Deci Jamahiria colonelului Muammar Kadhafi a încetat să mai existe. Jamahiria înseamnă, mai mult sau mai puţin, republică, şi fusese concepută de colonelul Muammar Kadhafi ca o uniune tribală din care îşi extrăgea puterea de stat naţional unitar. Putem vorbi acum despre Republica Libia ? Şi care-i sursa ei de putere ? Acestea sunt întrebări fără de răspuns în prezent. Pentru că mitul „rebelilor libieni” care luptă pentru democraţie s-a dovedit a fi doar o „făcătură”, un canular. De la început şi până la sfârşit, „Revoluţia libiană” s-a dovedit a fi numai etichetă înşelătoare pentru o evidentă operaţiune NATO în Africa de Nord. Ca realitate libiană concretă, sub „Revoluţia libiană” şi sub operaţiunea NATO se ascund de fapt şase luni de război civil. Demantelarea puterii regimului Kadhafi s-a bazat în mod cert, şi în mod premeditat, pe dezagregarea sursei lui de putere în Libia, adică pe distrugerea coeziunii fragile între triburi, coeziune pe care, de bine de rău, el reuşise să o realizeze în cele peste patru decenii de regim autoritar. Iar pentru Uniunea Europeană, a cărei frontieră sudică este Mediterana, o problemă geopolitică se pune acum : Destabilizarea din Libia va antrena o destabilizare în toată Africa de Nord ? Atacul de ieri al mulţimii dezlănţuite şi fanatizate din Cairo asupra ambasadei statului Israel pare să arate instalarea unei asemenea situaţii extrem de îngrijorătoare. Nu doar pentru statul Israel, ci şi pentru statele din UE. Dar să examinăm starea uniunii tribale din Libia. Ne place ori nu ne place, trebuie să acordăm oarece credit acelora care ziceau, şi zic, despre Muammar Kadhafi că este caracterizat printr-un coeficient IQ foarte mare. Unul dintre cele mai puternice triburi afiliate Consiliului Naţional de Tranziţie, vorbesc despre tribul Obeidi, a intenţionat să revină la Kadhafi atunci când un fiu al tribului, generalul Abdel Fatah Younes, a fost ucis de forţe obscure din cadrul CNT. Numai intervenţia occidentală energică a stopat această mişcare de refacere a puterii lui Kadhafi. Grupul cel mai combativ anti- Kadhafi din CNT pare să fie ramura locală a organizaţiei teroriste islamice Al-Qaida. Aşa că intervenţia românească anti- Kadhafi posedă şi stridentă, supărătoare, coloratură de operaţiune pro Al-Qaida. Deja nu se putea vorbi despre unitate în Libia, pentru că triburile din Tripolitania şi Fezzan (o zonă deşertică, extrem de bogată în hidrocarburi) au rămas tot timpul neutre în răboiul civil. Chiar după aparenta victorie a „revoluţiei libiene”, triburile din Fezzan şi Tripolitania nu afişează măcar un minim deziderat de a participa la împărţirea puterii în Libia! Nu se poate vorbi acum într-un mod cert despre o republică Libia, şi pentru simplul motiv că din CNT face parte şi un grup venit din străinătate care militează pentru reinstaurarea monarhiei senousside (răsturnată, pe vremuri, de tînărul revoluţionar Kadhafi). Atunci, care sunt cele mai puternice triburi care exercită o influenţă notabilă în CNT ? Se pare că sunt triburile din Cirenaica. Numai că, numai că, ele sunt controlate de Al-Qaida! Şi ele au reuşit deja să impună inserarea legii Sharia în proiectul de constituţie al „noului stat libian democratic”.
Titus Filipas
Etichete: România, Titus Filipas, Winston Churchill
