Vladimir Tismăneanu şi comunismul

“Fiul unor militanţi comunişti din elita PCR”, spune doamna Sabina Fati http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/moratoriul-paunescu-pentru-romania-205506.html  despre Vladimir Tismăneanu. PCR înseamnă Partidul Comunist Român. Numele a fost instituit de Nicolae Ceauşescu în perioada comunismului naţionalist românesc. Dar Nicolae Ceauşescu ajunge la conducerea supremă a României abia după moartea lui Gheorghe Georghiu-Dej, în anul 1965. Până atunci n-a fost comunism ? Comunismul în România a fost adus de tancurile sovietice pe care călăreau militanţii alogeno-cominternişti care luptaseră în Spania. Unul dintre acei alogeno-cominternişti a fost tatăl lui Petre Roman, surprise!, surprise!, acesta fiind instalat prim ministru după „revoluţia din 1989” (istoria se repetă). Tatăl lui Vladimir Tismăneanu (iartă-mă, Sfinte Nicodim de la Tismana!) se chema Lioncik Tismineţki, era născut la Soroca (şi eu sînt refugiat sorocean din 1944), şi era de asemenea un alogeno-cominternist care luptase mai întâi pentru instaurarea comunismului în Spania. În perioada ocupaţiei sovietice a Basarabiei din 1940-1941, tatăl lui Vladimir Tismăneanu  s-a distins prin 1/coordonarea alcătuirii listelor de români care au fost urcaţi în bou-vagon şi trimişi la moarte sigură în Siberia, 2/prin dezrădăcinarea naţionalismului românesc în Basarabia, 3/prin arderea cărţilor româneşti din bibliotecile publice şi din bibliotecile şcolilor din Basarabia, 4/ prin deformarea intenţionată a Limbii Române şi înlocuirea ei cu un canular chemat „limba maldavinească”. Zelul tavarişciului Lioncik Tismineţki  în aceste activităţi anti- româneşti a fost stopat de Armata Română în perioada 1941- martie 1944. Din 1944 şi până la începutul lui1948, acest Lioncik Tismineţki  (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) s-a ocupat cu etnogeneza stalinistă a “poporului maldavinesc”, luptând împotriva naţionalismului românesc cu toate cele patru mijloace înainte menţionate. După schimbarea formei de stat în România la 30 decembrie 1947, militantul alogeno-cominternist Lioncik Tismineţki  a fost trimis de Stalin în Republia Populară Română pentru dezrădăcinarea naţionalismului românesc prin mijloacele deja bine probate în Basarabia. În primul rând atacurile alogeno-cominternistului Lioncik Tismineţki  vizau o ţintă etnică şi o ţintă culturală. Ţinta etnică erau refugiaţii basarabeni şi bucovineni de etnie română care erau vânaţi cu ajutorul brigăzilor muncitoreşti (pseudo-dizidentul anti-român Vasile Paraschiv a fost un exemplar din acele sinistre brigăzi muncitoreşti) pentru a fi trimişi în Siberia . Pot să povestesc cum ne ascundeam, eram copil atunci, dar erau scene cu nimic mai prejos în groază şi în durere decât acelea descrise în Jurnalul Annei Frank ! Familiile de refugiaţi basarabeni erau despărţite, copiii de mamă, de tată. Copiii refugiaţilor basarabeni de etnie română erau trimişi la Casele de copii din URSS, acolo căpătau identitate rusească şi erau rusificaţi forţat. Mamele erau trimise să lucreze în fabrici, unde erau obligate de ruşi să se prostitueze. Taţii erau trimişi la tăiat copaci în taigaua siberiană. De ce nu se spune absolut nimic despre toate aceste vechi suferinţe ale ale românilor ? A scos cumva editura Humanitas vreo carte şi nu ştiu eu ? În fine, chiar activitatea lui Vladimir Tismăneanu incorporată în Raportul Tismăneanu continuă şi amplifică până la paroxism activitatea anti-românească a tatălui său pe linie culturală. Astfel, în celebrul Raport, Vladimir Tismăneanu condamnă ideologia naţionalismului românesc fără să spună nimic, dar absolut nimic, despre faptul că ideologia naţionalismului românesc a fost construită în prima jumătate a secolului XIX de către romanticii români şi se baza pe un acquis european, pe ideologia primară a lui Destutt de Tracy. Lucrurile acestea erau explicate foarte clar pe româneşte copiilor noştri, în cărţi aflate în bibliotecile publice din România în general, şi în bibliotecile liceelor în special, până la 1948.  La venirea sa în RPR în 1948, tatăl lui Vladimir Tismăneanu trasează sarcina moscovită şi alogeno-cominternistă : arderea cărţilor din bibliotecile publice şi din bibliotecile şcolilor. Cei care au fost martori la acel autodafe mi-au spus. În Capitalul, Karl Marx scrie blamant despre Destutt de Tracy că a fost „zelatorul rece al doctrinei burgheze”. Or, dacă Vladimir Tismăneanu lupta realmente împotriva comunismului, trebuia să spună despre influenţa extraordinară jucată de ideologia lui Destutt de Tracy în geneza ideologică a naţionalismului românesc. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2010/11/10/b1-tv-ora-19-00/

Titus Filipas

Comportarea de ‘agent raţional’

Cam asta i se cere unui om în condiţii capitaliste. Am considerat blogul AN ca pe un spaţiu de educaţie, ca pe o ‘comunitate epistemică’ orientată spre noua economie. Pentru că problemele reale în România sunt de o complexitate înfiorătoare. Deşi pe blogul AN cineva mi-a făcut dedicaţia: “N-a sti nimeni ca m-am dus/ Numa or vedea ca nu-s”, persist în existenţă deoarece mă consider un ‘agent raţional’. Deceniile de comunism impus în România de  alogeno-cominternişti folosind tancuri sovietice  au distrus modele economice tradiţionale care au permis existenţa noastră două milenii, în Romania, nu în Hesperia. Modelul economic agrar românesc descris de profesorul Dimitrie Gusti era privit cu admiraţie de universitarii agrarieni americani. (În perioada comunismului naţionalist românesc, un cadru didactic de la facultatea de agronomie din Craiova, trimis cu o bursă Fulbright la facultatea de agronomie din Kansas City, Missouri, a rămas mirat când un profesor  American i-a demonstrat cât de performantă era agricultura românească.) Apoi, “evenimentele din 1989” au transformat într-un “morman de fiare vechi” industrii româneşti dotate cu capital tehnic occidental care atingea excelenţa, tot după cum au distrus şi sistemele de irigaţii din agricultură şi au tăiat pădurile. Incapacitatea românească evidentă de  a construi noi modele economice a forţat 7 milioane de oameni să emigreze din ţară. Mă interesează să fiu alături de cei care încearcă să oprească procesul disoluţiei României, dezintegrarea paroxistică din ultimii şase ani. Repet, pentru mine o temă recurentă în postările pe blog  este : modelul economic, modelul economic, modelul economic. Sigur, abordarea din programul PSD privind politica macroeconomică pe termen lung este convergentă cu gândurile mele. Din cauza aceasta mai rămân aici.

Titus Filipas

Chestiunea modelelor economice

După datele institutului Gartner, firma Nokia este în degringoladă http://www.lemonde.fr/technologies/article/2010/11/10/android-passe-devant-apple-nokia-confirme-sa-degringolade_1438010_651865.html Revin la chestiunea foarte critică a modelelor economice pentru România. Lipsa de imaginaţie economică  a ‚capitaliştilor autohtoni’ precum şi de sprijin de tip ‚venture capital’ pentru start-ups, sprijin care să amortizeze riscul de începere a unui nou IMM, este notorie.  Chiar şi un celebru căpitan de industrie, vorbesc despre domnul Dan Voiculescu, cere de urgenţă condiţii în România care să atragă investiţii străine cu modelele economice aferente. Degringolada Nokia, cu filială la Cluj, demonstrează că nici măcar modelul economic adus de un investitor străin nu funcţionează totdeauna. Cât despre implantarea firmei Ford la Craiova, unii spun că guvernul Tăriceanu ar fi girat cu bonitatea României îndatorările acestei firme. Alţi căpitani de industrie români, –Ion Ţiriac şi Dinu Patriciu–, sunt de fapt nişte capitalişti-făcături. Ion Ţiriac îşi trage seva dinainte de 1989, unii vorbesc despre nişte afaceri foarte dubioase pe atunci, iar faptul că după 1989 a locuit (nu ştiu dacă mai locuieşte) într-o locuinţă de protocol întreţinută din banii publici este revelator pentru bonitatea lui reală. În fine, Dinu Patriciu – ARLUS a speculat modelul capitalismului postbelic finlandez în relaţiile cu URSS/Rusia, pe linia vechilor relaţii ale socrului său, fost director la ARLUS.

Titus  Filipas

Un articol extrem de belicos

Articol extrem de belicos scris de David S. Broder în The Washington Post http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/10/29/AR2010102907404.html . Un război în Iran ar fi un remediu pentru criza economică din USA. Argumentul ? “Look back at FDR and the Great Depression. What finally resolved that economic crisis? World War II.”

Titus Filipas

„Legalitate” în România

Iată http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/romania-lenesa-205180.html un exemplu de „legalitate” în România ! Şi un exemplu de penalizare a sectorului primar, direct productiv ! Cu asemenea abordare profund eronată a legalităţii, –întodeauna cel mic şi sărac este vinovat!–, România nu se va mai reface! Iată deci un model economic tradiţional, chiar un model de subzistenţă viabil, distrus acum prin lege !

Titus Filipas

Banul economistului Anghel Rugină

Să fiu sincer, am priceput greu ce este banul în general. Disting totuşi acum că sunt patru categorii : 1/Banul fungibil. Folosesc preferenţial construcţia asta lingvistică pe româneşte, deşi termenul echivalent în globish este ‘commodity money’, adică banul ca materie primă. Primii bani fungibili au apărut în Lidia şi erau fabricaţi din paiete de electron care se găseau în nisipul rîului Pactol. Prin termenul ‘electron’, vechii greci înţelegeau două lucruri distincte : (i) chihlimbar; (ii) un aliaj natural din aur şi argint. Paietele de electron din rîul Pactol erau constituite din acel aliaj natural de aur şi argint. Banul fungibil are în mod evident proprietatea de fungibilitate caracteristică unor materii prime. 2/ Banul fiduciar : certificat (pe hârtie) care atestă că poate fi preschimbat pe aur sau argint. 3/Ban ‘Fiat’ care nu este însoţit nici măcar de promisiunea că hârtia poate fi preschimbată  pe aur sau pe argint. Dar Fiat money poate funcţiona totuşi foarte bine într-o ţară, dacă pe teritoriul ei există un sistem  eficient de impozitare. Economiştii post-keynesieni consideră că banul Fiat aflat în circulaţie într-o ţară corespunde exact datoriei guvernamentale, –deficitului bugetar–, adică reprezintă exact banii cheltuiţi de guvern dar care nu au fost colectaţi sub formă de impozite. 4/ Moneda de credit (‘credit money’), sistem folosit foarte eficient de Cavalerii Templieri. În principiu, economia unei ţări poate funcţiona foarte bine pe baza monedei de credit. Înţeleg că domnul profesor Anghel Rugină propunea un sistem combinat din primele două tipuri de ban. În Banca Naţională a României urmând să fie tezaurizate lingouri de argint. Foamea tradiţională, istorică, milenară, de argint a Chinei, combinată cu ascensiunea economică recentă a Chinei, ar fi putut asigura un leu românesc stabil (leul de argint sau leul Anghel Rugină) fără recurs la împrumuturi externe care au distrus orice şansă  generaţiilor viitoare din România. Alt avantaj, –după mine acesta fiind tot un avantaj major–, al sistemului monetar propus de profesorul Anghel Rugină este faptul că elimină din start mecanismul bancar foarte dubios (un eufemism) al creării de bani. Dar, probabil, sistemul monetar Anghel Rugină ar trebui combinat cu o anumită doză de folosire a monedei de credit. Şi, fireşte, tezaurul de argint al României acestui model economic ar trebui protejat. Este o politică monetară pe termen lung, integrată în politica macroeconomică a ofertei agregate pe termen lung. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2010/11/08/raspunsuri-noi-3/

Titus Filipas

Politicianism ieftin

„În bună logică UE” – clamează emfatic autorii articolului http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/strategia-dunarii-o-noua-viziune-pentru-europa-centrala-205077.html  . Este exact ce lipseşte. Logica UE incorporează şi logica din Agenda 21 (în India se cheamă logica Panchayati). Or, eu nu văd lansată prin acest proiect o Agenda 21 a Dunării. Ceea ce domnii TEODOR BACONSCHI şi  MICHAEL SPINDELEGGER se pare că ignoră, e faptul că un proiect are o latură voluntaristă şi o latură intelectualistă.  Viziunea pe care se bazează aici latura voluntaristă înseamnă „estomparea până la dispariţie a frontierelor interne”. Viziune periculoasă pentru România, mai ales acum, când unii emit pretenţii „milenare” faţă de România. „Dunărea are, astfel, vocaţia de a constitui coloana vertebrală a unei construcţii macroregionale în care să se regăsească, în căutarea bunăstării comune, landuri, regiuni şi state din UE, alături de ţări care nu aparţin sau încă nu aparţin Uniunii.” Este pură ipocrizie şi mesaj înşelător.  Călcâiul lui Ahile al argumentaţiei construite de TEODOR BACONSCHI şi  MICHAEL SPINDELEGGER pentru „căutarea bunăstării comune” este ignorarea completă a concluziilor  lui Immanuel Wallerstein şi Giovanni Arrighi. Trăim în sfârşitul perioadei multiseculare de creştere a prosperităţii.  Prin obliterarea abordării proactive din Agenda 21 a Dunării, domnii TEODOR BACONSCHI şi  MICHAEL dovedesc doar că aplică principiul „I don’t know and I don’t care”.

Titus Filipas

Muzica tînără a Cenaclului Flacăra

Când am ascultat prima oară muzica tînără a Cenaclului Flacăra, o constatare imediată a fost asemănarea cu baladele urbane din Rusia Meridională, balade acompaniate la ghitară, nu balalaică. Îmi plăceau până la  enervare, iar asemănarea persistă în cugetul meu şi acum! Will Durant scrie convingător despre civilizaţia din Romania spaţiului nord-pontic, la fel ultima carte (neterminată) a lui Thor Heyerdal antamează legătura dintre  Romania spaţiului nord-pontic şi Regii vikingi ai Nordului. După cum o temă istorică deosebit de sensibilă, percepută ca agresivă de către muscali, este să spui că la începutul statalităţii lor se află varangii. Se vorbeşte despre Rusia Kievană, –chiar şi Andrei Tarkovski îi făcea propagandă!–, dar aceasta este construcţia ideologică a lui Karamzin. El se considera imitatorul lui Gibbon. Prin tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774, Occidentul iluminist european din triada Montesquieu-Voltaire-Gibbon pur şi simplu a asmuţit Rusia asupra intereselor româneşti din Romania Orientală! În ciuda tuturor, am rezistat, mulţumită proiectului voluntarist-intelectualist al naţionaliştilor şi romanticilor români din secolul XIX. Adrian Păunescu doar a continuat acel proiect naţionalist  şi romantic românesc. Reamintesc istoria. Prin pacea de la 1774 girată şi de Britania, Romania Orientală de la Caucaz până la Nistru era desfiinţată! Era astfel creată Rusia Meridională ori NovoRossiia. Mai peiorativ, “Sudul Potemkian al Rusiei”! Conotaţia negativă, frivolă, este prezentă. Dar influenţa umanismului, a primului umanism, ori a „umanismului bizantin” aşa cum este numit acesta în Occident,  rămânea în spaţiul arian nord-pontic din Romania Orientală. După o tendinţă ideologică inaugurată de Montesquieu şi Voltaire, occidentalii se feresc să spună Romania, preferă să-i pună eticheta iluministă Bysance. Umanismul acela de veche şi pură sorginte intelectualistă din Romania noastră, din Romania căreia îi aparţinem cultural prin ortodoxia continuă şi autentică, îşi pune chiar amprenta peste  “melancolia rusă”! Care se naşte din tragedia greacă via umanismul din Romania Orientală nord-pontică.  Acelaşi umanism  îi influenţează deopotrivă în scrieri pe Alexandru Puşkin şi pe Costache Negruzzi. (Mi se pare interesantă relaţia pur culturală dintre acest nou Sud literar al NovoRossiei şi Rusia moscovită, aşa cum se vede ea în piesa “Trei surori” a lui Anton Cehov. Nicolai Gogol se naşte şi el în acest spaţiu arian nord-pontic din Romania Orientală.) Sponsorizând muzica tînără la noi, Adrian Păunescu a recuperat  pentru România un vechi arhetip cultural din Romania Orientală nord-pontică, arhetip deja speculat, chiar exploatat!,  de Rusia.

Titus Filipas

Cazul George Pomutz

Cazul George Pomutz http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/romanul-care-a-cumparat-alaska-204834.html +Nu ştiu de ce ţin unii morţis să-l facă altceva… decât român. În anul 1944, cetăţeni americani de origine română au construit prin colectă publică, un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal; guvernul Statelor Unite i-a dat un nume simbolic: “General George Pomuț“. Nava americană s-a aflat în exploatare până în anul 1970. La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei președintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului american de origine română George Pomutz ca pe unul dintre cei care au făurit America de astăzi. La data de 14 august 2004, a fost dezvelită o statuie a generalului Pomutz în fața Catedralei ortodoxe române cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din orașul Cleveland (Ohio, SUA).+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Epistemologia lui Coresi

Era modernă  poate fi marcată din momentul dihotomiei  între literele ca semnătură pe  scrisoarea fiduciară, şi literele ca tipăritură. Se ştie că tiparul cu litere metalice mobile este impus de Gutenberg abia după  anul 1450, prima carte  însemnând produs de masă ori  produs industrial  fiind celebra Biblie Mazarin de la  1455.  Acest tip de capitalism este denumit de Benedict Anderson, în cartea ‚Imagined Communities’, “print-capitalism“. Peste un secol: „Cu mila lui Dumnezeu, eu diaconul Coresi, dacă văzuiu că mai toate limbile [popoarele] au cuvîntul lui Dumnezeu în limba [lor] numai noi rumânii n-avăm, şi Hristos zise, Matei 109, cine cetéşte să înţeleagă; şi Pavel Apostolul încă scrie la Corinthu 155, că întru beserică mai vrătos cinci cuvinte cu înţelesulu mieu să grăescu ca şi alalţi să învăţu, decîtu întunerecu de cuvinte neînţelese într-alte limbi; începutu-s-au a se scrie aceste sfinte psaltiri în luna lui fevruarie 6 zile şi s-éu sfîrşit în luna lui mai 27 în cetate în Braşovu. Vă leato 7078 (1570). Epilogul Psaltirii românesti, tipărită de Coresi în 1570”. Tot după Benedict Anderson, din acest discurs în literă tipărită apare naţionalismul. Împotriva sa, pentru aneantizare, internaţionalismul foloseşte audio-vizualul. Revoluţia televizată din 22 decembrie 1989 a fost orientată contra naţionalismului românesc şi avea drept ţintă distrugerea României. În general se consideră că meditaţia asupra limbajului a constituit coloana vertebrală a tradiţiei epistemologice occidentale. Dar Epilogul Psaltirei româneşti de la 1570 ne îndeamnă să considerăm  tipăriturile lui  Coresi ca fiind ordonate într-o adevărată Epistemologie a lui Coresi. (Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2010/11/04/i-a-tras-in-piept-basescu-pe-liderii-udmr/ )

Titus Filipas