Educaţia ca industrie privată care aduce profituri

Rezultatele Bac-ului arată un risc idiosincratic, o eroare sistematică în învăţământul ghidat de linia trasată de preşedintele Traian Băsescu. Personaj cumplit de viclean, dar complet lipsit de strălucire intelectuală. Care este linia ? Se încearcă obţinerea unei noi surse de mari profituri private. Toate măsurile luate de actuala administraţie din România au fost destinate să împingă sistemul învăţământului de stat înspre colaps. Pentru a se demonstra că sistemul învăţământului public este ineficient. Şi spre a forţa privatizarea întregului sistem de învăţământ public din România. Dar acesta-i exact politica Marelui Licurici pe care o urmează preşedintele TB. În USA, unii americani simpli exprimă aceeaşi indignare ca şi simplii cetăţeni români. De altminteri am vorbit deja despre educaţie, ca industrie privată care aduce profituri enorme (celor care o controlează), în USA http://www.dailywealth.com/1775/An-American-Tragedy-Brewing  http://www.dailywealth.com/1776/One-of-the-Most-Obvious-Frauds-Ever-Foisted-on-the-American-People . Vezi şi
http://nastase.wordpress.com/2011/07/08/romanul-obisnuit-si-sluga-regimului-portocaliu/

Titus Filipas

Isidore Isou şi psihologia comportamentală

Părintele Iustin Pârvu a fost martor contemporan la evenimentele incriminate din Moldova şi Transnistria http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/maresalul-antonescu-a-spus-ca-a-fost-crescut-cu-ura-fata-de-evrei-si-turci-230367.html  De ce au refuzat cercetătorii de la INSHR să îl chestioneze despre acele evenimente chiar pe un martor ocular ? Cercetătorii de la INSHR nu demonstrează deontologie şi abordare obiectivă. Apoi, mai este şi mărturia negativă a scriitorului Isidore Isou (Jean-Isidore Goldstein). El nu scrie absolut nimic despre „Holocaustul din România”. A existat, n-a existat ? În toată acea perioadă a „Holocaustului din România”, Isidore Isou scria, liniştit, chiar netulburat de nimeni, poezie lettristă la Botoşani. Iar după ce pleacă în 1945 din România, Isidore Isou nu demască lumii întregi „Holocaustul din România”, ci scrie Manifestul Internaţionalei Lettriste. Certamente, scriitorul Isidore Isou s-a comportat ca şi cum n-ar fi existat un „Holocaust în România”. Ori s-a comportat ca şi cum n-ar fi ştiut nimic despre el. Or, în literatura şi documentarismul românesc există regula boierului Neacşu de la Câmpulung : „Dau ştire!” Faptul că Isidore Isou nu „dă ştire” despre Holocaustul din România, aruncă umbră de îndoială asupra existenţei Holocaustului din România. Pentru că, realmente, există şi psihologia behaviorală (comportamentală) născută dintr-un punct de vedere pozitivist. Iar faptul că aceşti „cercetători de la INSHR” nu l-au interogat pe martorul Iustin Pârvu arată că ei procedează foarte selectiv în alcătuirea documentaţiei pentru integrarea României în „industria Holocaustului”. După alcătuirea selectivă a „documentaţiei”, România va fi obligată să trimită spre exterior un enorm flux de bani. Către cine ?
Titus Filipas

Theodor Stolojan şi Elena Băsescu fac lobby pentru un “conglomerat financiar”?

În textul articolului http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/eba-a-salutat-in-pe-crearea-unui-cadru-legal-privind-credit-default-swap-230564.html  văd de vreo cinci ori folosită, la singular şi plural, expresia “vânzarea în lipsă”: (i) “vânzarile în lipsa si CDS” ; (ii) “vânzarea în lipsa favorizeaza” ; (iii) “a vânzarilor în lipsa în situatii exceptionale” ;(iv) “privind vânzarea în lipsa a instrumentelor financiare derivate”; (v) “reducerea practicilor speculative legate de vânzarea în lipsa”. Întreb : “lipsă” de ce anume ? Nu ştiu ce ar fi vrut să ascundă autorul, eu interpretez că ar fi vorba despre o lipsă de subiacent. O terminologie elementară, însă fundamentală în economia politică, a fost deja instituită în Epoca luminilor de către economiştii fiziocraţi. Mai precis, de către Quesnay în faimosul său “Tableau économique” publicat în anul 1758. Or, distincţia operată atunci de către medicul François Quesnay (medicul personal al doamnei de Pompadour şi al regelui Louis XV) în economia politică între “mărimile de stoc” şi “mărimile de flux”, rămâne capitală chiar şi acum. Vezi spre convingere articolul din Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Stock_and_flow . Din respectivul text Wiki aflăm că venitul/the income este “mărime de flux”. Însă articolul din România liberă conţine pasajul confuz : “instrument cu venit fix (default risk)”. Încercând să traducem în fugă, am putea spune că acest “instrument cu venit fix” ar echivala “riscul incapacităţii de plată”. Însă ar fi greşit să traducem aşa. „S” din CDS vine de la swaps/schimburi, care înseamnă permutări de fluxuri financiare. Iar CD înseamnă aici “creanţă dubioasă”. Însă nu cred că raportorul Theodor Stolojan (vezi articolul RL) a putut ajunge vreodată la gradul de transparenţă încât să vorbească despre “creanţă dubioasă”. Tot acest articol din RL este intenţionat obscur şi confuz. Două concluzii se desprind totuşi : 1/ Politicianul PDL-ist Theodor Stolojan a fost raportor în dosarul “Supravegherea suplimentară a entităţilor financiare care aparţin unui conglomerat financiar”. 2/ Europarlamentarul PDL Elena Băsescu a lăudat raportul prezentat de Theodor Stolojan. Pentru mine rămâne să pun trei întrebări : a/ Dosarul şi Raportul Stolojan cuprind vreun studiu de caz de “conglomerat financiar”? b/ Ce “creanţe dubioase” ascunde terminologia CD ? c/ Theodor Stolojan şi Elena Băsescu fac lobby pentru un “conglomerat financiar”? Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/07/07/contributia-mea-la-contributia-lui-basescu /
Titus Filipas

Pedagogia Waldorf şi Ideologia primară

“Secretele succesului la Bac al elevilor Waldorf” http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/secretele-succesului-la-bac-al-elevilor-waldorf-230357.html  Se spune că pedagogia Waldorf se bazează pe antroposofia esoterică a lui Rudolf Steiner (1861 – 1925). Dar însuşi Rudolf Steiner recunoaşte că a fost influenţat de epistemologia lui Johann Wolfgang Goethe. Astfel, în textul său din 1883, –Ştiinţa Goetheană–, antroposoful Rudolf Steiner scria : “Gândirea … nu este nici mai mult nici mai puţin un organ de percepţie, aşa cum este urechea sau ochiul. La fel cum ochiul percepe culorile, iar urechea sunetele, gândirea percepe ideile.” Surpriză pentru mine să constat aici trei influenţe. Bineînţeles, Goethe, însuşi Steiner declară aceasta, din păcate eu nu recunosc textul originar al literatului Goethe. Ceea ce constat, în schimb, este influenţa iluministului scoţian Thomas Reid (1710 – 1796), fondatorul Şcolii Scoţiene a Bunului Simţ (the Scottish School of Common Sense – reamintesc, în sensul cartezian, „le Bon Sense” ori the Common Sense înseamnă Raţiunea). Însă descopăr că Johann Wolfgang Goethe l-a citit, măcar în parte, pe scoţianul Thomas Reid. Iar în formularea „gândirea percepe ideile” observ influenţa ideologiei primare a lui Destutt de Tracy (1754 – 1836). Care, la rându-i, a fost influenţat de filosoful scoţian amintit. Ştim, –recunosc că eu n-am avut acces decât la cartea lui George Băiculescu–, faptul că Ioan Eliade Rădulescu, „pruncul român”, elevul apoi profesorul la şcoala de la Sfântu Sava, citea Ideologia lui Destutt de Tracy, comenta fragmente alese împreună cu Petrache Poenaru. Ideologia primară a lui Destutt de Tracy a fost un acquis european care a influenţat pozitiv ideologia naţionalismului românesc şi doctrina Partidei Naţionale. Liberalul Dan Amedeo Lăzărescu citise şi textele altor autori români care scriseseră înainte de 1948 pe tema aceasta. Dar la 1948, alogeno-cominterniştii Lioncik Tismineţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) şi Valter Roman (tatăl „revoluţionarului” Petre Roman) au ordonat arderea tuturor cărţilor despre ideologia naţionalismului românesc. Este oarecum de înţeles că în Raportul Tismăneanu, influenţa ideologiei europene primare asupra ideologiei naţionalismului românesc nu-i deloc amintită. Dar de ce au aplaudat această uitare filozofii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu ?
Titus Filipas

Abordarea industrială a Holocaustului

Nu ascund deloc faptul că eu îl acuz pe domnul Alexandru Florian, directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România, de „abordarea industrială” a problemei Holocaustului în România http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/maresalul-antonescu-a-spus-ca-a-fost-crescut-cu-ura-fata-de-evrei-si-turci-230367.html . Sintagma aceasta, anume „abordarea industrială”, o formulez strict în contextul cultural definit de scoţianul Thomas Carlyle, adică al interpretării de „ştiinţă a zilelor nefaste” (the Dismal Science era expresia exactă folosită de Carlyle) pentru Economia politică. Şi, constat eu acum, se formează noi şi noi „industrii” care furnizează un flux de bani, uneori chiar sub formă de rentă, către beneficiari care preferă să rămână în urmbră. O căutare foarte rapidă cu maşinăria Google pe Internet pentru frecvenţa sintagmei +holocaust industry+ relevă în numai 0,2 secunde mai mult de 13 milioane de intrări! Criteriu care îmi arată că sintagma „abordarea industrială” a problemei Holocaustului nu-i chiar lipsită de sens. Văd prezent chiar un titlu de carte : „The Holocaust industry: reflections on the exploitation of Jewish suffering” http://books.google.com/books/about/The_Holocaust_industry.html?id=VrqK5VdO2i0C , scrisă de domnul Norman G. Finkelstein. În rândurile de Recunoştinţă şi mulţumire (Aknowledgments) plasate de Norman G. Finkelstein chiar la începutul cărţii, se spune : „La fiecare stadiu al producerii acestei cărţi, Noam Chomsky şi Shifra Stern ne-au furnizat asistenţă”. Ceea ce nu-i lucru minor. Adresa URL trimite către prima copertă a ediţiei a doua. Imaginea plasată aici, –steaua lui David alcătuită din agrafe de birou deformate–, cred că are un sens. Cazul pentru a se construi această adevărată Industrie a Holocaustului, industrie care trimite o rentă enormă, –către cine?–, a fost întocmit printr-o încopciere selectivă a documentelor. Unele documente, care nu corespundeau scopurilor alcătuirii unei noi industrii de rentă, au fost lăsate să cadă.
Titus Filipas

Noua constituţie a Republicii Ungaria

+declară negru pe alb că îi reprezintă pe toţi compatriotii de origine maghiară de dincolo de graniţe: e vorba, în primul rând, de minorităţile maghiare din România, Serbia, Ucraina şi Slovacia. Faptul că o constituţie a unui stat al Uniunii Europene îi permite acestuia să se amestece în treburile interne ale altor state a declanşat un scandal european. Potrivit Comisiei de la Veneţia, noua constituţie oferă autorităţilor maghiare posibilitatea de a adopta decizii şi de a întreprinde acţiuni în afara Ungariei în favoarea unor persoane care sunt de origine maghiară, dar sunt cetăţeni ai altor state, ceea ce conduce la un conflict de competenţe între autorităţile ungare şi cele ale statului respectiv. Astfel, clamarea neintervenţiei europene în „probleme sensibile ale unui stat, precum constitutia”, după cum s-a exprimat Orban, nu pare să funcţioneze şi în sens invers: neintervenţia Ungariei în treburile interne ale altui stat. Ungaria a mai fost acuzata de acelasi discurs ipocrit şi când a reactionat vizavi de regionalizarea României.+ http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/ungaria-ramane-pe-pozitii-suntem-mandri-de-constitutia-noastra-230315.html Reamintesc aici, Comisia de la Veneţia este însărcinată ea însăşi cu o prelungire foarte legitimă de atribuţiuni ale Consiliului Europei. Iar Comisia de la Veneţia a procedat la o analiză juridică bine elaborată şi pertinentă a proiectului de constituţie propus de partidul extremist al domnului Viktor Orban. Partid care crede în „paradigma Ungaria Mare” pentru ceea ce Europa culturală evaluează îndeobşte a fi doar legenda Ausgleich-Kakania. Împotriva căreia au luptat Memorandiştii români care au fost oprimaţi cumplit de către acel surogat politic. În parlamentul european a fost discutat recent avizul juridic alcătuit de Comisia de la Veneţia privitor la constituţia Ungariei. Prin vot liber, deputaţii europeni au sprijinit recomandările Comisiei de la Veneţia pentru Ungaria. Politicianul Viktor Orban a sfidat însă nepermis parlamentul european. Până la punctul la care a provocat reacţia deputatului Daniel Cohn-Bendit : „Il y a des hommes et des femmes politiques qui parlent d’une certain manière ici à Bruxelles et à Strasbourg et d’une autre manière dans leur pays, et c’est ça qui fait mal à l’Europe, qui la dégrade et vous êtes un de ces hommes politiques, monsieur Viktor Orban”. Constat faptul că politicienii UDMR din România adoptă integral punctul de vedere extremist al domnului Viktor Orban privitor la documentele elaborate de Comisia de la Veneţia. Insist, Comisia de la Veneţia pleacă în aceste elaborări de la valorile universalismului cultural european. Marea majoritate a oamenilor politici români, precum şi a lucrătorilor oneşti din mass media, se situează pe această linie a universalismului cultural european. Spun din nou, universalismul cultural european este incorporat în ideologia naţionalismului românesc prin acel acquis european denumit ideologia primară a lui Destutt de Tracy. Ideologia naţionalismului românesc nu este ideologia legionară, nici ideologia extremistă a PRM, ci doar ideologia foarte legitimă a Partidei Naţionale ! Ca o reacţie negativă, îndreptată împotriva unei atitudini modulată de setul de valori europene, preşedintele ONG-ului cultural UDMR îşi permite să vorbească despre “atmosfera antimaghiară din prezent” în România. Îi spun domnului Kelemen Hunor că nu-i vorba despre “atmosfera antimaghiară”, ci pur şi simplu despre interpretări diferite ale documentelor Comisiei de la Veneţia! Punctul de vedere cultural românesc se raliază opiniilor exprimate de Consiliul Europei şi de marea majoritate a parlamentarilor europeni. Întreb retoric : Stăpâneşte oare în parlamentul european o “atmosferă antimaghiară” ? Este deputatul european Daniel Cohn-Bendit un personaj care instigă la Ura Universală împotriva intereselor „maghiarimii” ? Cam aceasta ar fi întrebarea finală.
Titus Filipas

Casa lui Matache măcelarul

“Pe Buzeşti… În poză e casa lui Matache măcelarul” http://www.romanialibera.ro/actualitate/bucuresti/reportaj-multimedia-la-pas-pe-bulevardul-uranus-culisele-scandalului-udrea-oprescu-228227.html
Pentru conformitate,
Titus Filipas

„Asul” din mâneca puterii ?

Este Călin Georgescu „asul” din mâneca puterii” ? Doamna Sabina Fati ne asigură : „Călin Georgescu a ajuns pe lista scurtă a tehnocraţilor care ar putea ocupa funcţia de premier” http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/nisa-romaniei-agricultura-eco-230220.html . Dar să fie clar, este vorba despre „lista scurtă” pe care o alcătuieşte în permanenţă preşedintele Traian Băsescu în pasienţele pe care le face cu viitorul naţiunii române, de fapt contra naţiunii române, dar spre gloria Marelui Licurici. Călin Georgescu este prezentat ca fiind „director executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România”. În acel interviu, Călin Georgescu trebuia să-şi prezinte mai întâi realizările domniei sale în fruntea Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România. Chiar dacă jurnalista Sabina Fati n-a pus întrebările. Aceasta pur şi simplu, –în opinia mea–, pentru că jurnalista Sabina Fati de la România Liberă nu ştie care este situaţia României, care este situaţia lumii, care-i situarea României „băsesciene” în lume. Deci Dezvoltare Durabilă zicem. În România şi în lume. Aici există trei criterii simultane de performanţă: principiile Brundtland. Directorul executiv Călin Georgescu nu vorbeşte despre acestea. Deşi ar trebui să fie centrale în Viziunea pentru România. Şi aceasta-i o notă de incompetenţă profesională pentru directorul executiv Călin Georgescu. Mi se pare foarte revelator excerptul : +Şi când credeţi că se va putea spune că România a depăşit criza?/C.G.: În momentul în care vom şti încotro mergem.+ Păi tocmai pentru aceasta există Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă din România! Construirea unei Viziuni pe care trebuie să meargă România! “Acesta e cel mai mare necaz – orizontul mic”, mai spune domnul Călin Georgescu. De acord. Însă care este politica macroeconomică pentru Dezvoltarea Durabilă şi pe termen lung a României pe care o propune domnul Călin Georgescu ? „Toate-s vechi şi nouă toate” spunea Mihai Eminescu. “România este ţară eminante agrară”, asertau oameni politici români la sfârşitul secolului XIX într-o aplicare locală a doctrinei economice fiziocrate. Deci „Nişa României: agricultura eco” nu-i proiect de noutate. Aspectul frumos al problemei este că „agricultura eco” este într-o bună adecvare cu piaţa locală, tradiţională, a României. Dar în totală inadecvare cu politica dezvoltării pentru profit urmărită de marile reţele de distribuţie. În care se construieşte ferma urbană hidroponică verticală situată imediat lângă mall.
Titus Filipas

Hai să vedem

„paradigma nouă” a lui Sir Ken Robinson. Filmul de aici http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U explică în desene. Dar la comentarii ce văd ? Unii comentatori recunosc “The Montessori model” în „paradigma nouă” a lui Sir Ken Robinson. Or, modelul Montessori, am mai spus aceasta pe blog, se încadrează în vechea paradigmă senzualist-asociaţionistă a educaţiei, în denumirea continentală aceasta fiind chiar paradigma lui Destutt de Tracy. În „filmuleţ”, magnificul Sir Ken Robinson uită un detaliu. Deloc neînsemnat. Anume faptul că între Iluminism şi revoluţia industrială nu există hiatus, cum insinuează „filmuleţul”. Iar am mai spus aici că Iluminismul scoţian creează premisele pentru lumea industrială modernă (de fapt termenul „industrialism” a fost creat de către domnul Destutt de Tracy). Din consideraţiile iluministului scoţian Thomas Reid vedem chiar premisa unităţii de informaţie : bit-ul. De ce foloseşte Claude Shannon baza logaritmică 2 ? Vezi consideraţiile lui Thomas Reid despre cele „două percepţii distincte” necesare pentru a crea baza pentru „judecată”. De altminteri bună parte din consideraţiile iluministului scoţian Thomas Reid sunt incorporate în psihologia şi pedagogia senzualist-asociaţionistă a lui Destutt de Tracy. Dar nu şi în varianta lui Condillac, după cum atrăgea deja atenţia la noi domnul George Băiculescu. Şi alţi autori români ale căror cărţi au fost arse la 1948 din ordinele alogeno-cominterniştilor Lioncik Tismineţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) şi Valter Roman (tatăl „revoluţionarului” Petre Roman).
Titus Filipas

Germania, renunţarea diagonală la nuclearul energetic

“Decizia Germaniei, de a renunţa în următorii 20 de ani la energia nucleară, reprezintă o revoluţie, nu doar o opţiune politică. Această decizie va antrena o regândire la nivel european şi poate chiar global a strategiilor privind utilizarea surselor alternativă de energie. Spre exemplu, ar putea exista o evoluţie accelerată a cercetării în domeniu. Presiunea crescută a societăţii asupra corporaţiilor le forţează pe acestea să îşi modifice atitudinea faţă de problemele de mediu, chiar şi acolo unde legislaţia este mai permisivă.” Sursa http://nastase.wordpress.com/2011/07/02/forumul-national-al-ecologistilor-din-psd/ Îmi permit să spun că decizia Germaniei a fost pe fond politic şi emoţional. Pe fond politic, creştin-democraţii germani şi-au atras sprijinul verzilor. Pe plan emoţional, cred că de vină este rezolvarea problemei crizei euro. Germania a înregistrat în ultima perioadă o creştere de forţă economică extraordinară. Singurul plafon la creştere şi dezvoltare pare a fi impus de starea monedei euro. Proastă, proastă, foarte proastă. Monetariştii germani sunt decişi să taie nodul gordian. Renunţarea la fiat money euro, şi revenirea la marca germană credibilă. Numai pe fondul acestei decizii pot eu înţelege acest anunţ al renunţării diagonale la nuclearul energetic. Japonia post-Fukushima nu renunţă la nuclearul energetic, şi aceasta-i hotărâre conceptuală ascendentă (bottom up), o hotărâre societală. Cred că economiştii de frunte din USL trebuie să înţeleagă problema economică germană sub raportul noţiunii de fungibilitate şi a produselor de calitate pentru export ale industriei germane. Marfa industrială pentru export a Germaniei este la fel de bună ca petrolul islamic sau grâuşorul de pe Insula Mare a Brăilei. În fine, chestiunea cu energiile alternative atunci când este abordată de partidele ecologiste de la noi este similară abordărilor subiectelor de matematică de către candidaţii nu prea bine pregătiţi la examenul de bacalaureat. Dificilă, dificilă, dificilă, îmi bat capul să scriu pe româneşte textul acesta foarte serios de ecologie industrială şi dezvoltare durabilă. Este implicată foarte multă doctrină care ţine cont de noua economie politică. Recunosc însă că aici se foloseşte o abordare conceptuală descendentă (top down approach). Este aproape o situaţie ca în “Les Mots et les Choses” (Michel Foucault), numai că pe româneşte.
Titus Filipas