Acumularea datoriei suverane în perioada Ceauşescu, şi plata ei prin tradiţionala monedă fungibilă românească, anume cerealele şi carnea de vită hrănită cu cereale, a fost justificată de construirea unei industrii româneşti extrem de moderne, bazată pe capital tehnic High Tech la momentul 1989. Laureatul premiului Nobel pentru economia politică, Vassily Leontieff, scrie în mod expres în lucrările sale că bunurile capitale (capital goods) sunt caracterizate prin durabilitate. Principiul lui Vassily Leontieff mai este justificat şi de faptul că există totodată noţiunea de ‘vintage capital’ referitor la acel capital tehnic uneori realmente mai vechi, dar care continuă să fie folosit cu succes într-o industrie care este managerial corect condusă. Clamarea primului ministru Petre Roman, imediat după ce a preluat puterea în România, că “industria românească este un morman de fiare vechi”, contrazice flagrant principiul lui Leontieff. Din stupiditate ? Nu cred. Premeditat ? Aşa cred. Petre Roman face parte dintr-o familie de alogeno-cominternişti venită în ţară pe tancuri sovietice, cu obiectivul de a distruge România.
Titus Filipas
Etichete: 1989, Ideologia Şcolilor Centrale, România, Rusia, Stalin, Titus Filipas
