În textul articolului http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/eba-a-salutat-in-pe-crearea-unui-cadru-legal-privind-credit-default-swap-230564.html văd de vreo cinci ori folosită, la singular şi plural, expresia “vânzarea în lipsă”: (i) “vânzarile în lipsa si CDS” ; (ii) “vânzarea în lipsa favorizeaza” ; (iii) “a vânzarilor în lipsa în situatii exceptionale” ;(iv) “privind vânzarea în lipsa a instrumentelor financiare derivate”; (v) “reducerea practicilor speculative legate de vânzarea în lipsa”. Întreb : “lipsă” de ce anume ? Nu ştiu ce ar fi vrut să ascundă autorul, eu interpretez că ar fi vorba despre o lipsă de subiacent. O terminologie elementară, însă fundamentală în economia politică, a fost deja instituită în Epoca luminilor de către economiştii fiziocraţi. Mai precis, de către Quesnay în faimosul său “Tableau économique” publicat în anul 1758. Or, distincţia operată atunci de către medicul François Quesnay (medicul personal al doamnei de Pompadour şi al regelui Louis XV) în economia politică între “mărimile de stoc” şi “mărimile de flux”, rămâne capitală chiar şi acum. Vezi spre convingere articolul din Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Stock_and_flow . Din respectivul text Wiki aflăm că venitul/the income este “mărime de flux”. Însă articolul din România liberă conţine pasajul confuz : “instrument cu venit fix (default risk)”. Încercând să traducem în fugă, am putea spune că acest “instrument cu venit fix” ar echivala “riscul incapacităţii de plată”. Însă ar fi greşit să traducem aşa. „S” din CDS vine de la swaps/schimburi, care înseamnă permutări de fluxuri financiare. Iar CD înseamnă aici “creanţă dubioasă”. Însă nu cred că raportorul Theodor Stolojan (vezi articolul RL) a putut ajunge vreodată la gradul de transparenţă încât să vorbească despre “creanţă dubioasă”. Tot acest articol din RL este intenţionat obscur şi confuz. Două concluzii se desprind totuşi : 1/ Politicianul PDL-ist Theodor Stolojan a fost raportor în dosarul “Supravegherea suplimentară a entităţilor financiare care aparţin unui conglomerat financiar”. 2/ Europarlamentarul PDL Elena Băsescu a lăudat raportul prezentat de Theodor Stolojan. Pentru mine rămâne să pun trei întrebări : a/ Dosarul şi Raportul Stolojan cuprind vreun studiu de caz de “conglomerat financiar”? b/ Ce “creanţe dubioase” ascunde terminologia CD ? c/ Theodor Stolojan şi Elena Băsescu fac lobby pentru un “conglomerat financiar”? Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/07/07/contributia-mea-la-contributia-lui-basescu /
Titus Filipas
Etichete: 1989, Adrian Năstase, România, Titus Filipas
