Termenul Societatea Cunoaşterii (the Knowledge Society) a devenit desuet aproape. Oricum, el nu se dovedeşte a fi excesiv de inductiv pentru minte în crearea de întreprinderi economice noi. Surprinzător pentru mine să aflu că există o anumită şi certă congruenţă între cartarea de arhetipuri culturale meme şi modelele economice, mai precis modelele de întreprinderi economice. Aici prin cartare înţeleg aproape ceea ce scrie în DEX : “Urmărire pe teren și transpunere, prin semne și prin culori convenționale, pe hărți topografice, a răspândirii și a caracterelor diferitelor elemente din natură.” Şi o precizare : Este vorba despre natura cunoaşterii! Modelul economic începe cu identificarea resurselor. La începutul fondării sale ca formă de învăţământ modernă, în şcoala de la Sfântu Sava economia politică avea ca primă indicaţie bibliografică lucrarea lui Condillac (1715 – 1780) “Le Commerce et le gouvernement, considérés relativement l’un a l’autre”, publicată prima oară la 1776, adică în acelaşi an cu tratatul despre Bogăţia Naţiunilor. Constituirea valorii economice se face prin noţiunea de utilitate. Aici Condillac îi depăşea mult pe economiştii britanici, iar Destutt de Tracy, care îi continuă ideile, anticipează chiar noţiunea de utilitate marginală ce-i ingredient pentru Curentul principal din doctrina economică (Mainstream Economics) acceptată de instituţii precum FMI, Banca Mondială, şi Organizaţia Mondială a Comerţului. În acea carte din 1776, abatele de Condillac exprimă ideea vizionară că învăţământul şi cunoaşterea pot să creeze noi utilităţi cu valoare economică. Este bine ştiut faptul că un om din lumea academică îşi poate arăta acum pe deplin valoarea socială numai dacă este capabil să creeze întreprinderi economice start-ups. Sigur, sigur, sigur, până la “punctul mort” ele nu aduc profituri, dar pe această fază de costuri exclusive intervine ajutorul capitaliştilor de risc (venture capitalists) şi al investitorilor providenţiali (business angels). Dar în Societatea Cunoaşterii eficient explorată, totul va începe cu o navigaţie pe un teritoriu bine cartat al arhetipurilor culturale meme. Iar serendipitatea poate conduce paşii noştri către arhetipuri culturale cu utilitate. Şi ancorând aici, pe un asemenea arhetip cultural-ştiinţific având potenţial o utilitate care adaugă valoare economică, se poate construi un model de IMM. În Franţa de acum, rolul capitaliştilor de risc şi al investitorilor providenţiali este preluat de o societate de stat. Având însă un management vizionar şi inteligent pentru faza de evaluare a potenţialităţii noilor idei cu utilitate economică. O asemenea companie de stat ar trebui să fie creată şi în România.
Titus Filipas
Etichete: arhetip cultural, Condillac, Destutt de Tracy, Dezvoltare durabilă, Gabriel Liiceanu, România, Titus Filipas
