Cu vreo două zile în urmă, pe canalul TV Realitatea era discutat aprins cazul unui copil de senator, un fiu adult pus sub acuzare de procuratură şi trimis în judecată. Era comentată de asemenea foarte viu în studio şi o declaraţie a senatorului : “Referitor la droguri, eu nu cred că există vreun copilaş d-ăsta de acuma care să nu fi încercat ceva.” Oamenii din televiziune cer şi opinia unui psiholog, consultat asupra cazului respectiv. Am reţinut preferenţial din acel raport sintagma : “personalitate incomplet structurată”. Îmi permit să comentez şi eu. Personalitatea activă este măsura caratelor de Liber Arbitru puse de bunul Dumnezeu în sufletul omului. Percepţia cea mai comună asupra “personalităţii” este aceea despre o persoană ale cărei alegeri, încadrabile într-un model secvenţial (pattern), pot influenţa decisiv vieţile altora. Capitolul principal în ‘Psihologia copilului’ este ‘Personalitatea copilului’, care tratează despre felurile în care infantul alege acţiunile sale. ‘Personalitatea’ în general denotă existenţa unor alegeri personale care permit individului să funcţioneze autonom. În prima parte din “Mémoires de guerre”, generalul Charles de Gaulle scria că în lupta efectivă contează extraordinar de mult felul în care combatantul selectează prompt acţiunile, atunci când oricare sursă cazonă de ordin superior a fost pierdută. Acest ‘modus operandi’ al alegerilor personale în diverse situaţii din ambianţă se formează încă la vârsta copilăriei, rămânând stabil toată viaţa. De altminteri primul vers, reamintesc : Allons enfants de la Patrie, din imnul francez La Marseillaise îşi explică durabilitatea în timp şi atracţia pentru spiritul nostru tocmai prin faptul că încapsulează acest adevăr.
Titus Filipas
Etichete: Ideologia Şcolilor Centrale, Titus Filipas
