+“Traian Basescu este singurul parlamentar, din istoria postdecembrista, care a demisionat din Legislativ pentru a se pune la dispozitia justitiei care cerceta cunoscutul dosar “Flota”.+, citeam comentariul pe firul Raportul meu despre raportul lor. Am întrebat : + Care “Flota” ? Care flotă ?+. Primeam eschiva : „pai hai sa numaram steag…sa numaram navele: Biruinta (aici a se citi nava-vas-vapor) lui Basescu a fost casata dupa 23 de ani de activitate, conform normelor. Basescu a suspinat/plans melancolic la aflarea vestii.”
Domnul AN e tentat sa puna lucrurile la punct : http://nastase.wordpress.com/2011/02/25/dar-cu-flota-cum-ramane/
Un pro-TB comentează : +Traian Basescu este S I N G U R U L parlamentar, din istoria postdecembrista, care a demisionat din Legislativ pentru a se pune la dispozitia justitiei care cerceta cunoscutul dosar Flota. “Pentru a proba ca niciodata nu am facut din imunitatea parlamentara o pavaza pentru ilegalitati, cu deplina incredere in justitie, dar si in corectitudinea actelor mele din timpul guvernarii, astazi, 9 aprilie 1996, demisionez din Parlamentul Romaniei”, afirma in plenul Camerei Deputatilor actualul sef al statului; Nu doresc sa raman in politica sub apasatoarea suspiciune ca m-am refugiat la adapostul atotputernicului privilegiu al imunitatii parlamentare.+ Urmează protestul : +COMPLET FALS! BASESCU SI-A DAT DEMISIA IN APRILIE 1996 PENTRU CELEBRUL RAPORT VONICA/HONCESCU , NICIDECUM PENTRU DOSARUL FLOTA!!! Si-a dat demisia in primavara lui 1996 pentru a primi un nou mandat de deputat in toamna aceluiasi an. DOSARUL FLOTA A INCEPUT IN 1997 SUB MANDATUL LUI EMIL CONSTANTINESCU. “Cu Traian Basescu as fi procedat la fel. In momentul in care ancheta s-a declansat in 1997, dosarul ‚Flota’ a fost finalizat printr-o expertiza extrem de complexa, care il facea responsabil de pierderea a sute de milioane de dolari. La inceputul lui 1999 a urmat ancheta, apoi s-a facut expertiza, pe domeniul de specialisti, in domeniul flotei. Fara bani, la aceasta expertiza au lucrat 3 experti din Olanda, trimisi de primul ministru al Olandei, care erau specialisti internationali in contracte de acest gen”.
Comentatorul @Spiridus spune: +Olandezii au fost principalii “cumparatori” ai navelor romanesti “vandute” in cele mai diferite moduri. Principala forma a fost neplata serviciilor prin porturile straine, pentru a fi blocate apoi si scoase la mezat. Se stia dinainte in ce port va sta, cat si unde va fi blocata fiecare nava. Nu mai vorbesc ca se stia si cine participa la licitatii (“licitatii”).+
Este foarte interesant ce spuneţi. Iluminator (adverb) pentru mine chiar şi pe alt subiect : IRIR (Institutul Român de Istorie Recentă). Copiez de pe saitul http://irir.ro/wp/ : +Dennis Deletant este noul președinte al board-ului IRIR. Cunoscutul istoric britanic, profesor la School of Slavonic and East-European Studies, University College, Londra, este noul președinte al Consiliului Director al IRIR. El îi urmează în această funcție lui Coen Stork, fondatorul institutului nostru. Coen Stork, fost ambasador al Olandei în România, a condus IRIR timp de 10 ani. Dennis Deletant este membru al board-ului IRIR din 2003. Considerat drept cel mai avizat expert străin în probleme românești, Dennis Deletant a publicat numeroase lucrări, dintre care amintim: “Ceaușescu și Securitatea” (Humanitas) / “Teroarea comunistă în România: Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965” (Polirom) /“Security Intelligence Services in New Democracies: The Czech Republic, Slovakia and Romania” (Macmillan)/ “Romania and the Warsaw Pact, 1955-1989” (Politeia)/ “In and Out of Focus. Romania and Britain. Relations and Perspectives from 1930 to the Present” (British Council)/“Hitler’s Forgotten Ally. Ion Antonescu and his Regime, Romania, 1940-1944” (Palgrave Macmillan)/“Holocaustul din România în documente ale celui de-al III-lea Reich. 1940-1944”, co-editor Ottmar Traşcǎ (Dacia)+ Apoi mai găsesc tot pe saitul IRIR inserată ştirea : +A încetat din viață Vasile Paraschiv, muncitorul ploieștean care a înfruntat regimul comunist ca nimeni altul. Regimul actul a considerat că sacrificiul lui nu merită doi bani.+ Şi tot acolo mai scrie că Institutul Român de Istorie Recentă lucrează în parteneriat cu http://www.historia.ro/ ; unde se poate citi testul : „Spune-ţi părerea/ Din ce cunoaşteţi, au atacat (invadat) românii vreodată pe cineva? 1/ Nu, toate războaiele românilor au fost de apărare ; 2/ Da, o dată – URSS ; 3/În numeroase rânduri, numai că în manuale nu se învaţă despre aşa ceva ; 4/Nu ştiu. Votează”.
Să lămuresc cum a ajuns să mă intereseze, recent, acest IRIR. Ascultam cu vreo două săptămâni în urmă Interviurile Europa FM cu Liviu Tofan, director al IRIR. Persoana care lua interviul era profesorul Dr. Daniel Barbu, de la Universitatea din Bucureşti. La un moment dat, cele două persoane au rămas blocate în interviu. Pentru că în mersul discuţiei lor apăruse întrebarea : „De ce nu mai sunt românii interesaţi de anti-comunism şi de lupta anti-comunistă ?” Tăcerea care s-a prelungit a fost jenantă. De fapt, amândoi ştiau răspunsul (bănuiesc eu), însă evitau să-l spună pentru că el nu este acum politiceşte corect. Pe Wikipedia scrie că IRIR +a fost înființat în anul 2000 din inițiativa domnului Coen Stork, fost ambasador al Olandei în România (decembrie 1987 – mai 1993). Denumirea oficială a Institutului este “Fundația pentru Studiul Istoriei Recente a României”. Finanțarea inițială a venit din partea Ministerului de Externe al Olandei.+ În acelaşi interviu pe Europa FM, domnul Liviu Tofan înştiinţa tinerii români dornici să studieze comunismul şi anti- comunismul, că IRIR acordă burse doctorale în valoare de 500 euro pe lună! Generoasă ofertă, unii tineri români, disperaţi de foame, vor accepta probabil operaţiunea de spălare a creierelor la care vor fi supuşi de către forul anti-românesc IRIR, insist. Aşa cum bănuiţi, răspunsul nespus la chestiunea politiceşte incorectă care blocase temporar discuţia celor două eminente personalităţi publice se referea la chestiunea economică actuală. Iar aici chiar merită să ne oprim niţel pe „ştiinţa” şi „profilul” profesorului universitar Daniel Barbu. Sînt creştin ortodox român cu vechi interese manifestate faţă de studierea şi asimilarea dogmaticii ortodoxe. Însă faţă de cel mai mare savant teolog român al acestui domeniu, vorbesc despre părintele profesor Dumitru Stăniloae, profesorul universitar Daniel Barbu îşi exprima dispreţul total. Fără să înţeleagă teoria lui Fernand Braudel despre gramatica generativă a civilizaţiilor, profesorul universitar Daniel Barbu îşi permitea evaluarea depreciativă la adresa unui exponent important al civilizaţiei româneşti: „Exemplul clasic care îmi vine în minte, pentru că e vorba de un personaj care ocupa un loc important în cultura românească a secolului al XX-lea, este cel al lui Dumitru Stăniloae. [...] E un teolog format în România, la facultăţile de teologie, care face la faţa locului o teza de doctorat de câteva pagini [...] Plecat la studii, începe să citească autori germani şi francezi, grupaţi în jurul centrului iezuit de la Lyon. Aceştia porniseră deja, de 20-30 de ani, în căutarea părinţilor greci pe care îi editau şi comentau, potrivit celor mai riguroase norme filologice, după manuscrise aflate în bibliotecile occidentale. Dumitru Stăniloae, nu la Bucureşti, nu în Carpaţi, nu în mănăstirile româneşti, are revelatia tradiţiei patristice bizantine. Aceasta îi este oferită, gata prelucrată, de savanţii occidentali.” Bine, dar profesorul Daniel Barbu nu cunoaşte bine nici măcar istoria Universităţii din Bucueşti, unde el predă acum ! Filosoful francez Roland Barthes (1915 – 1980) afla în anii 1948-1949, –vremuri mai cenuşii la noi decât timpurile medievale!–, ca lector străin invitat la Universitatea din Bucureşti, despre fenomenul cultural al informaţiei pictate pe zidurile exterioare ale bisericilor din Nordul Moldovei. Şi dezvolta, pornind de aici, conceptul metodologic numit de el “synopsis rationnel “. Ulterior, Roland Barthes îl va folosi pentru interpretarea imaginilor din Enciclopedia franceză a secolului XVIII ca “parte a discursului francez “, repet, ca “parte a discursului francez”! Citindu-l în traducere liberă pe Roland Barthes, putem zice că Moldoviţa noastră este un tom din Enciclopedia românească a secolului XVI. Acolo scrie, într-un limbaj figurativ, şi despre „părinţii greci” ai Bisericii. De teama „derapajului” în protocronismul românesc defăimat de Raportul Tismăneanu, profesorul universitar Daniel Barbu îşi permite să ignore cultura românească a secolului XVI !
De ce evitau atât Liviu Tofan, cât şi Daniel Barbu să dea răspunsul corect la dezinteresul manifestat de românii de azi privitor la chestiunea anti-comunismului ? Pentru că aici ar fi lovit interesele economice predatoriale batave faţă de România. Comentatorul @Spiridus ne dezvăluia, –este drept, foarte discret şi cu o mulţime de puncte inteţionat omise–, că o bună parte din flota comercială pierdută a României a revenit Olandei, mă rog, nu chiar statului olandez, ci unor firme private olandeze. Dar este totuna. Ar fi bine ca un jurnalist de investigaţie să aprofundeze acţiunea predatorială batavă strâns asociată cu fenomenul inexplicabil, –ciudat numai pentru că a fost bine acoperit–, al subtilizării flotei comerciale a României.
Hai să discutăm acum şi modul tendenţios, manifestat în forma de „spălare a creierului”, al testului deja prezentat pe Historia.ro. Inducţia de mankurtism este prezentă mai ales în formularea punctului 2/ : „Din ce cunoaşteţi, au atacat (invadat) românii vreodată pe cineva? / Răspunsul predefinit sugerat în test : Da, o dată – URSS.” Or, instituţia Historia.ro care lucrează foarte bine împreună cu IRIR în direcţia mankurtizării românilor vrea să ne facă să uităm faptul că a existat un pact Ribbentrop-Molotov (deciziile reale au fost luate de cuplul de dictatori Adolf Hitler – Iosif Visarionovici Stalin) în anul 1939, pact care a pregătit diplomatic terenul pentru declanşarea celui de al doilea război mondial ; apoi că a existat un brutal ultimatum sovietic înspre România Mare, statul nostru cu putere militară cumplit fragilizată de ţărănişti. Aici nu trebuie să uităm rolul negativ jucat de olteanul Nicolae Titulescu, diplomat care a cedat Spaniei trotskiste escadrilele noastre aeriene, cu material tehnic chiar de ultima oră pre-belică, cu avioane de vânătoare proiectate şi construite în uzinele franceze. Dar nici corupţia profundă, corupţia hulpavă, corupţia chiar stupidă a naţional-ţărăniştilor ardeleni, mă refer în mod expres la grupul Boilă-Coposu, care din antagonismul lor inexplicabil faţă de basarabenii de la Nistru şi faţă de „miticii regăţeni”, au condus, pe termen lung, la pierderea Bucovinei de Nord, a Ţinutului Herţa, la pierderea Basarabiei devenită acum respublika Moldova, la pierderea Basarabiei de Sud, adică Bugeacul nostru istoric apărat cu succes chiar împotriva hunilor în prima epocă de Ev Mediu la noi, de către goţii-greuceni integraţi, –dintr-o alegere proprie–, în civilizaţia ariană a excelenţei din Romania secolelelor IV, V şi VI.
Despre cazul Dennis Deletant, ca agent MI6, despre coluziunea dintre acesta şi ţărănistul Corneliu Coposu, coluziune care a condus la masacrul de la Aeroportul Otopeni pe 23 decembrie1989, am mai scris. Lista de cărţi publicate de profesorul Dennis Deletant arată sprijinul pe care îl arată domnia sa, chiar şi acum!, intereselor Rusiei, iar mai înainte intereselor URRS (despre care generalul Charles de Gaulle ne avertiza că ele erau totuna cu interesele tradiţionale şi expansive ale Rusiei pre-bolşevice). Şi nu înţelegem motivul pentru care, nici măcar în prezent!, Casa Regală a României nu se desprinde categoric de „consilierea” oferită de agentul dubios numit Dennis Deletant.
Eram gata să uit de „muncitorul anti-comunist” Vasile Paraschiv. El a fost mardeiaş electoral pro-comunist la alegerile din 1946 care au dus la instalarea „legală” a comunismului de extracţie alogeno-cominternistă în România. Vasile Paraschiv a fost unul dintre cei dintâi muncitori promovaţi la noi ca ofiţeri ai Ministerului de Interne, adică în termeni mai uşor de înţeles, a fost unul dintre primii ofiţeri care au comandat trupe de securitate recrutate dintre muncitorii români pro-comunişti, cumplit de avizi de parvenirea lor rapidă cu ajutorul „ascensorului social” adus din Moscova stalinistă.
Titus Filipas
