehnic uneori realmente mai vechi, dar care continuă să fie folosit cu succes într-o industrie care este managerial corect condusă. Clamarea primului ministru Petre Roman, imediat după ce a preluat puterea în România, că “industria românească este un morman de fiare vechi”, contrazice flagrant principiul lui Leontieff. Din stupiditate ? Nu cred. Premeditat ? Aşa cred. Petre Roman face parte dintr-o familie de alogeno-cominternişti venită în ţară pe tancuri sovietice, cu obiectivul de a distruge România.+ Iată ce-mi răspundea acest „jurnalist” Lucian Davidescu la orele 01:09 pe data de 21 Februarie : +Presupun c-ai votat “una mai bună ca Skoda”+ / Ce îţi pot spune ţie ? Testul PISA trebuia făcut în anul 1989. După „loviluţie”, învăţământul românesc s-a degradat rapid. Nu din vina dascălilor.
Titus Filipas

Napoleonizarea şi adolfizarea lui Traian Băsescu

Asistăm la napoleonizarea şi adolfizarea lui Traian Băsescu de către „ideologii de dreapta” din România prezentului. Aceşti pseudo-ideologi ai partidului PDL (spun pseudo-ideologi, pentru că ei sunt foarte îndepărtaţi de ideologia naţionalismului românesc ce incorporase, ca un acquis occidental, Ideologia primară a lui Destutt de Tracy) proslăvesc frenetic „doctrina Băsescu pentru reforma statului românesc” . Trebuie să inserez totuşi îndreptarea necesară : Nu-i vorba despre „reforma statului românesc”, ci pur şi simplu despre o conspiraţie de tip Sabin Gherman pentru distrugerea fundamentelor statului românesc! E simptomatic faptul că lauda „doctrinei Băsescu” („Nu mă pot abţine” – cum scria pe blogosferă Adrian Păunescu) pentru reforma statului românesc se face în termenii cei mai bonapartişti cu putinţă, extraşi parcă direct din le Moniteur universel (Paris), vorbesc aici despre numărul din 21 décembre 1812. Un autentic ideolog şi doctrinar economic de dreapta, vorbesc eu aici despre domnul Fritz Hayek, observa deosebit de corect în “The Counter-Revolution of Science : Studies on the Abuse of Reason”, faptul că atacul lui Destutt de Tracy împotriva statului era de fapt un atac orientat împotriva Imperiului modern generic, sau pe atunci împotriva statului francez cuprins în reforma napoleoniană. Costurile în oameni, deci costurile în „carne de tun” ale reformei napoleoniene au distrus realmente pentru totdeauna „măreţia Franţei”. În excerptul pe care îl citează Fritz Hayek, Napoleon începea cu un atac asupra ideologiei primare a lui Destutt de Tracy. Atacul este caraghios, el seamănă cu faimosul discurs al lui Charlie Chaplin din Der große Diktator http://www.youtube.com/watch?v=Z4UhJpviVYg&feature=related , vedeţi tot aici şi scena cu plânsul, precum şi blamul faţă de Djutten : „Toate necazurile ce au căzut peste frumoasa noastră Franţa trebuie să fie atribuite ideologiei, acestei metafizici sumbre ce continuă a căuta cu ingeniozitate cauzele primare, o ideologie ce ar vrea să fundamenteze chiar şi legislaţia popoarelor pe aceste cauze primare, în loc să adapteze legile la ceea ce ştim despre sufletul omului, şi la ceea ce am învăţat din lecţiile Istoriei.” În fine, vorbeam despre doctrina Băsescu pentru reforma statului românesc. Care-i legătura ? În Monitorul universal din 21 decembrie 1812, Napoleon Bonaparte se caracteriza drept „un homme appelé pour réorganiser un État”.
Titus Filipas

Doctrina economică neoclasică

În doctrina economică pe baza căreia funcţionează FMI, OMC şi Banca Mondială, fraza „Bogaţii trebuie să devină tot mai bogaţi, iar săracii tot mai săraci” este o chestie normativă ! Un coleg de pe blogosferă zicea : „Finalitatea asta a prevăzut-o şi… Marx”. Da, îmi amintesc că în vremea studenţiei l-am citit pe Karl Marx, tot ce a fost tradus pe româneşte. „Manuscrisele economico-filosofice” chiar mi-au plăcut, tot la fel Karl Marx a punctat exact cât de mult au suferit românii după 1812 sub jugul rusesc. Dar nu despre teoria economică marxistă vorbeam eu, evident că nu sînt un „nostalgic”, ci despre teoria economică neoclasică. (Este bizar că şi PSD-ul a avut un asemenea doctrinar, pe care domnul Adrian Năstase chiar îl preţuia). În neoclasicul economic, modelul normativ este de fapt bine ascuns printr-o analogie cu mecanica lui Poinsot. Este prezentă de asemenea şi o comparaţie cu modelul planetar : „Zeii” sau „elitele economice” se mişcă întotdeauna pe orbitele economice corecte, asta explică succesul lor . Iar puzderia de „stele căzătoare” ce se prăbuşesc la pământ zi şi noapte, oamenii de rând adică, îşi „merită” destinul. Pentru că aşa este construit Universul. Fără ajutorul lui Dumnezeu (cum zicea Laplace, păşind pe urmele lui Voltaire). Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/09/06/stanga-victorioasa-in-alegerile-din-germania/
Titus Filipas

Morala familiei Tismineţki

Încă o chestie relevantă despre morala familiei Tismineţki –Tismăneanu, de astă dată spusă de Lucia Hossu Longin : +Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curînd am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu“ (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vînduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi“, care apar în documentul „Patrimoniu“, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.+ Sursa http://www.observatorcultural.ro/Nu-doresc-sa-lucrez-intr-un-muzeu-al-figurilor-de-ceara*articleID_23314-articles_details.html
Titus Filipas