Vorbeşte Guy Debord

Este aici http://www.myspace.com/guyernestdebord/comments un video extras din “In girum imus nocte et consumimur igni”.  Vorbeşte filosoful Guy Debord (1931-1994). Parcă mai actual.

Titus Filipas

Modelul reticulat al justificării ştiinţifice

Dintre toate tipurile de organizaţii economice, corporaţie se numeşte doar acea organizaţie care emite acţiuni şi este cotată pe piaţa bursieră. Cum se conduce o corporaţie ? Câţiva ani în urmă dădeam peste titlul de carte din marea bibliotecă virtuală Google, The Corporation as Anomaly,       by David E. Schrader. Am păstrat adresa URL, dar nu am citit cartea. Însă primul meu gând de evaluare pentru sintagma „corporaţia ca anomalie” –evaluare pentru semnificaţia sintagmei, nu pentru cartea lui David E. Schrader—a fost o plasare în zona de sinergetică a singularităţilor matematice. M-am înşelat dacă puneam eticheta aceasta şi peste conţinutul cărţii. Americanul David E. Schrader este filosof, nu este matematician. Bineînţeles, cărţile din marea bibliotecă virtuală Google sunt numai cioturi de cărţi, Google nu oferă vreodată cărţi întregi în biblioteca atât de popularizată a firmei. Numai conţinutul, introducerea şi fragmente din capitole, sau uneori dintr-un singur capitol. Supărător, poate, însă de înţeles. Nu există prânz gratuit (numit la noi şi pomană). Voltaire lăuda la Montesquieu doar titlurile inspirate ale capitolelor. Nu îl compar pe filosoful David E. Schrader nici cu Voltaire, nici cu Montesquieu, nici peiorativ, nici augmentativ, însă titlurile de subcapitole din conţinut sunt realmente revelatoare. Sigur, aveam încă dinainte de 1989 idei clare despre schimbările paradigmatice în tipurile de gândire, una dintre cărţile majore ale lui Thomas Kuhn fusese tradusă. Cel puţin în titlurile de subcapitole, David E. Schrader prezintă însă tot evantaiul de abordări, arătând că Thomas Kuhn nu este exclusiv. Am aflat din cartea The Corporation as Anomaly despre filosofia lui Larry Laudan şi despre modelul reticulat al justificării ştiinţifice (the reticulated model of scientific justification).

Titus Filipas

Isihasmul despre creaţie

Semnalez un blog interesant  http://omulsicetatea.wordpress.com/ . Am reţinut fraza despre isihasm şi creaţie : „Numai astfel, privilegiul ontologic al omului, de a fi chip şi asemănare a lui Dumnezeu, de a fi, cu alte cuvinte, creator sau, cum spuneau isihaştii, împreună lucrător cu El, acest privilegiu deci, nu este confiscat şi transformat într-un privilegiu istoric şi/sau social, adică într-unul de înstăpânire şi deturnare a creaţiei  funcţie de un interes de dominaţie.”

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Noua ideologie Wertkritik

Cum ne situăm faţă de noua ideologie Wertkritik ? Este un termen german pentru o ideologie focalizată pe critica radicală a valorii economice. Teoreticienii acestei mişcări spun că omenirea se află nu atât într-o criză economică, –pe care nu o neagă–, cât într-o criză a modelului de civilizaţie. Teoreticienii mişcării afirmă că s-a ajuns la această criză datorită accentului pus pe creşterea  economică destinată în mod expres reducerii sărăciei. Doctrinarii ideilor Wertkritik observă totodată, foarte corect, că în ciuda acestei abordări acceptată aproape global, sărăcia în lume s-a accentuat. Blamând conceptul de creştere economică, oamenii mişcării Wertkritik se apropie la acest punct, observ eu, de ideologia lui Nicolae Georgescu Roegen care cere, pentru revenirea la raţionalitate şi civilizaţie, o descreştere economică. Totuşi noul model de civilizaţie pe care îl propune doctrina Wertkritik foloseşte mijloace şi abordări care apropie de Guy Debord. Cum a fost însuşită noua ideologie Wertkritik în România ? Găsesc un singur text  pe româneşte, –dar şi acela tradus–, la http://revistacultura.ro/nou/2010/05/stanga-si-marxismul-in-europa-de-est-iii-sa-nu-mai-toleram-aceasta-civilisation-de-merde/ Acolo filosoful maghiar G. M. Tamás (născut în anul 1948) declară : „îmi place şcoala Wertkritik”. Şi întrucât domnul G. M. Tamás este idol şi guru pentru tinerii „eseişti de stânga” din România, este vorba despre intelectuali „de stânga” numai prin bibliografie, fără vreo legătură cu PSD, aş fi aşteptat eseurile lor româneşti despre mişcarea Wertkritik. N-avem. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/01/14/neclaritati-privind-programul-la-iccj/

Titus Filipas

Protocronism şi dovezi istorice

Roşia Montană este cea mai veche localitate din România, atestată cu documente de 1870 de ani. Acolo sunt situri istorice, sunt multe biserici, cimitire, acolo sunt oameni cu vechi rădăcini. Zelul firmei Gabriel Resources, în spatele căreia se ascunde  un om extrem de bogat, totodată un ideolog anti- România, vorbesc despre George Soros, este orientat mai ales către ştergerea acestor dovezi istorice de continuitate pentru noi. La fel s-a întâmplat în Dobrogea, unde bisericuţa antică din localitatea care a fost locul de naştere al călugărului scit Ioan Cassian, intelectual care scria în latina populară a locului, –la acea vreme Dobrogea se chema Sciţia Mică–, a fost rasă de pe faţa pământului  de către o firmă franceză. Asta se întâmpla imediat după ce Raportul Tismăneanu, care condamna protocronismul românesc, a fost citit în parlamentul României şi aplaudat frenetic de culturnicii GDS. Totuşi scrierile lui Ioan Cassian atestă ca a existat o literatură proto-română.

Titus Filipas

Regula empirică a lui Okun

Ce consecinţe pentru politica macroeconomică românească se pot extrage din legea lui Okun? După cum se ştie, legea lui Okun este o regulă empirică extrasă din analizele de regresie liniară cu datele de intrare rata şomajului şi descreşterea PIB-ului pentru economia americană de după 1947. Vorbind despre “consecinţe”, presupunem implicit o cauzalitate, dacă ne încadrăm în stilul de gândire care merge de la David Hume la Nae Ionescu. Însă o legitate stabilită prin regresie liniară implică o cauzalitate specială, de tip Granger. Şi cum orice discuţie în modelarea economiei necesită ipoteze de lucru ca presupuneri implicite de cauzalitate (assumptions), acceptăm această  cauzalitate de tip Granger. Iar datele observate în economia americană din 1947 şi până acum arată că o creştere a ratei şomajului duce la scădere a PIB-ului (mai corect spus, cele două tipuri de date sunt corelate negativ).  Ce consecinţe decizionale pentru politica macroeconomică românească se pot extrage de aici ? Sigur, este vorba despre decizii viitoare de aplicat de către o guvernare românească responsabilă.  Cel mai mare număr de locuri de muncă este creat de IMM-uri. Deci o politică guvernamentală şi legislativă care va facilita crearea de IMM-uri antrenează crearea unui mare număr de locuri de muncă. Dar totodată, în acord cu legea lui Okun, aceasta ar duce şi la creşterea PIB-ului.

Titus Filipas

Libertarianismul exclude optimalitatea Pareto

M-a plictisit cumplit propaganda libertariană pe care o fac unii trimişi pe blogosfera de limba română cu sarcini ideologice precise de îndoctrinare pe o linie cât  mai indepărtată de ideologia naţionalismului românesc ce incorporează, –prin eforturile dascălilor noştri de rumânism, aici amintesc în mod special un dascăl care va deveni primul preşedinte al Academiei Române–, un acquis european preluat şi în doctrina jeffersoniană de peste Atlantic. Libertarienii de pe blogul AN, la fel ca şi libertarienii de la GDS, predică teoria statului minimal şi ei sunt categoric împotriva unui stat social. Se dovedeşte, din nou, că libertarienii de la „noi” (blogosfera românească şi GDS) nu posedă minime cunoştinţe de filosofie politică. Se probează iarăşi că libertarienii, de la noi şi de aiurea, se opun bunăstării sociale. În fine, îi înţeleg. Un principiu libertarian este acela că din inegalitate se naşte mai multă bogăţie pentru unii. În numele acestui principiu libertarian s-a manifestat  în Piaţa Universităţii în anul 1990. Reamintesc aici, principiul de bază al bunăstării sociale este optimalitatea Pareto. Însă Amartya Sen a demonstrat teoretic cât se poate de clar, –iar unii discipoli au putut enunţa şi demonstra teorema lui Sen chiar în limbajul geometriei–, că libertarianismul exclude din start optimalitatea Pareto. Deci din start libertarianismul se opune bunăstării sociale.

Titus Filipas

Iniţiativa dezbaterii publice

Horaţiu Pepine : +Un tânăr eseist de formaţie franceză intra în disputa ideologică legată de stânga şi dreapta, anunţând prevenitor că este „de stânga prin bibliografie”.Tinerii de stînga, care au preluat în ultima vreme iniţiativa dezbaterii publice*, nu au nici cea mai vagă legătură cu PSD-ul. Nu există între ei şi singurul partid al stângii româneşti nici măcar o simpatie distantă şi, prin urmare, nici şansa unor apropieri viitoare. Iar cauza principală este că reţeta PSD-ului conţine multe ingrediente conservatoare, cum ar fi ruralismul ortodox, ataşamentul faţă de familia solidară şi un anume etnicism greu de disimulat. Lucidul Adrian Năstase a atras atenţia că guevarismul lui Ponta va trebui puţin temperat, căci PSD are şi scopul mai serios de a cuceri electoratul rural, care merge duminica la biserică şi respectă proprietatea privată. Aşa cum observa, cu amară luciditate, Ion Vianu într-un articol din vara acestui an, „calea creştin-democraţiei este o fantezie tot atât de ciufulită ca modelul suedez al d-lui Iliescu de la începutul anilor ‘90”. Ion Vianu atrăgea atenţia că între realităţile germane şi cele româneşti ar fi greu să se pună semnul egalităţii, dar tentativa lui Teodor Baconschi de a inventa o creştin-democraţie locală se află la limita eşecului nu doar din pricină de neadecvare cu lumea românească, al cărei creştinism stă mai curând la stânga, ci pentru că este la fel de halucinatorie ca şi stânga guevaristă a lui Victor Ponta şi la fel de livrescă ca stânga tânărului eseist citat la început. Cu siguranţă, Teodor Baconschi şi prietenii săi politici, sunt creştin-democraţi prin bibliografie. Activitatea Fundaţiei creştin-democrate a constat până acum în cîteva declaraţii vagi de principii. Nici o dezbatere despre temele dureroase ale politicii româneşti, nici cea mai mică angajare în concretul problematic, ci doar o planare distantă în stratosfera unei maxime generalităţi, acolo unde nimeni nu riscă nimic.+ Sursa http://www.dw-world.de/dw/article/0,,14745283,00.html?maca=rum-rss_ro_romanialibera_headlines-5324-html-cb

*Habar n-am care este această „dezbatere publică”. Să fie vorba despre revista CRITICATAC? Unele comentarii de acolo sunt interesante, de exemplu:  +mais vraiment, afacerea Dragomir e un dezastru de proportii, lumea intelectuala pariziana a ris si continua sa rida de sfortarile ICR de a fabrica un mare filosof roman in Franta, se vehiculeaza demult si poanta despre “nulités métaphysiques”  iar in tara, liiceanu si plesu, ei insisi fara opere teoretice, au promovat intre filosofi fie doar teologi ca neamtu, fie autisti sociali ca noul printisor ciocan. filosoful apartine spatiului public, nu e un animal pur academic, iar filosofii care au ocupat spatiul public la noi, respectiv plesu, liiceanu, patapievici, sint tocmai cei care au distrus filosofia. + http://www.criticatac.ro/3638/filosofii-romani-in-spatiul-public/#comment-2916

Titus Filipas

Rumelia şi Iradeaua din 1905

Ohrid se află pe Via Egnatia din Romania. Privesc o hartă pentru RUMELIA (traducere turcească pentru ROMANIA) înainte de anul 1912. Chiar dacă traseul pentru VIA EGNATIA nu este superpus, este limpede că tărâmul numit de otomani RUMELIA, otomani care, –cel puţin în evaluarea făcută de Mihai Eminescu–, ţineau la adevăr, dreptate, şi la respectarea tradiţiilor pentru ROMANIA Orientală, avea drept axă şi linie de comunicaţie de la Adriatica la Propontida tocmai  VIA EGNATIA. Ultima reparaţie majoră a căii numită VIA EGNATIA fusese întreprinsă de împăratul Marcus Aurelius Antoninus, care promulgase Constituţia Antoniniană de la 212 AD. Este limpede că RUMELIA  reprezenta, înainte de 1912, marcajul pentru un teritoriu locuit de autohtoni “socii”-alizaţi non-greci din Peninsula Balcanică, şi romanizaţi prin efectele Constituţiei pentru romanitas de la 212 AD. Imperiul Otoman considera că a preluat legitimitatea, cu toate drepturile şi îndatoririle, Imperiului Roman. La 23 mai 1905 a fost publicat şi a intrat în vigoare un decret imperial otoman, o IRADÉ, emisă de sultanul Abdül Hamîd. Prin această Iradea se recunoştea oficial, pe baza unor vechi documente istorice păstrate  în cancelaria otomană,  naţionalitatea română (ullah millet) din cuprinsul Imperiului Otoman şi i se recunoştea autonomia culturală şi dreptul de autoguvernare locală. Evaluarea lui Mihai Eminescu este corectă ! Bohemond de Hauteville, prinţ de Taranto, călătorea pe Via Egnatia trimis de tatăl său, normandul  Robert Guiscard de Hauteville, într-o misiune specială pe Via Egnatia, pentru a încheia alianţe cu populaţia autohtonă din zonă, anume cu vlahii şi armânii de foarte multă vreme socii-alizaţi şi care primiseră cetăţenia romană prin Constituţia de la 212 AD. Ştim precis că Bohemond de Hauteville a făcut un popas mai îndelungat la Ohrid unde exista centrul arhiepiscopiei Justiniana Prima. Într-un timp când  Oikumena oficial recunoscută de Bizanţ era numai greacă şi slavonă, marele papă Inocenţiu al III-lea reînvie arhiepiscopia  Justiniana Prima ca Arhiepiscopia de Ohrid, cu o jurisdicţie ce mergea din Balcani şi până la Marea Baltică!  Când citeam romanele lui Henryk Sienkiewicz consacrate istoriei poloneze, eram surprins să  găsesc prezentă o conştiinţă  romantică despre originea romană a nobililor polonezi. Dar este vorba  mai curând despre ceea ce noi denumim, pentru istoria noastră, “al  doilea descălecat”. Pentru Polonia, evenimentul analog cu “primul   descălecat” n-a avut loc niciodată, însă influenţa Romei – “al  doilea descălecat” — devenea  foarte puternică  odată  cu papa Inocenţiu al III-lea. Ţarul bulgar Ioniţă Caloianul nu prezintă pentru noi, românii,  vreo însemnătate pozitivă,  decât numai pentru că era investit de acel papă  Inocenţiu al III-lea ca paznic (‚Rex’) pentru arhiepiscopia de Ohrid. Evenimentul având reverberaţie până în Polonia,  memoria aceasta  revenind ca invariant şi în opera literară a  lui Henryk Sienkiewicz. Iar în Ţara Românească, particula ‚IO’ înaintea numelui domnitorului arată relaţiile privilegiate cu arhiepiscopia de Ohrid. Să nu uităm că marele nostru împărat, Mihail al VIII-lea Paleologul, a cărui amintire o mai păstrează  picturile din bisericile Craioveştilor, dă un hrisov pentru arhiepiscopia de Ohrid, imediat după hrisovul pentru Aghia Sofia, instituind atunci Ohridul drept  centru spiritual pentru latinii orientali. Mihail al VIII-lea Paleologul lega în mod expres aceste două hrisoave de re-întemeiere  de  marile  ctitoriri întreprinse de Justinian I. Unii dintre eroii polonezi medievali  zugrăviţi de Sienkiewicz se simţeau romani, spun din nou aceasta, şi poate că sentimentul  lui Sienkiewicz se datorează nu direct papei de la Roma. Prin influenţa arhiepiscopiei de Ohrid în Polonia, sentimentul  de romanitate  nouă  al lui Sienkiewicz se datorează  împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul. Era certamente în scrierea lui Sienkiewicz şi  atitudine politică anti – rusească, pentru că ruşii sunt aceia care clamează drepturi la moştenirea Paleologilor.  Un prieten îmi spune : +Am avut şansa de a vizita Ohridul anul acesta. De fapt, a fost o mică expediţie pe Via Egnatia. Oraşul vechi este pur aromânesc, cu arhitectură unică. În Vlaşca-Mahla (cartierul sau mahalaua românească) există biserica Sf Giorgia (Gheorghe) unde se păstrează încă icoane cu legendele scrise în aromână! Cu caractere latine, de exemplu “sfântul” este scris “samtul”. Este adevărat că în acest moment tot ce se restaurează “primeşte” litere chirilice… Iar peste lac, la Moscopole (care e Voskopoia acum) Samtu’ Atanas a devenit Shen. Vae Victis ! La vremea Iradelei, în partea europeană  a Imperiului Otoman erau circa 2 milioane de aromâni. Unde au dispărut între timp? +

Titus Filipas

Grecia a fost degradată

Grecia a fost degradată de agenţia de notaţie Fitch în ceea ce priveşte riscul de creditare. Reamintesc de unde porneşte scala, nota pentru riscul de creditare minim este AAA. Sigur, Grecia nu avea aşa ceva. Dar avea ‘BBB-’, ceea ce înseamnă că obligaţiunile ei prin care vindea părţi din datoria suverană nu erau chiar gunoaie. Acum riscul de creditare a crescut până  la  nota ‘BB+’.

Titus Filipas