Un Contract Social pe 11 generaţii!

Am citit şi recitit cu atenţie articolele “Social business” şi “Social entrepreneurship” pe Wikipedia. Conţinutul este criticabil sub multe aspecte. Cel mai important mi se pare absenţa totală a referirii la legăturile economice între generaţii şi a responsabilităţii inter-generaţionale. Pe această linie, cred că actualele modele de Contract Social, unde se aplică o mulţime de legi economice privitoare la dezvoltarea durabilă, se prezintă cu mult mai bine. Citeam, foarte bine detaliat şi calculat în Excel, un model de Contract Social cu legături între 11 generaţii. Generaţia cea mai activă, –generaţia Prezentului considerat în model–, se prezintă ca fiind generaţia numărul 3 (ceea ce nu înseamnă “a treia vârstă” !). Ea are grijă, decizional şi prin muncă, de generaţiile 1 şi 2 (bătrânii). Generaţia numărul 3 stabileşte şi alocaţiile pentru următoarele 8 generaţii de după ea. Spuneam că se aplică o mulţime de legi economice noi în dezvoltarea durabilă (sau Noua Economie). Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/04/11/avem-o-lege-a-minoritatilor/  

Titus Filipas

Poeţii Cowboy

Politica americană şi Poeţii Cowboy din statul Nevada http://www.nytimes.com/2011/04/11/us/politics/11cowboy.html?_r=1&hp

Titus Filipas

Amuzament cu blogul Politeía (2)

Cugetările profunde expuse de Theophyle : „Cine a citit articolele mele publicate aici, pe Hotnews sau Curs de Guvernare poate intrezari opinia mea, destul de argumentata, ca omenirea se indreapta spre o perioada de tranzitie intre sisteme sociale, economice si religioase intr-un fel sau altul intalnit de cateva ori in istoria memorabila a omenirii.” Vezi „Evul Mediu – o perioadă pe care o vom retrăi” la http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/04/09/evul-mediu-%e2%80%93-o-perioada-pe-care-o-vom-retrai-1/

Vizitatorii fideli ai blogului Politeía cad în transă ad-mirativă când citesc. Este infinitatea credulă. Atunci când problemele infnit de acute şi de grave ale momentului ar trebui dezvăluite prin descrierea lumii economice post-Fukushima.

Titus Filipas

Amuzament cu blogul Politeía (1)

Articolul „O istorie de plumb – Codicele Iordanian” http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/04/07/o-istorie-de-plumb-%e2%80%93-codicele-iordanian/ începe : „Deoarece presa a publicat o sumedenie de bazaconii, legate de subiectul din titlu, am hotarat sa fac putina ordine in prostioarele scrise de presarii de rand si sa aduc la cunostinta celor care nu citesc blogurile mele de specialitate cateva fapte legate de publicatiile sensationaliste legate de acest subiect.”

Deci reţineţi ! Ar fi vorba despre nişte „bloguri de specialitate” ! Nu dau doi bani pe ele. Îmi atrage atenţia la un moment dat comentariul proprietarului de blog :  „Anul in care evreii s-au despartit de crestini a fost anul 94 d.Hr cand crestinilor nu li s-a permis sa se mai roage in sinagogile evresti. Pana in anul respectiv adica 60 de ani dupa rastignirea lui Iisus au trait impreuna au muncit impreuna si au murit impreuna cand Ierusalimul a cazut in mana romanilor. De facto nu au existat diferente intre crestini si evrei in afara unora minore (nici vorba ca nu au fost legate de Iisus)”. Comentariul semnat Theophyle. Acum, chiar dacă acest policefal Theophyle (similar policefalului Bourbaki?) editează o mulţime de „bloguri de specialitate” , nu cred că are dreptul să ignore miracolul pogorârii Sfântului Duh la Cincizecime. Când spontan au dobândit credinţă în Hristos „trei mii de suflete”. Care, înainte de convertire, fuseseră într-adevăr evrei. Însă după convertirea de la Cincizecime, au devenit cei dintâi  palestinieni. Trei mii de palestinieni creştini, subliniez. Eu l-am citit pe Will Durant (1885-1981), în cartea „The Age of Faith”. Recunosc, împrumutasem cartea de la American Library din Bucureşti. Le-am dat buletinul meu de identitate, aveau toate datele mele. Theophyle ştie. Or, Will Durant scria în mod expres că sinagogile au  apărut în Evul Mediu. Şi am comentat pe blogul Politeía. Numele blogului înşeală, nu trimite la politeţe. Reacţia a fost stridentă şi neaşteptată. Trec peste jigniri. Dar informaţia aceasta e discutabilă : “Cea mai veche sinagoga existenta dateaza din anul 80-120 i.Hr descoperita la Kfar Nahum aka Caperanaum. Cu trimitere la Wikipedia (păi, se putea altfel ?)”. Problema blogului Politeía este că alte surse ne spun cu totul altceva. Anume că sinagoga de la Capernaum, care apare în fotografia de pe Wikipedia, a fost construită abia în secolul IV după Hristos. Atât Wikipedia, cât şi bloggerul policefal Theophyle uită să precizeze aceasta. O minciună prin omisiune. Însă după întemeierea statului Israel modern, s-au făcut nişte săpături alături. Şi au apărut nişte ruine, în stil corintic, parcă. Arheologii din Israel au punctat : “Aici a fost o sinagogă!” Îi poţi contrazice ?

Titus Filipas

Coeficientul Gini

Cum am putea caracteriza, numeric şi grafic, „economia de piaţă socială şi solidară” ? Îmi amintesc că domnul Ion Iliescu, prin 1990 parcă, propunea MODELUL SUEDEZ drept exemplul practic cel mai apropiat de idealul de perfecţiune al „economiei de piaţă socială şi solidară”. Sigur, nu-mi amintesc ca preşedintele Ion Iliescu să fi scris atunci cu o cretă albă, -imaculata perfecţiune !–, pe o tablă neagră, –neagra economie de piaţă capitalistă !–, cifre arabe ori să fi desenat reprezentări carteziene-euleriene. Dar cifrele şi graficele confirmă ceea ce spunea publicului nostru, în fraze româneşti, domnul Ion Iliescu. Cantitatea cifrică indicativă pentru prezenţa sau absenţa caracteristicii „sociale şi solidare” în economia de piaţă se numeşte Coeficientul Gini. La idealul de perfecţiune al „economiei de piaţă socială şi solidară”, valoarea coeficientului Gini este „Zero” (0). Iar în economia de piaţă absolut cinică şi totalmente egoistă, valoarea coeficientului Gini este „Unu” (1). Astfel coeficientul Gini se referă la cifre. Coeficientul Gini este calculabil ca un raport între arii de suprafeţe. Ele sunt reprezentate geometric aici http://en.wikipedia.org/wiki/File:Economics_Gini_coefficient2.svg Ce vedem ? Mai întâi prima bisectoare din primul cadran al planului cartezian (linia dreaptă înclinată la 45 de grade). Apoi, curba Lorentz. Poziţia ei caracterizează diverse „intensităţi sociale şi solidare” ale economiei de piaţă. Dacă graficul Lorentz se suprapune perfect peste prima bisectoare, atunci situaţia aceasta descrie „economia de piaţă socială şi solidară” perfectă. Valoarea coeficientului Gini este în acest caz 0. Mai vedem două arii, colorate diferit, una notată cu A, cealaltă cu B. Coeficientul Gini este pur şi simplu raportul A/(A+B). În MODELUL SUEDEZ, coeficientul Gini este egal cu 0,25. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/04/09/raspunsuri-130/

Titus Filipas

Ameliorarea solurilor

Pe de o parte este  caraghios, pe de altă parte este periculos ceea ce promovează articolul http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/ingrasaminte-din-alge-si-namol-221907.html . Despre pericole a vorbit comentatorul  numărul 1. Sigur, o cale de creştere economică pe linia dezvoltării durabile este dată de implementarea principiilor Brundtland. Articolul demonstrează numai o falsă cale românească pe această direcţie. Nu spun că principiul general (anume, ameliorarea  solurilor) este eronat. În lume s-au creat recent IMM-uri pentru ameliorarea  solurilor, iniţiative economice care găsesc imediat capital de risc/amorsaj (venture capital) precum şi dezvoltarea iniţiativei lor prin business angels (investitorii providenţiali). Subliniez doar faptul că un profesor universitar român n-a înţeles chiar absolut nimic din ceea ce poate însemna, pozitiv, o nouă cale de dezvoltare.

Titus Filipas

O discuţie încă relevantă …

François Jacob şi Claude Lévi Strauss în anul 1972  http://www.liberation.fr/culture/06013423-l-album-des-ecrivains-levi-strauss-en-1972

Titus Filipas

“Tam Dom Kulturî, no tam niet kultur”

Citesc despre “centre polivalente” – vezi http://clubbib.wordpress.com/2011/04/09/conferinta-de-presa-privind-lansarea-proiectului-de-reabilitare-a-caselor-de-cultura-din-republica-moldova/ Îmi amintesc de un unchi prin alianţă, –eu sînt răzeş sorocean, iar dumnealui era, Dumnezeu să-l ierte şi odihnească!, preot ortodox bucovinean–, care urmase Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi, fiind coleg de studenţie cu părintele Dumitru Stăniloae. Pe vremea unei călătorii în URSS, acel unchi al meu văzuse la un moment dat privind prin geamul autobuzului, o cădire impresionantă, şi a întrebat pe ruseşte : “Ce este acolo ?/ Tam Dom Kulturî, no tam niet kultur”, l-a lămurit imediat cineva.

Titus Filipas

De la “micul prinţ” la “micul capitalist”

Este (relativ) uşor a face educaţia copilului pregătindu-l pentru a deveni “micul prinţ”. Chestiile acestea (http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/discovery-romania-reinventeaza-laboratoarele-din-scolile-romanesti-221990.html) erau ştiute, şi aplicate, încă din Epoca Luminilor, în cadrul pedagogiei senzualist-asociaţioniste. La noi, tema aceasta pedagogică, “De la act la gândire”, era deja aplicată cu succes la începutul secolului XIX în şcoala de la Sfântu Sava. Inventatorul Henri Coandă a fost format cu această pedagogie, în continuitatea istorică a şcolii bucureştene “pentru Mitici”. Esenţa metodei senzualist-asociaţioniste este explicată în cartea lui Henri Wallon ( “De la act la gândire”), excelent tradusă pe româneşte de academicianul Alexandru Duţu, format el însuşi la şcoala de gândire ortodoxă românească Rugul Aprins.  Văd că jurnalista, Teodora Duţu, nu aminteşte aceste detalii, de veche pedagogie românească acumulată din marele fond al ideilor europene. Problema dificilă este aceea că acum, fazele “act şi gândire” trebuie însoţite de faza “valoarea adăugată” –”pasul şi galbănul”, cum se spunea în trecut– pentru a-l pregăti pe copil să devină “micul capitalist”.

Titus Filipas

Miron Costin şi Emil Cioran

Miron Costin propunea cel dintâi enunţ al principiului identităţii din logică în Limba Română. Mai sunt des citate aforismele despre timp : “Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri.” Şi “începutul ţărilor acestora şi neamului [...] români şi până astăzi [...] de când şi cum au descălecat aceste părţi de pământu, a scrie, multă vreme la cumpănă au stătut sufletul nostru. Să înceapă osteneala aceasta, după atâta veci de la descălecatul ţărilor cel dintâi de Traian împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul.” Cât de mult l-au influenţat aforismele lui Miron Costin pe Cioran, chiar când scrie în franceză ! Cartea din 1964 a lui Emil Cioran poartă titlul “La Chute dans le temps”. Pierre Assouline comenta recent  metafizica a lui Cioran : „Tout ce qui est sorti de sa plume ne parle que de cela – la chute de l’homme dans le temps.” http://www.lemonde.fr/livres/article/2011/04/07/cioran-et-la-chute-de-l-homme-dans-le-temps_1504149_3260.html

Titus Filipas