Cam asta i se cere unui om în condiţii capitaliste. Am considerat blogul AN ca pe un spaţiu de educaţie, ca pe o ‘comunitate epistemică’ orientată spre noua economie. Pentru că problemele reale în România sunt de o complexitate înfiorătoare. Deşi pe blogul AN cineva mi-a făcut dedicaţia: “N-a sti nimeni ca m-am dus/ Numa or vedea ca nu-s”, persist în existenţă deoarece mă consider un ‘agent raţional’. Deceniile de comunism impus în România de alogeno-cominternişti folosind tancuri sovietice au distrus modele economice tradiţionale care au permis existenţa noastră două milenii, în Romania, nu în Hesperia. Modelul economic agrar românesc descris de profesorul Dimitrie Gusti era privit cu admiraţie de universitarii agrarieni americani. (În perioada comunismului naţionalist românesc, un cadru didactic de la facultatea de agronomie din Craiova, trimis cu o bursă Fulbright la facultatea de agronomie din Kansas City, Missouri, a rămas mirat când un profesor American i-a demonstrat cât de performantă era agricultura românească.) Apoi, “evenimentele din 1989” au transformat într-un “morman de fiare vechi” industrii româneşti dotate cu capital tehnic occidental care atingea excelenţa, tot după cum au distrus şi sistemele de irigaţii din agricultură şi au tăiat pădurile. Incapacitatea românească evidentă de a construi noi modele economice a forţat 7 milioane de oameni să emigreze din ţară. Mă interesează să fiu alături de cei care încearcă să oprească procesul disoluţiei României, dezintegrarea paroxistică din ultimii şase ani. Repet, pentru mine o temă recurentă în postările pe blog este : modelul economic, modelul economic, modelul economic. Sigur, abordarea din programul PSD privind politica macroeconomică pe termen lung este convergentă cu gândurile mele. Din cauza aceasta mai rămân aici.
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, România, Titus Filipas
