Dacă Lenin numea reforma lui Solon din Atena cu termenul înşelător şi pompos „revoluţie”, –deşi era doar implementarea renaşterii saitice în Europa oraşului grecesc–, putem numi „revoluţie” şi fenomenul de ‘socii’- alizare a traco- daco –moesilor. Tranziţia aceasta îi transformă în ‚pastores romanorum’, analogul unor ‚socii’ romanizaţi, vorbind vernaculare neolatine incipiente din Romania Orientală. Fenomenul ‚socii’-alizării traco- daco – moesilor şi ilirilor este unanim recunoscut de cugetarea creştină ortodoxă la conciliul din 381 AD, prin folosirea apelativului Nova Roma pentru Constantinopol. Or, dacă exista Nova Roma, exista categoric şi hinterlandul său, chemat Novum Latium. Reamintesc că la acea vreme, Imperiul Roman se chema Romania. Transilvania era traversată de drumuri romane. Reţeaua de drumuri romane din Transilvania era intim conectată cu Via Alutana din Oltenia care mergea până la podul lui Constantin cel Mare de la Celei/Sucidava. Foarte multă vreme, drumurile romane au fost folosite. De exemplu, Guillaume le Conquérant (1027- 1087) îşi asigură supremaţia în Anglia numai pentru că face uz de vechile drumuri romane pentr a-şi deplasa rapid trupele. Alt exemplu este erezia catharilor din secolele XI, XII, XIII, care se propagă „în salbă”, folosind firul vechilor drumuri romane, de la Via Egnatia, apoi trecând Canalul Otranto pe Via Appia, şi aşa mai departe pe drumuri până în Galia Transalpină, la Albigensi. Toate localităţile unde istoricii consemnează erezia cathară se găsesc pe reţeaua vechilor drumuri romane.
Titus Filipas
Etichete: Nova Roma, Romania Neoacquistica, Romania Orientală
