Stimate domnule avocat Roman Mihăeş: În România de dincoace de Prut a avut loc o schimbare a discursului care nu este asimilată încă în provincia Basarabia. Şi este o schimbare de esenţă. În primul rând, s-a înţeles toată ruina prezentă a faimosului „vis american” şi imposibilitatea lui de refacere. USA este singura ţară din lume a cărei economie funcţionează eficient doar strict pe baza tiparniţei de bani în neştire, şi totuşi ea continuă să fie notată AAA de către agenţiile Fitch, Moody’s şi S&P. USA are o datorie suverană uriaşă, de care poate scăpa însă imediat dacă provoacă inflaţie. Mecanismul de provocare a inflaţiei într-o ţară cu economie normală este scăderea ratei dobânzii directoare. Fed a stabilit rata dobânzii directoare practic la cota zero, şi totuşi inflaţia salvatoare nu se instalează. Trebuie să înţelegeţi că USA nu poate fi model pentru România Mare virtuală. Apoi, revenind la starea economiei din România de dincoace de Prut, trebuie spus răspicat că datoria ei suverană, practic zero la sfârşitul guvernării Adrian Năstase, a fost ridicată după aproape şapte ani de linie de politică macroeconomică trasată de „preşedintele jucător” pro-american (?!)Traian Băsescu la circa 100 miliarde de euro ! Neam de neamul românilor nu va putea plăti această datorie. Această datorie suverană imensă va induce ineluctabil falimentul suveran al României. Traian Băsescu a folosit pur şi simplu un mecanism financiar american pentru a realiza acest vis al Rusiei. Trebuie să mai înţelegeţi că USL reprezintă doar un mecanism politic pentru a se realiza o reformă reală a statului românesc pe o linie corporatistă. Termenul nu vine de la corporaţie, ci de la corpus, corpora, un stat condus de corpuri de profesionişti. Aceasta înseamnă intrarea României în cea de a doua modernitate. Mai departe, deşi sînt răzeş sorocean, discursul meu poate părea momentan abscons celor de dincolo de Prut. În ‘Personalismul energetic’, filosoful Constantin Rădulescu – Motru se dovedeşte a fi hermeneutic inspirat de predicile Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare despre „energheia”. Reamintim, personalismul operează cu o distincţie netă între individ şi persoană (din distincţie se naşte adevărul eficient!). Chestiunea acestei distincţii devine esenţială la timpul prezent al crizelor economice şi al catastrofei ecologice produse de turboconsumerism şi „dezvoltarea economică” rău înţeleasă. „Individul” este poate definit cel mai bine de către economistul britanic John Maynard Keynes, individul fiind „omul care se realizează pe el însuşi prin consum”. Astfel, comportamentul turboconsumerist devine chiar esenţial şi central pentru „realizarea” plenară şi integrală a omului – individ! Consumerismul este strict asociat cu produsele industriilor. Produsul unei industrii, oferit şi cumpărat pe piaţa acelei industrii, are un cost privat descris de „funcţia de producţie” a industriei respective. Însă dincolo de costul privat al produsului, există şi un cost social al acestuia. Pentru „individ”, contează numai costul privat. Dar pentru „persoană”, contează costul social. Acesta este un cost de oportunitate care pe lângă costul privat include şi externalităţile în folosirea resurselor. Poluarea şi deteriorarea mediului înconjurător prin producţie şi consum intră la categoria acestor externalităţi. În teoria „agentului raţional” folosită de curentul principal al doctrinelor economice, „agentul raţional” este de fapt „individul”, nu „persoana”. Sursa profundă a crizelor actuale, crize economice şi ecologice, se află tocmai în accentul pus pe individul consumerist ca „agent raţional” în economie, „persoana” fiind uitată. Aceste neplăcute aspecte transpar din rolul acordat psihologiei hedonice în teoriile creşterii economice, precum şi din simplificarea extremă a psihologiei umane reale prin viziunea factice propusă de piramida lui Abraham Maslow. Accentul pus pe individul consumerist devine caracterizat paroxistic în timpul postmodern pe care-l trăim. “Postmodernismul este, aproape prin definiţie, un punct tranziţional unde se intersectează arcele istoriei ideologice, economice, culturale şi sociale, când principiile şi preocupările superioare ale modernismului au încetat să funcţioneze, dar aceasta s – a produs înainte ca ele să fi fost înlocuite de un sistem de valori cu totul nou. El reprezintă un moment de suspendare înainte ca bateriile să fi fost încărcate pentru noul mileniu, şi o menţionare că viitorul este precedat de un interregnum hibrid şi straniu, care poate fi denumit ultima noastră inspiraţie din trecut.”, spunea autorul scoţian Gilbert Adair (născut în 1944). „Modernismul” este de fapt numai „prima modernitate” în viziunea personalismului. Personalismul anunţă „cea de a doua modernitate” printr-o tranziţie a rolului raţional în economie de la individ la persoană. Vedeţi dificultatea problemelor economice actuale?
Titus Filipas