Analiza Costuri şi Beneficii a fost propusă în anul 1848 de inginerul civil francez Jules Dupuit (1804 – 1866). Politehnistul acesta a publicat metodologia sa şi într-o revistă economică. Britanicul Alfred Marshall (1842 – 1924), care urmărea atent progresele realizate în economia politică din Franţa, a citit acel studiu al lui Dupuit, şi l-a formalizat doctrinar în ceea ce se cheamă Economia Politică Neoclasică. Numită de asemenea şi Economia Politică Marginalistă. De ce l-a atras pe economistul Alfred Marshall studiul inginerului Dupuit ? Pentru că acela folosea în Analiza Costuri şi Beneficii principiul micşorării utilităţii marginale. Reamintesc, funcţia matematică prin care se modelează acest principiu este Utilitatea Logaritmică. O funcţie propusă de către elveţianul Daniel Bernoulli (nu mă pot abţine să nu spun că acesta a fost profesorul de matematici al lui Antioh Cantemir, fiul cel mic al prinţului nostru Dimitrie Cantemir). Utilitatea Logaritmică a fost propusă de Bernoulli ca soluţie pentru rezolvarea paradoxului chemat Jocul de la Sankt Petersburg (joc de noroc implicând multă psihologie). Politehnistul Jules Dupuit a şi aplicat efectiv Analiza Costuri şi Beneficii la proiectele de poduri pe care le-a construit în Franţa. Probabil că şi acele aplicaţii reuşite l-au convins pe economistul britanic Marshall să formalizeze economic-doctrinar Analiza Costuri şi Beneficii. Urmează aproape un secol de lipsă de interes faţă de Analiza Costuri şi Beneficii. Oricum, în faimoasa „Școală de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură”, înființată la 1 octombrie 1864 în Bucureşti, eu nu ştiu ca Analiza Costuri şi Beneficii să fi fost înscrisă în Curriculum. Însă aceasta era situaţia de facto în toate Politehnicile din lumea de atunci ! Abia în anul 1936, şi în Statele Unite ale Americii, corpul de profesionişti chemat US Corps of Engineers (această instituţie constituie motiv ostensiv pentru care se afirmă că „America este un stat corporatist”, însă termenul de caracterizare nu vine de la „corporaţie” –aşa cum crede profesorul universitar britanic Tom Gallagher 
–, ci de la corpora, pluralul latinescului corpus!) începe demersurile pentru a implementa Analiza Costuri şi Beneficii în proiectele de infrastructură din USA. Proiecte plătite din banii publici. Putem înţelege, genetic-generativ, interesul dezvoltat în cadrul lui US Corps of Engineers faţă de metodologia franţuzească. The US Corps of Engineers s-a dezvoltat dintr-un nucleu de ingineri militari francezi care l-au însoţit în America pe Lafayette şi au rămas să lucreze acolo! La ora actuală, Analiza Costuri şi Beneficii este inclusă în economia normativă a proiectelor publice.
Titus Filipas
Etichete: Dezvoltare durabilă, Dimitrie Cantemir, Epoca Luminilor, România, Titus Filipas
