Recentul ‚Simpozion de martirologie’ a fost un prilej de batjocorire a memoriei Sfinţilor Închisorilor. Redau o mărturie : +Dintru început, când s-a scris despre organizarea unui “simpozion de martirologie”, ceva părea foarte ciudat datorită titlului neortodox ales, cât şi a condiţiei de a fi fost neapărat invitat pentru a putea “căsca gura” la ce se vorbea acolo. Se ştia deci că se vor zice multe lucruri nelalocul lor. Şi iata că primim un material de la cineva care a participat la acel simpozion şi nu mică ne-a fost mâhnirea când am văzut că un invitat din străinătate a blasfemiat memoria Mişcării Legionare şi a Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, un sfânt în inima multor camarazi de-ai săi, care trăiesc şi azi. Este trist că cei prezenţi nu au luat atitudine, deşi printre ei se numărau fii sau rude ale celor care au suferit în inchisori pentru cauza legionară. Participarea la “Simpozionul Internaţional de Martirlologie <<Moartea Martirică>>” mi-a lăsat un gust amar. In afara de lucrările prezentate de Pr. Prof. Dr. Ghiorghios Methalinos şi a d-lui Dr. Dimitri Avdeev (care au fost invitaţi pentru a da o faţadă ortodoxă acţiunii), restul lucrărilor, fie nu au avut consistenţă şi setul de valori necesar, fie chiar au adus o ofensă Martirilor Români din închisorile comuniste. De exemplu d-ul Prof. Dr. Rubin Dominic (evreu convertit la Ortodoxie), ce a fost invitat să conferenţieze în cadrul acţiunii, a avut un punct de vedere cu care nu sînt de acord. El a susţinut că: “Zelea Codreanu a inventat o grupare pseudo-ortodoxă şi neo-pagână, punându-se pe sine în locul lui Hristos.” S-ar întelege de aici că Martirii din inchisorile comuniste au murit pentru un crez idolatric. Aceste opinii sunt absolut false şi denaturează adevărul istoric. Dacă ne gândim la Valeriu Gafencu, Sfântul Inchisorilor, vom constata că vocea lui a fost port-a-vocea tuturor martirilor îmbrăcaţi în zeghe, a acelora ce nu ţi-au negat credinţa în care s-au născut, ci dimpotrivă, au murit întru Hristos pentru recunoaşterea şi apărarea valorilor neamului românesc. Un astfel de discurs îl consider o ofensă gravă adusă neamului românesc şi martirilor lui. Un argument pentru adevăratul crez al lui Valeriu Gafencu şi al martirilor este chiar poezia lui: “ Trăiesc flămând // Trăiesc flamând, trăiesc o bucurie,/Frumoasă ca un crin din Paradis,/Potirul florii e mereu deschis/Şi plin cu lacrimi şi cu apă vie,/Potirul florii e o’mpărăţie./Nu plângeţi că eu mă duc de lângă voi,/Sau c’o să fiu zvârlit ca un gunoi,/Cu hoţii în acelaşi cimitir./ Căci crezul pentru care m’am jertfit,/ Cerea o viaţă grea, o moarte de martir./ Când răii mă defaimă şi mă’njură/Şi’n clocot de mânie ura-şi varsă,/Potirul lacrimilor se revarsă/Şi-mi primeneşte sufletul de zgură,/Atunci Iisus de mine mult se’ndură.” Dar marea dezamăgire a venit din partea organizatorilor români, care au fost de acord cu aceste puncte de vedere ce jignesc martirajul românesc. In plus d-ul Dan Puric a întrerupt mărturia unui fost deţinut politic basarabean, un gest dezaprobat de cei prezenţi la simpozion. În concluzie aş putea spune : m-aş fi asteptat să ascult lucrări de substantă, care să redea adevărata valoare a sacrificiului martirilor noştri. De fapt Martirii au fost uitaţi mai mult ca oricând, necontând faptul că lângă masa de prezidiu se afla o icoană, foarte frumoasă, realizată prin mâna maicilor de la “Diaconeşti”. Icoana este o reprezentare a sfinţilor de neam român şi câteva fragmente din chinurile celor care au suferit întru Hristos şi pentru neam. Cum putem numi pe acei creştini care nu numai că nu respectă memoria şi sfinţenia martirilor, dar o şi întinează prin acest fel de acţiuni ?+
Pentru conformitate,
Titus Filipas
Etichete: România, Titus Filipas
