Spuneam despre importanţa curbei de cerere şi a curbei de ofertă pentru a înţelege economia lumii de azi. Privesc de exemplu la un grafic ce arată corespondenţa dintre curba de cerere pentru produsul unei firme şi deverul total (total revenue, cu acronim TR) pentru acea firmă. Şi mai citesc explicaţia : „Pe măsură ce preţul descreşte în zona elastică, deverul total creşte, însă în zona inelastică, deverul total descreşte.” Noţiunile „zona elastică” şi „zona inelastică” par absconse. Dar am mai discutat pe blog despre conceptele pe care se bazează : 1/ Cauzalitatea Granger. 2/ Elasticitatea între variabilele economice. De fapt şi măsurarea elasticităţii între variabilele economice se bazează pe „cauzalitatea Granger”. Noţiunea de cauzalitate este extrem de complicată, dar înţelegerea ei este bază obligatorie pentru înţelegerea lumii de azi ca pe o realitate. Avem un dascăl bun, pe metafizicianul Nae Ionescu. După hecatomba dăscălimii române în primul război mondial, se punea problema creării unei dăscălimi noi – învăţători şi profesori pentru învăţământul preuniversitar. Universitatea din Bucureşti a trasat linia directoare. A se poate descifra în Prelegerile din 1926 alcătuite de Nae Ionescu. Se spune acum că acele Prelegeri ţinute de Nae Ionescu la Universitatea din Bucureşti ar fi constituit baza ideologiei legionare. Nu este adevărat. Baza ideologiei legionare o constituie Isihasmul. Nu trebuie să uităm că şcoala românească are doi piloni. Un pilon modern, şcoala de la Sfântu Sava ce creează ideologia naţionalismului românesc, cu acquis european incorporat, anume o ramură post-1789 a iluminismului continental. Mai există şcoala tradiţională a ortodoxiei ce pleacă de la Sfinţii Părinţi şi de la Ioan Cassian. Cronicarii s-au format în acea tradiţie. Iar în secolul XIX, Nicolae Filimon a fost format tot în acea şcoală. În Prelegerile anului 1926, Nae Ionescu insistă mult pe cauzalitate plecând de la ideile lui David Hume. Şi eu folosesc magnifica lecţie pe care ne-a propus-o filosoful Nae Ionescu. Intelectualii care îl denigrează joacă o carte străină împotriva intereselor româneşti. Interesul nostru acum este înţelegerea lumii economice. Atât cea a bazelor microeconomice autohtone, cât şi a economiei globalizate. În doctrina pe englezeşte, studenţii reclamă faptul că noţiunea cea mai dificilă este aceea de „elasticity”. Noi interpretăm, pe româneşte, elasticitatea între variabilele economice ca pe un tip special de cauzalitate. Atât despre introducerea filosofică. Să ne întoarcem la dever. Cu o propoziţie de pe un tutorial economic : „TR is maximised at the quantity where PED = 1.” Aici PED înseamnă Price Elasticicity of Demand (elasticitatea cererii după preţ), însă considerată în valoare absolută. Punctului de înălţime maximă de pe graficul Total Revenue (Deverul total, sau deverul întreg) îi corespunde valoarea de elasticitate notată pe curba de cerere prin „Unit elastic”. Deci îi corespunde, respectând şi algebra, valoarea -1 pentru elasticitatea de cerere. Fiind vorba despre un maxim (sau punct de extremum în general) al curbei deverului total (Total Revenue în limba engleză), înseamnă că aici venitul marginal, sau Marginal Revenue în engleză, se anulează. Matematiceşte, aceasta se scrie :MR = 0. Dar pentru un român care gândeşte economia în sens tradiţional, valabilă înainte de normarea independentistă din 1877-1878, impusă internaţionalist României de către Rusia ţaristă, Germania lui Bismarck, şi de Marea Britanie reprezentată la Congresul de la Berlin de ministrul Benjamin Disraeli, deci pentru un român de tip vechi care gândeşte noţiunea de Total Revenue sau deverul în termeni de ciclu al vânzărilor închis perfect (adică realizat complet) pe o perioadă, ceea ce înseamnă că toată cantitatea dintr-un bun care a fost pusă la vânzare a fost chiar efectiv vândută, deci toată marfa scoasă la vânzare a fost absorbită complet de către cumpărători, iar pe rafturi a început să fie plasată marfa nouă scoasă din magazii (aceasta este o parte din “Inventarul producătorului”, sau Inventory în limba engleză ), începând pregătirile proactive pentru un nou ciclu al Deverului, este mai greu de înţeles intuitiv condiţia matematică MR = 0. Cumplit de greu le-a fost comuniştilor, care au distrus cu tăvălugul gândirea noastră economică. Ei au reţinut din Dever numai faptul că magaziile şi depozitele fabricilor trebuie să fie umplute cu producţia pe stoc. Care este o noţiune punctuală, nu o noţiune de flux. Situaţia s-ar fi putut, eventual, remedia, cu abordarea keynesiană crucială (Keynesian cross). Dar cine să facă demersul, comuniştii ? Nici după 21 decembrie 1989 nu ar fi fost prea târziu pentru acel demers crucial în economia românească. Însă primul guvern Petre Roman era format din alogeno-cominternişti mai răi decât comunistul de rând. Aşa a fost distrusă după 1989 economia românească. Este evident că un român tradiţional nu gândea economia politică în termeni de matematici superioare ! Elasticitatea în economia politică matematizată este gândită ca un raport între două diferenţiale logaritmice. În secolul XIX, nici măcar Ion Ghica, scriitor român (vezi corespondenţa purtată cu Vasile Alecsandri), dar totodată profesor de economie politică şi Matematici superioare la Politehnica din Bucureşti (care se dezvoltase pornind din şcoala de la Sfântu Sava), nu gândea economia politică în termenii matematicilor superioare. Însă în metaforele prinse de basmul românesc, probabil că noţiunea “derivată matematică” deja exista. Într-adevăr, când basmul spune “creştea într-o zi, cât alţii într-un an”, aici limba română vorbeşte despre creşterea unei funcţii care este definită în timp, şi despre derivata temporală a funcţiei. Ştiu că Mihai Eminescu însuşi a făcut o primă tentativă remarcabilă de a interpreta pentru matematicile superioare, şi pentru mecanica mişcărilor, acest fond lingvistic oferit de basmul românesc. Iar în primul război mondial, şi după primul război mondial, Lucian Blaga relua tema relaţiilor dintre literatura română, tradiţii şi mituri, şi matematicile superioare. Lucian Blaga interpreta Doinele şi diversele variante ale baladei Mioriţa folosind, poate invers decât în abordarea lui Mihai Eminescu, tocmai conceptele matematice drept metafore pentru miturile româneşti. “Spaţiul mioritic” are ca metaforă (mai curând analogie) matematică varietatea cantoriană (sau Manifold în limba engleză). Anti-“miticii” de prin Ardeal şi de prin Diaspora românească rîd dispreţuitor în faţa sintagmei “Spaţiul mioritic”. Dar să revin la abordarea matematicilor superioare pe care o întreprindea Mihai Eminescu. Aceasta era reamintită cititorilor tineri într-o perioadă sumbră a vieţii din România, intervalul 1958-1962. Deschiderea luminoasă era oferită într-o tentativă de schimbare a ziarului Scânteia Tineretului de către poetul Mihu Dragomir. Altminteri, Scânteia Tineretului funcţiona într-o răutate alogeno-cominternistă extremă. Nici nu trebuie să ne mirăm. Scânteia Tineretului era sub pulpana ziarului de partid Scânteia. Iar acolo tăia şi spânzura, capete de români, alogeno-cominternistul Silviu Brucan. Cel care a devenit în 1987 şi 1989 “marele democrat” şi “reformator”. Rîd şi acum când îi aud pe unii spunând : “Ce deştept era Brucan când zicea că românii sunt proşti!”. Scânteia Tineretului venea cu o propagandă spurcată dar vehementă de blamare a “atitudinilor anti-comuniste” observate la tineret. În lumea spirituală şi tehnologică se petreceau schimbări uimitoare, cu bătaie foarte lungă în timp. Aici deja intrăm în terminologia lui Fernand Braudel şi Gramatica (generativă) a civilizaţiilor. În perioada 1958-1962, urmam Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova, la cursuri de zi. Însă deja din 1958 studiile mele liceale erau marcate de tăvălugul regimului. În toamna lui 1958, după ce făcusem două luni de zile cursuri de matematici la Fraţii Buzeşti cu un profesor remarcabil pe nume Voinea, acesta era dat afară din învăţământ, pe motivul că în tinereţe avusese “simpatii legionare”! Apoi ne-a venit ca profesor de liceu un activist de partid raional, care până atunci fusese învăţător. În regimul vechi, pre-sovietic, în România se spunea : “Omul potrivit la locul potrivit.” Aleatoriu, mult mai târziu am avut ocazia să vorbesc cu un om realizat, un aviator care îl avusese ca învăţător tocmai pe acel personaj. Şi îmi spunea că îi fusese un învăţător bun. Nu contest. Dar ca profesor de matematici în liceu, acesta a distrus şansele unor generaţii. Nu vorbesc numai despre mine, cel care îl admiră şi acum pe legionarul profesor Voinea. Eu nu am fost luat în colimator de Scânteia Tineretului. Deşi, în liceu, mi se inspecta conţinutul genţii pagină cu pagină. Chiar şi învelitoarele de hârtie ale maculatoarelor erau desfăcute pentru a se verifica dacă nu se ascunde vreun manifest anti-regim sub ele. Operaţiunea aceasta era îndeplinită foarte minuţios de către noul nostru “profesor de matematici”, ghilimelele chiar sunt obligatorii, ele spun multe . Ţinta predilectă a ziarului Scânteia Tineretului, într-o campanie denigratoare, difamatoare, de “punere la zid” în bătaia gloanţelor comuniste, o campanie ce a ţinut luni de zile, era o biată şcolăriţă de la liceul Fraţii Buzeşti. Extrem de inteligentă, influenţată de Zeitgeist. Iar spiritul acelui timp, –indicat de mine ca interval–, era determinat de Serghei Koroliov. Nu vreau să dau nume româneşti, dar parcă sînt tentat să dezvălui că vorbesc, în acel îndepărtat episod din trecut, despre viitoarea mătuşă a cântăreţului Aurelian Temişan. Iar Serghei Koroliov, fostul deţinut politic, lucra pe atunci ca Glavnâi Konstruktor al programului cosmic sovietic. Perfidia redactorilor ziarului Scânteia Tineretului depăşea orice cote.Nu ar trebui să ne mirăm prea mult, funcţiona patronat de o jigodie internaţională. Fetiţa aceea naivă dar foarte inteligentă din Oltenia a dezvăluit redactorilor ziarului Scânteia Tineretului că vroia să construiască rachete cosmice ! Nu înţeleg raţional motivul campaniei de prigoană care s-a dezlănţuit atunci, la nivel de Republica Populară Română, împotriva acelui vis declarat de o şcolăriţă! Am vorbit deja despre intervenţia luminoasă a poetului Mihu Dragomir la Scânteia Tineretului din acel timp. Ca poet, el avea intuiţiile sale. Unele, teleologice, altele chiar explicabile. De multe ori sursologia lui Mihai Eminescu rămâne ascunsă şi nebănuită. De exemplu, care este originea ideilor din poemul Luceafărul ? Până nu demult, teoria intelectualului evreu Moses Gaster, o ipoteză literară despre influenţa fondatoare şi singulară a textelor neamţului Richard Kunisch asupra Luceafărului eminescian era la noi sacrosanctă. Dar în vremea studiilor sale în Occident, tânărul cărturar ortodox român Cristian Bădiliţă descoperă, iată!, documente ce racordează tema Luceafărului eminescian la iluminismul scoţian din secolul XVIII. Mergând pe calea deschisă de cărturarul Cristian Bădiliţă în cultura română, aflu cu plăcută uimire că Mihai Eminescu primise inspiraţia capitală, esenţială pentru influenţa eterică în poemul Luceafărul, din prima carte a lui Enoh. La care el accede prin mijlocirea unor tălmăciri, prezentări şi sinteze în limba germană exact în perioada berlineză când Mihai Eminescu citise şi cartea lui Richard Kunisch. Îmi amintesc că Richard Kunisch îi blama pe popii români că mâncau usturoi. Usturoiul, s-a dovedit, conţine o moleculă precursor de serotonină. O substanţă care face inteligenţa mai vie ! Şi ciocolata serveşte ca precursor de serotonină şi face inteligenţa mai vie. Sigur, popii români nu prea aveau acces la ciocolată. Nici, ulterior, cheferiştii. Care miroseau de trăsneau a usturoi. Dar nu prea erau accidente la calea ferată şi treaba mergea şnur. Am trăit în copilărie la un canton CFR, ştiu despre ce vorbesc, au fost anii mei de vieţuire în paradis. Bine-înţeles, taică-meu avea grijă să îmi aducă hrană spirituală, cele mai bune cărţi pe care le găsea într-o epocă de prigonire a cărţilor bune. Deci în ipoteza foarte, foarte plauzibilă a domnului Cristian Bădiliţă, influenţa hotărâtoare asupra lui Mihai Eminescu pentru a scrie Luceafărul ar fi fost cartea 1 Enoh. Dar mai există şi cartea 2 Enoh, care s-a păstrat doar într-o traducere în slavona foarte veche. Mihai Eminescu dorea foarte mult să înveţe slavona foarte veche. Pentru a citi cartea 2 Enoh ? Vorbeam despre intuiţiile extraordinare ale poetului român Mihu Dragomir. Şi în acel timp remarcabil de evoluţie pozitivă din URSS, apare un savant sovietic care citise cartea 2 Enoh în slavonă, şi o interpreta în felul său. Interpretarea avea loc pentru spaţiul antic, dar care rămâne spaţiul central al lumii, numit Marele Orient Mijlociu. Mult mai aproape de noi în timp, ideologia neoconservatorilor americani îl determină pe preşedintele George W. Bush să dezlănţuie acolo două războate care au dus la ruina lumii de azi.
Titus Filipas
Etichete: Ideologia Şcolilor Centrale, Limba Română, Mihai Eminescu, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Rusia, Titus Filipas
