„Cel mai sigur mijloc pentru a-i face pe oameni liberi şi fericiţi este stabilirea unei metode perfecte de educaţie.”Cesare Beccaria (1738 – 1794)
Noua ordine mondială în educaţie poate să fie interpretată ideologic de naţionalismul românesc. Repet, ideologia naţionalismului românesc se naşte în prima jumătate a secolului XIX, Revoluţia naţională de la 1821 este un exemplu de acţiune întru această ideologie. Nu trebuie să uităm un lucru extrem de important, ideologia naţionalismului românesc incorporează, –ca pe un acquis cultural european–, ideologia lui Condillac şi Destutt de Tracy. Raportul coordonat în stil neocominternist de Vladimir Tismineţki-Tismăneanu a făcut tot posibilul pentru a şterge din memoria post-1989 a românilor tocmai o valoare fondatoare pentru spiritul nostru modern, anume ideologia naţionalismului românesc. Vladimir Tismineţki-Tismăneanu aparţine culturnicilor de elită GDS, şi nici măcar Teodor Baconschi, educat de Traian Băsescu pentru a deveni viitorul preşedinte al României, nu-i prea departe de acea elită : “Din 26 octombrie 2006, Teodor Baconschi deține funcția de consilier prezidențial la Departamentul pentru Relația cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă. Din 2 august 2007, Teodor Baconschi este numit de către Președintele României ambasador extraordinar și plenipotențiar în Republica Franceză.” La ultimul act al alegerilor prezidenţiale din anul 2009, ambasadorul român s-a remarcat printr-o reuşită operaţie de spinning (to cause to have a particular bias; influence in a certain direction) în favoarea lui Traian Băsescu. Repet, politica de ofertă pe termen lung a PSD poate integra „Noua ordine mondială în educaţie” interpretată ideologic de naţionalismul românesc. Prin politica ei, fostul ministru PSD al educaţiei, doamna Ecaterina Andronescu, a făcut un deserviciu imens atât PSD-ului, cât şi României. Nu vreau să spun că vreunul măcar dintre toţi ceilalţi miniştri ai educaţiei în România ar fi făcut vreun bine ţării prin falsele lor reforme din educaţie destinate ideologizării partinice (dar nu în vechiul spirit al Partidei Naţionale), ci declarat în spiritul ideologizării anti- româneşti şi pro-internaţionaliste. Cred că sîntem acum la ceasurile 11 şi 59 de minute în ceea ce priveşte borna de timp pentru antamarea unei reforme în educaţie. O reformă exact în spiritul ideologiei naţionalismului românesc. Şcoala românească trebuie să domine acestă „nouă ordine mondială în educaţie”. Să nu ne imaginăm că educaţia în USA, în UK, în Franţa ori China stă mai bine decât la noi. Chestiunea principală, peste tot în lume, stă în lipsa de atenţie pentru cultura percepţiei riscului. Şi începând taxonomic, există atâtea categorii de risc! Învăţarea categoriilor de risc este esenţială pentru obţinerea performanţei triple, cele trei criterii de performanţă fiind stabilite în acord cu principiile Brundtland, şi acceptate prin consens la o conferinţă globală unde participase şi domnul Ion Iliescu din partea României. Nu înţeleg de ce trebuie să procedăm şi acum la fel ca în comunism, adică uitând toţi paşii noştri precedenţi în direcţia cea bună ? Apoi, reforma în educaţie trebuie să aducă înţelegerea cuvintelor. În secolul XVII, când la noi, în Romania, Miron Costin propunea un enunţ în limba română pentru postulatul identităţii din logică, în Hesperia, Thomas Hobbes scria : „Ignoranţa asupra semnificaţiei cuvintelor, semnificaţii ce sunt necesare pentru înţelegere, i-a predispus pe oameni să ia pe încredere nu doar adevărul pe care ei nu-l cunosc, însă de asemenea să ia pe încredere şi erorile, ba chiar mai mult, şi nonsensul în care cred: pentru că nici eroarea, nici sensul nu pot să fie detectate fără o înţelegere perfectă a cuvintelor.”
Titus Filipas
Etichete: 1989, Condillac, Destutt de Tracy, Raportul Tismăneanu, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas
