Nu răspund la atacuri vulgare pe blogosferă decât în măsura în care mi se permite, în replică, să exprim un punct de vedere civilizator. Termenii folosiţi de mine, –„energivor”, „amprentă ecologică”–, erau premise pentru a înţelege motivul pentru care evit să folosesc reţelele de socializare devoratoare de energie prin imagini. Amprenta ecologică a unui utilizator de Facebook este îngrozitoare! Şi, aşa cum am spus, există o diferenţă, totuşi, între comunicarea discursivă şi transmiterea de informaţie electronică. Turboconsumerismul a împins Pământul dincolo de punctul de echilibru în care se mai putea reface fiziocrat (termen agregat aici dintr-o conotaţie biofizică şi o conotaţie economică). Avertismente privitoare la pericolul de distrugere globală adus de turboconsumerismul inerent asociat în cultura populară paradigmei civilizaţiei noastre termoindustriale au fost lansate de mulţi gânditori, l-am citat deja pe Immanuel Wallerstein. Dar şi Nicolae Georgescu- Roegen a dat replici argumentate extrem de solid asupra opiniilor şi propunerilor, –complet devastatoare pentru soarta planetei Pământ–, exprimate de un economist foarte proeminent din curentul principal al doctrinelor economice (mainstream economics), vorbesc despre Robert Solow. Bizar este că şi Joseph Stiglitz, altminteri un economist care a exprimat opinia că statul ideal poate gestiona întreprinderea economică mult mai bine decât „privatul” prin impunerea de alocaţie etică a resurselor naturale ca intranţi pentru întreprinderea economică, s-a raliat acelui punct de vedere exprimat de Robert Solow. Opiniile lui Nicolae Georgescu- Roegen despre turboconsumerism şi despre calea de salvare pentru Pământ printr-un management ce reduce la un minimum creşterea de entropie au fost exprimate în cartea ce are pe prima copertă înscrisul „Nicholas Georgescu-Roegen (1906-1994) Économiste, Université Vanderbilt, Nashville, Tenessee (1979) La décroissance Entropie – Écologie – Économie”. Deci Robert Solow şi Joseph Stiglitz propuneau, nici mai mult nici mai puţin!, ca resursele naturale să fie considerate intranţi, –factori de producţie adică–, în funcţia de producţie, atât agregată, cât şi la nivelul microeconomic. Sînt sigur că nu v-aţi prins de „şmecheria” lui Robert Solow şi Joseph Stiglitz. Nicolae Georgescu- Roegen, despre care Paul Samuelson spunea apreciativ că acesta are în cap un „demon Maxwell bizantin” care îl ghidează, a înţeles trucul infam, ad litteram. Pentru că funcţia de producţie are drept una dintre caracteristicile principale şi pe aceea că justifică substituţia factorilor de producţie. Aceasta înseamnă că doi economişti celebri justificau teza : Banii cumpără totul, inclusiv Pământul! Avertismentele profesorului Nicolae Georgescu- Roegen sunt valabile acum mai mult decât oricând. Funcţionarea economiei, funcţionarea macroeconomică, trebuie să ţină cont de resursele naturale. Nici măcar energia nucleară, pe care a mizat Franţa, nu evită paradigma termoindustrială. Pentru că reactoarele nucleare trebuie răcite cu apă. A rîurilor sau a mării. Iar seceta care domneşte acum în Franţa creează probleme foarte grave pentru funcţionarea reactoarelor nucleare franceze.
Titus Filipas
Etichete: Dezvoltare durabilă, Limba Română, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas
