+DADÁ s. n. (Rar) Dadaism. – Din fr. [l'école] dada. DADÁ n. v. DADAISM. /<fr. [l' école] dada. DADÁ s.n. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvântul pare împrumutat din limbajul copiilor). [< fr. (l'école) dada, cf. dada – căluț de lemn]. DÁDĂ, dade, s. f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliță, daică. – Din bg., scr. dada. DÁDĂ2, dádi, s. m. DÁDĂ, dáde, s. f. ~ (din tc. dada = stăpână (a casei), prob. parțial prin interm. bg., sb., magh. dada; în macedorom. dadă). dádă (dáde), s. f. – Nume care se dă de obicei la țară unei surori mai mari, unei mătuși, și, în general, unei femei mai în vîrstă. – Mr. dadă. Tc. dada „stăpîna casei, gospodină”, probabil în parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dădacă, s. f. (doică); dădăci, vb. (a crește; a educa, a forma, a călăuzi); dădăceală, s. f. (creștere; educație, grijă); daică, s. f. (Olt., Munt., stăpîna casei; soră mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. dodă.+ Este un exemplu de mankurtizare. Trebuia început şirul definiţiilor pentru DADA cu termenul românesc, prezent şi în Oltenia, şi pe Via Egnatia, într-o continuitate. Dacă Sfântul Nicodim (înrudit cu voievodul Nicolae Alexandru Basarab) a venit din Macedonia Vardarului (traversată de Via Egnatia) ca să aducă isihasmul în Oltenia, de ce nu putem presupune o continuitate pentru folosirea cuvântului DADA în Oltenia şi pe Via Egnatia ? Maica Tereza, care venea de pe Via Egnatia, era supranumită DADA în Albania. Mai văd în DEX cum se zice că românescul DADA provine din cuvântul DADA maghiar. De ce să nu presupunem, dimpotrivă şi mai logic, că DADA maghiar provine din fondul vulgarei neolatine vorbită de iaşii (adică iazygii) „socii”-alizaţi prezenţi în Panonia înainte de venirea maghiarilor ?
Titus Filipas
Etichete: Romania Orientală, România, Titus Filipas
