Dintre toate tipurile de organizaţii economice, corporaţie se numeşte doar acea organizaţie care emite acţiuni şi este cotată pe piaţa bursieră. Cum se conduce o corporaţie ? Câţiva ani în urmă dădeam peste titlul de carte din marea bibliotecă virtuală Google, The Corporation as Anomaly, by David E. Schrader. Am păstrat adresa URL, dar nu am citit cartea. Însă primul meu gând de evaluare pentru sintagma „corporaţia ca anomalie” –evaluare pentru semnificaţia sintagmei, nu pentru cartea lui David E. Schrader—a fost o plasare în zona de sinergetică a singularităţilor matematice. M-am înşelat dacă puneam eticheta aceasta şi peste conţinutul cărţii. Americanul David E. Schrader este filosof, nu este matematician. Bineînţeles, cărţile din marea bibliotecă virtuală Google sunt numai cioturi de cărţi, Google nu oferă vreodată cărţi întregi în biblioteca atât de popularizată a firmei. Numai conţinutul, introducerea şi fragmente din capitole, sau uneori dintr-un singur capitol. Supărător, poate, însă de înţeles. Nu există prânz gratuit (numit la noi şi pomană). Voltaire lăuda la Montesquieu doar titlurile inspirate ale capitolelor. Nu îl compar pe filosoful David E. Schrader nici cu Voltaire, nici cu Montesquieu, nici peiorativ, nici augmentativ, însă titlurile de subcapitole din conţinut sunt realmente revelatoare. Sigur, aveam încă dinainte de 1989 idei clare despre schimbările paradigmatice în tipurile de gândire, una dintre cărţile majore ale lui Thomas Kuhn fusese tradusă. Cel puţin în titlurile de subcapitole, David E. Schrader prezintă însă tot evantaiul de abordări, arătând că Thomas Kuhn nu este exclusiv. Am aflat din cartea The Corporation as Anomaly despre filosofia lui Larry Laudan şi despre modelul reticulat al justificării ştiinţifice (the reticulated model of scientific justification).
Titus Filipas
Etichete: 1989, Ideologia Şcolilor Centrale, Titus Filipas
